ICCJ. Decizia nr. 6434/2012. Civil. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6434/2012
Dosar nr. 208/64/2012
Şedinţa publică din 19 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, la 6 iunie 2011, pe rolul Tribunalului Covasna, reclamantul P.Ş. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele Comisia locală I. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin primar şi Comisia judeţeană Covasna pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, anularea art. 1 din Hotărârea nr. 1/2011 emisă de prima pârâtă şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să se admită cererea sa de schimbare a amplasamentului parcelei nr. 629/2 din tarlaua 67 I.
Prin Sentinţa civilă nr. 2504 din 17 noiembrie 2011, Tribunalul Covasna a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată de pârâte, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe, reţinând că, potrivit art. 53 alin. (2), art. 54 şi 57 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, plângerile având ca obiect contestaţiile asupra măsurilor stabilite de comisiile locale sau împotriva hotărârilor comisiilor judeţene se pot face la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în speţă, Judecătoria Sfântu Gheorghe.
Prin Sentinţa civilă nr. 940/2012, Judecătoria Sfântu Gheorghe, a admis, la rândul său, excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna. A constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a dispus înaintarea cauzei către Curtea de Apel Braşov pentru regulator de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Sfântu Gheorghe, având în vedere precizarea reclamantului, făcută în şedinţa publică din 22 martie 2012, în sensul că acţiunea are ca obiect plângere împotriva refuzului organului administrativ de soluţionare a cererii sale, întemeiată pe prevederile Legii nr. 554/2004, a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h) din lege, poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Sentinţa nr. 7/Fcc din 17 aprilie 2012, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna, secţia de contencios administrativ.
Pentru a pronunţa aceasta sentinţă, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a reţinut că reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, motivat de refuzul autorităţii administrative de a-i soluţiona plângerea, astfel că nu se poate face abstracţie de cadrul procesual al învestirii.
Cum cererile în materie de contencios administrativ, cu excepţia din art. 3 pct. 1 C. proc. civ., sunt de competenţa în prima instanţă a tribunalului, conform art. 2 pct. 1 lit. d) din acelaşi cod, curtea de apel a stabilit că Tribunalul Covasna, secţia de contencios administrativ, este instanţa competentă material să soluţioneze cererea reclamantului în prima instanţă.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâta Comisia Judeţeană Covasna pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
În motivarea recursului, pârâta susţine că instanţa învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă a interpretat greşit actul juridic dedus judecaţii şi a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia calificând cererea reclamantului într-o plângere întemeiată pe prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. În acest sens, arată că plângerea reclamantului împotriva Hotărârii nr. 1/2011 emisă de către Comisia locală I. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor înregistrată la Comisia judeţeană Covasna, a fost transmisă Comisiei locale I., prin Adresa nr. 5590 din 18 aprilie 2011, însă aceasta nu a respectat obligaţiile ce-i reveneau potrivit art. 27 alin. (3) din H.G. nr. 890/2005 şi nu a înaintat-o spre soluţionare Secretariatului comisiei judeţene Covasna.
Recurenta pârâtă susţine că deşi a validat art. 1 al Hotărârii nr. 1/2011 emisă de Comisia locală I., prin art. 3 al Hotărârii nr. 838/2011, nu a soluţionat contestaţia formulată de reclamant deoarece nu i-a fost transmisă spre soluţionare de către Comisia locală I. Arată că în speţă sunt incidente prevederile art. 53 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora împotriva hotărârii comisiei judeţene asupra contestaţiei persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului şi cele asupra măsurilor stabilite de comisia locală se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Conţinutul art. 3 al Hotărârii nr. 838/2011 a fost comunicat petentului, iar acesta avea posibilitatea legală de a formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, nu să se adreseze instanţei de contencios administrativ, ignorând prevederile art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991.
Principiul disponibilităţii la care face referire Curtea de Apel Braşov este reglementat lit. 129 alin. (6) C. proc. civ. şi se referă, în concret, la faptul că instanţele sunt obligate să se pronunţe în limitele în care au fost învestite prin cererea de chemare în judecată.
Ignorând natura juridică a litigiului, care priveşte, în esenţă, un teren agricol (fond funciar), Curtea de Apel Braşov a stabilit competenţa de judecată în favoarea Tribunalului Covasna, secţia de contencios administrativ, încălcând dispoziţiile art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. civ.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că este întemeiat pentru următoarele considerente:
Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea art. 1 din Hotărârea nr. 1/2011 emisă în baza Legii nr. 18/1991 de Comisia locală I. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să se dispună schimbarea amplasamentului parcelei nr. 629/2 din tarlaua 67 I.
