ICCJ. Decizia nr. 6435/2012. Civil. Completare/lămurire dispozitiv. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6435/2012
Dosar nr. 84/118/2003
Şedinţa publică din 19 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 09 august 2011, intimatul reclamant M.M. a solicitat instanţei, în contradictoriu apelanta pârâtă SC S. SA şi intimata chemată în garanţie Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, lămurirea înţelesului şi întinderii dispozitivului Deciziei civile nr. 46/C din 28 februarie 2008 a Curţii de Apel Constanţa.
În motivare s-a arătat că prin decizia a cărei lămurire se solicită instanţa a admis apelul pârâtei anterior menţionată, a schimbat în parte hotărârea apelată şi a stabilit că pentru construcţia "moară sătească" tip P+1E şi terenul aferent în suprafaţă de 783,11 mp, identificat conform raportului de expertiză efectuat de ing. G.M. - anexa 1, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii corespunzătoare valorii de circulaţie a bunului preluat.
S-a susţinut necesitatea lămuririi întinderii despăgubirilor cu motivarea că executarea deciziei nu este posibilă întrucât nu stabileşte care este cuantumul acestor despăgubiri, atât pentru moară, cât şi pentru terenul intravilan, deşi valorile corespunzătoare acestor bunuri imobile au fost stabilite în expertiza avută în vedere la pronunţare.
Prin Încheierea nr. 427 C din 9 noiembrie 2017, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a admis cererea, a lămurit dispozitivul Deciziei civile nr. 46/C din 28 februarie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, în sensul că valoarea de circulaţie a imobilului format din 783,11 mp teren şi construcţie "moară sătească tip P+1E" este de 48.210 RON din care 43.680 RON - valoarea construcţiei şi 4.530 RON valoarea terenului.
În motivarea hotărârii, s-a reţinut că, prin Decizia nr. 46/C din 28 februarie 2008, s-a constatat că pentru construcţia "moară sătească" tip P+1E şi terenul aferent în suprafaţă de 783,11 mp identificat conform expertizei ing. G.M. - anexa 1, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii corespunzătoare valorii de circulaţie a bunului preluat, iar pârâta SC S. SA a fost obligată să acorde reclamanţilor în compensare, pentru bunul preluat, alte bunuri sau servicii sau, în ipoteza în care această măsură nu este posibilă sau nu este acceptată de reclamanţi, să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale.
Din rapoartele de expertiză avute în vedere la pronunţarea hotărârii, efectuate de expert G.M. la fond şi în apel, a rezultat că preţul de circulaţie actual al terenului aferent morii săteşti este de 45.300.000 ROL, iar cel al construcţiei "moară sătească veche" este de 436.800.000 ROL, astfel că valoarea de circulaţie a bunului preluat, în limita căreia a fost stabilită îndreptăţirea reclamanţilor la acordarea măsurilor reparatorii prin dispozitivul deciziei a cărei lămurire se solicită, este cea rezultată din cumularea celor două sume, respectiv de 48.210 RON.
Întrucât dispozitivul hotărârii indică generic limita dreptului la despăgubire al reclamanţilor, ca fiind aceea a "valorii de circulaţie a bunului preluat", fără a determina în concret şi cuantumul acestei valori, cerinţele impuse de prevederile art. 2811 C. proc. civ. au fost pe deplin întrunite în cauză, impunându-se lămurirea acestui dispozitiv.
Împotriva încheierii menţionate, a declarat recurs pârâta S. C. S. SA, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, următoarele:
Recurentul-pârât a susţinut că instanţa de judecată s-a pronunţat în mod nelegal asupra evaluării despăgubirilor, având în vedere că prin Decizia nr. 46/C din 28 februarie 2008 s-a dispus stabilirea unor măsuri reparatorii în favoarea intimaţilor în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, respectiv "bunuri sau servicii" sau "să propună despăgubiri în condiţiile legii speciale". Obligaţia alternativă de acordare a măsurilor reparatorii prin "bunuri sau servicii" oferite de pârât sau "propunerea de despăgubiri" în temeiul legii speciale nu poate fi înlocuită cu o obligaţie expresă prin încheierea de lămurire a dispozitivului.
De asemenea, este eronat modul în care s-a pronunţat instanţa de judecată, în temeiul unei expertize care a avut un alt obiectiv decât evaluarea propriu-zisă, respectiv stabilirea proporţiei valorice dintre moara-construcţie veche şi cea nouă, precum şi a împrejurării dacă moara poate fi considerată o construcţie nouă în sensul Legii nr. 10/2001.
