ICCJ. Decizia nr. 6440/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6440/2012
Dosar nr. 31087/3/2009
Şedinţa publică din 19 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din 22 iunie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a suspendat judecata apelului declarat de apelanţii - pârâţi A.M., S.E. şi S.O., în contradictoriu cu apelanţii - reclamanţi P.F.D., P.M.D. şi cu intimaţii - chemaţi în garanţie Municipiul Bucureşti, prin Primarul General şi SC C. SA, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la rămânerea irevocabilă a Dosarului nr. 20819/3/2008*.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată l-a reprezentat obligarea pârâţilor la plata contravalorii îmbunătăţirilor necesare şi utile efectuate la apartamentul nr. 1, str. D.D., nr. 14, corp A, sector 1.
Reclamanţii au mai formulat şi o cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, care formează obiectul Dosarului nr. 20819/3/2008*, prin care au solicitat obligarea pârâtului la plata contravalorii de circulaţie a aceluiaşi imobil.
Curtea a constatat că în Dosarul nr. 20819/3/2008* s-a pus în discuţie împrejurarea dacă la stabilirea valorii de circulaţie a imobilului se au în vedere sau nu îmbunătăţirile aduse imobilului litigios, ceea ce înseamnă că îmbunătăţirile necesare şi utile efectuate la apartamentul nr. 1, str. D.D., nr. 14, corp A, sector 1 reprezintă obiectul atât al pretenţiilor din prezenta cauză, cât şi al Dosarului nr. 20819/3/2008*, astfel încât sunt incidente dispoziţiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamanţii P.F.D., P.M.D., susţinând, în esenţă, următoarele:
Obiectul Dosarului nr. 20819/3/2008* îl reprezintă pretenţia aceloraşi reclamanţi de a li se stabili dreptul la plata valorii de piaţă a imobilului şi obligarea Ministerului Finanţelor Publice la suportarea acesteia, în temeiul art. 50 alin. (3) şi art. 501 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
În dosarul de faţă, s-a solicitat stabilirea dreptului reclamanţilor la plata îmbunătăţirilor necesare şi utile aduse imobilului în discuţie şi obligarea pârâţilor la achitarea acestei valori, în temeiul art. 48 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Chiar dacă valoarea de piaţă include şi pe cea a îmbunătăţirilor aduse imobilului de către reclamanţi, cele două dosare nu au acelaşi obiect, aşa cum în mod eronat a stabilit instanţa de judecată, dispunând suspendarea judecăţii prezentei cauze, mai mult, cele două dosare au pârâţi diferiţi şi temeiuri de drept diferite, iar modalitatea în care se va soluţiona irevocabil Dosarul nr. 20819/3/2008* nu ar trebui să influenţeze în niciun fel pronunţarea în prezenta cauză.
Din motivarea încheierii din data de 22 iunie 2012, rezultă că instanţa de judecată a apreciat că se impune suspendarea judecaţii prezentei cauze nu pentru că soluţionarea dosarului ar atârna de existenţa sau neexistenţa unui drept al reclamanţilor ce face obiectul Dosarului nr. 20819/3/2008*, ci pentru că, de fapt, instanţa condiţionează soluţionarea prezentului dosar de soluţia irevocabilă din Dosarul nr. 20819/3/2008*, ceea ce este inadmisibil.
Sunt nefondate şi susţinerile pârâţilor în sensul că, dacă s-ar admite cererea reclamanţilor în cele două dosare, s-ar realiza o îmbogăţire fără justă cauză, deoarece aceasta poate fi invocată doar ca temei de drept pentru formularea unei cereri prin care să se solicite obligarea părţii adverse la restituirea valorii cu care i s-a mărit patrimoniul pe seama patrimoniului reclamantului. Chiar dacă s-ar admite cererea din Dosarul nr. 20819/3/2008*, patrimoniul reclamanţilor nu s-ar mări pe seama patrimoniului pârâţilor, mai mult, pârâţii nu pot invoca un interes în formularea unei astfel de cereri.
Recurenţii au subliniat şi împrejurarea că, în prezentul apel, se discută doar cuantumul pretenţiilor părţilor, în aplicarea dispoziţiilor art. 295 alin. (1) C. proc. civ., deoarece pârâţii, prin apelul formulat, nu au contestat dreptul reclamanţilor la despăgubiri pentru îmbunătăţirile aduse imobilului, stabilit de prima instanţă, ci doar întinderea obligaţiei lor. Astfel, pronunţarea în prezentul dosar nu depinde de soluţia care se va da în Dosarul nr. 20819/3/2008*.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate şi a actelor dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat
Prin Sentinţa civilă nr. 2247/16 decembrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 20819/3/2008*, s-a dispus obligarea Ministerului Finanţelor Publice la plata către reclamanţii P.F.D. şi P.M.D. a valorii de circulaţie a apartamentului în litigiu, precizându-se expres că această valoare include îmbunătăţirile aduse imobilului de către reclamanţi. Hotărârea primei instanţe a fost menţinută în apel, recursul aflându-se în prezent pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Întrucât în prezenta cauză reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor S.O., S.E. şi A.M. - actualii proprietari ai imobilului în litigiu - la plata contravalorii îmbunătăţirilor aduse apartamentului de către reclamanţi, instanţa de apel a constatat în mod corect că obiectul prezentei cauze se suprapune parţial celui din Dosarul nr. 20819/3/2008*, aspect, de altfel, necontestat de către recurenţii - reclamanţi.