În motivarea cererii, petentul a arătat că nesoluţionarea de către Comisia Judeţeană Covasna, în termen de 30 de zile, a contestaţiei formulate împotriva Hotărârii nr. 1/2011 emise de Comisia Locală I., echivalează cu un refuz nejustificat de rezolvare a cererii, fiind întrunite condiţiile prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Solicitând instanţei de judecată să soluţioneze ea însăşi contestaţia împotriva Hotărârii nr. 1/2011 - cu toate că, în conformitate cu art. 51 din Legea nr. 18/1991, această contestaţie se soluţionează de către comisia judeţeană, a cărei hotărâre se atacă pe calea plângerii la judecătorie, conform art. 53 din acelaşi act normativ -, petentul a înţeles să formuleze o plângere împotriva refuzului nejustificat al Comisiei Judeţene Covasna de a-i soluţiona contestaţia împotriva Hotărârii nr. 1/2011 a Comisiei locale I.
Aceste pretenţii rezultă şi din precizarea verbală a petentului, consemnată în încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din 22 martie 2012 şi reţinută ca atare de către instanţa ce a soluţionat conflictul negativ de competenţă în cauză.
Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, faptul că reclamantul a indicat temeiul juridic al cererii ca fiind reprezentat de prevederile Legii nr. 554/2004 nu este suficient pentru stabilirea competenţei instanţei de contencios administrativ.
În raport de finalitatea pretenţiilor formulate de reclamant, instanţa de judecată, în baza rolului activ, are obligaţia de a califica din punct de vedere juridic cererea şi de a stabili dispoziţiile legale incidente, în raport de care trebuie să stabilească instanţa competentă a soluţiona cauza.
Potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, "Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară."
O asemenea procedură judiciară este prevăzută de Legea nr. 18/1991 pentru ipoteza anulării actelor administrative succesiv emise de comisiile locale şi comisiile judeţene constituite în baza acestui act normativ, iar existenţa acesteia împiedică derularea procedurii de drept comun prevăzute de legea contenciosului administrativ, câtă vreme este reglementată printr-o lege specială organică.
Plângerea împotriva refuzului nejustificat al comisiei judeţene de soluţionare a contestaţiei împotriva comisiei locale are aceeaşi finalitate cu însăşi plângerea împotriva hotărârii comisiei judeţene date asupra contestaţiei împotriva Comisiei locale, având ca premisă lipsa unui răspuns al autorităţii la solicitarea petentului şi urmărind ca instanţa să constate că această atitudine echivalează cu un refuz nejustificat de soluţionare a cererii şi să procedeze la soluţionarea acesteia, examinând pe fond solicitarea de anulare a hotărârii comisiei locale.
Un asemenea demers este similar celui care a făcut obiectul unui recurs în interesul legii, soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite prin Decizia nr. XX din 19 martie 2007, hotărâre al cărei raţionament juridic este aplicabil mutatis mutandis în cauză, pentru identitate de raţiune.
În aceste condiţii, competenţa de soluţionare a cererii ce formează obiectul prezentei cauze aparţine instanţei competente a soluţiona plângerea împotriva hotărârii comisiei judeţene, în conformitate cu art. 53 din Legea nr. 18/1991, aplicabil pentru identitate de raţiune, respectiv Judecătoria Sfântu Gheorghe, în a cărei rază teritorială este situat terenul în litigiu.
Această constatare este confirmată şi prin raportarea la normele de competenţă de drept comun cuprinse în C. proc. civ., respectiv art. 2 alin. (1) lit. b), ce exceptează expres cererile privind materia fondului funciar din sfera de competenţă de primă instanţă a tribunalului, ceea ce înseamnă că aceste cereri se soluţionează de către judecătorie, în virtutea plenitudinii de competenţă a acesteia, consacrată de art. 1 din cod.
Ca atare, prin stabilirea competenţei tribunalului de soluţionare a cererii de faţă, s-ar ajunge la încălcarea normei de drept comun în materia competenţei ratione materiae, astfel cum, în mod corect, se susţine prin motivele de recurs, în condiţiile în care legea specială aplicabilă în cauză, respectiv Legea nr. 18/1991, prevede, de asemenea, competenţa judecătoriei de soluţionare în primă instanţă a cererilor de natura celei de faţă, iar Legea nr. 554/2004 nu conţine norme de competenţă derogatorii în această materie.
Prin urmare, Curtea de Apel Braşov a apreciat în mod greşit că plângerea reclamantului împotriva refuzului autorităţii administrative de soluţionare a cererii de anulare a Hotărârii nr. 1/2001 emise de Comisia locală I. în baza legii fondului funciar atrage competenţa de soluţionare a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, motiv pentru care Înalta Curte va admite recursul şi va casa decizia recurată, în temeiul art. 312 cu referire la art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Drept urmare, în aplicarea art. 22 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta Comisia Judeţeană Covasna pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor împotriva Sentinţei nr. 7/Fcc din 17 aprilie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Casează decizia recurată şi stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6431/2012. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6435/2012. Civil. Completare/lămurire... → |
|---|