Această constatare este relevantă în contextul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., deoarece înseamnă, în termenii acestei norme, că dreptul dedus judecăţii în prezenta cauză formează, în acelaşi timp, obiectul unei alte judecăţi pendinte, reclamanţii tinzând la valorificarea aceluiaşi drept de creanţă (dreptul la despăgubiri constând în contravaloarea îmbunătăţirilor) pe două căi procesuale diferite (deschise de art. 48, respectiv art. 501 din Legea nr. 10/2001), împotriva unor pârâţi diferiţi (actualii proprietari ai imobilului, respectiv Ministerul Finanţelor Publice).
Este adevărat că, în fiecare caz în parte, trebuie verificate condiţiile prevăzute de norma aplicabilă pentru valorificarea dreptului în contradictoriu cu persoana chemată în judecată ca pârât şi nu este exclus a se considera că reclamanţii sunt îndreptăţiţi chiar la cumulul despăgubirilor solicitate pe cele două căi procesuale distincte. Este, însă, posibil a se aprecia şi că reclamanţii tind la o nejustificată dublă reparaţie.
Aceste aprecieri pot fi formulate doar cu ocazia examinării pe fond a pretenţiilor, iar raţionamentul juridic prin care se valorifică una sau alta dintre posibilele aprecieri, precum şi soluţia întemeiată pe acesta, se va contura abia în momentul în care sunt clarificate toate aspectele de fapt şi de drept, inclusiv cele legate de modul în care au fost soluţionate pretenţiile reclamanţilor din cel de-al doilea dosar, care se suprapun în parte celor din prezenta cauză, context în care hotărârea judecătorească irevocabilă pronunţată într-o altă cauză, ce beneficiază de putere de lucru judecat, are valoarea unui mijloc de probă.
Aşadar, se constată că dezlegarea prezentei pricini depinde de judecata din Dosarul nr. 20819/3/2008*, constatare suficientă pentru a se dispune suspendarea judecăţii de faţă.
Contrar susţinerilor recurenţilor, prin suspendarea judecăţii nu se tranşează modul în care prezenta cauză va fi soluţionată în raport de hotărârea judecătorească irevocabilă pronunţată în Dosarul nr. 20819/3/2008*, ci se creează posibilitatea stabilirii ulterioare a situaţiei de fapt şi de drept certe, pe baza căreia cauza urmează a fi soluţionată, ţinându-se cont de motivele de apel şi de eventuale motive de ordine publică, posibil a fi invocate chiar din oficiu.
De asemenea, avându-se în vedere că nu este exclusă în speţă nici concluzia unei duble reparaţii, dispoziţia de suspendare a judecăţii este de natură să preîntâmpine eventuale alte litigii în care să se solicite înlăturarea beneficiului obţinut în mod nejustificat de către reclamanţi, împrejurare ce atestă caracterul oportun al temporizării prezentei judecăţi, în scopul valorificării tuturor apărărilor şi susţinerilor care ar putea face obiectul unor litigii ulterioare distincte.
Nu în ultimul rând, coincidenţa parţială a pretenţiilor din cele două dosare diferite semnifică o interdependenţă a celor două cauze, ceea ce înseamnă că, în egală măsură, s-ar fi putut solicita şi dispune suspendarea judecăţii din Dosarul nr. 20819/3/2008* în considerarea prezentei cauze.
Faptul că o asemenea dispoziţie nu a fost pronunţată în celălalt dosar nu poate împiedica adoptarea sa în prezenta cauză, cât timp a fost formulată o solicitare cu acest obiect şi s-a constatat întrunirea condiţiilor prevăzute de art. 244 pct. 1 C. proc. civ. Mai mult, este relevant faptul că cealaltă cauză se află într-un stadiu procesual avansat, respectiv în recurs pe rolul Înaltei Curţi, în timp ce cauza de faţă se află doar în apel, pronunţându-se o hotărâre nedefinitivă de către prima instanţă.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că încheierea recurată este legală, nefiind întrunit cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii P.F.D., P.M.D. împotriva încheierii din 22 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6437/2012. Civil. Recalculare pensie.... | ICCJ. Decizia nr. 6461/2012. Civil. Drept de autor şi drepturi... → |
|---|