Expertiza nu a fost efectuată cu scopul de a determina valoarea de circulaţie a morii, motiv pentru care pârâta nu a contestat la data respectivă valorile din expertiză.
Se încalcă, astfel, dreptul la o evaluare corectă a clădirii care trebuie evaluată în conformitate cu prevederile legale din Titlul VII "Regimul stabilirii şi plaţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005.
De altfel, pârâta a făcut o propunere de acordare a măsurilor reparatorii în bunuri şi servicii, dar nu a fost onorată. Dacă instanţa de judecată consideră că poate stabili ea însăşi valoarea despăgubirilor, ar fi fost necesară o evaluare corectă.
Recurentul a mai susţinut că instanţa de judecată a stabilit în mod eronat valoarea imobilului moară sătească.
Astfel, prin decizia a cărei lămurire s-a solicitat, s-a luat în considerare ipoteza I expusă în "Concluziile expertului", în care proporţia vechii mori este de 13,83%, reţinându-se că vechea construcţie a morii ţărăneşti se păstrează în acest procent în componenţa noii construcţii. Pentru aceste considerente, s-a admis numai acordarea unor măsuri reparatorii conform expertizei, care a analizat din punct de vedere procentual dacă aceasta este o nouă construcţie conform reglementărilor Legii nr. 10/2001.
Or, prin încheierea atacată în cauză, instanţa de judecată s-a pronunţat faţă de valorile prezentate în ipoteza II de lucru din concluziile expertului, în care proporţia vechii mori este de 25,87%. În ipoteza I, valoarea vechii clădiri care reprezintă 13,83% din valoarea totală era de 23.300 RON, iar în ipoteza a II-a valoarea integrală a clădirii care reprezintă 25,87% din valoarea totală era de 43.680 RON.
Având în vedere că încheierea de lămurire devine parte integrantă a deciziei iniţiale, considerentele ar fi trebuit să se sprijine pe aceeaşi ipoteză pe care s-a bazat instanţa care a pronunţat dispozitivul a cărui lămurire se solicită, ceea ce nu s-a întâmplat, astfel încât cele două hotărâri, ce formează un tot unitar, conţin motive contradictorii.
Mai mult, instanţa de judecată luând în considerare o altă ipoteză de evaluare decât instanţa care a pronunţat hotărârea de acordare a măsurilor reparatorii, nu a dispus o lămurire a dispozitivului, ci o completare şi chiar o modificare a acestuia.
Examinând hotărârea recurată în raport de criticile formulate şi actele dosarului, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat
Prin Decizia nr. 46 din 28 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, a fost admis apelul pârâtei SC S. SA împotriva Sentinţei civile nr. 1153 din 18 iunie 2007 pronunţate de Tribunalul Constanţa şi a fost schimbată în parte sentinţa, prin care se dispusese restituirea în natură a imobilului în litigiu.
Astfel, s-a stabilit că pentru construcţia "moară sătească" tip P + 1E şi terenul aferent în suprafaţă de 783,11 mp, identificat conform raportului de expertiză efectuat de ing. G.M. - anexa 1, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii corespunzătoare valorii de circulaţie a bunului preluat.
Totodată, s-a dispus obligarea pârâtei SC S. SA să acorde reclamanţilor în compensare, pentru bunul preluat, alte bunuri sau servicii sau, în ipoteza în care această măsură nu este posibilă sau nu este acceptată de reclamanţi, să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Decizia menţionată a devenit irevocabilă prin nerecurare.
Prin cererea de lămurire a dispozitivului deciziei formulată de reclamantul M.M. şi întemeiată pe dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ., s-a solicitat precizarea în dispozitiv a cuantumului despăgubirilor, atât pentru moară, cât şi pentru terenul intravilan, conform valorii calculate prin expertiza avută în vedere la pronunţarea deciziei.
Această cerere a fost admisă prin încheierea recurată, menţionându-se în dispozitivul Deciziei nr. 46 din 28 februarie 2008 valoarea de circulaţie a imobilului format din teren şi moară sătească, pe baza raportului de expertiză întocmit de expert M.G.
Prin recursul declarat în cauză, pârâta SC S. SA susţine, în primul rând, că s-a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 2811 C. proc. civ., deoarece, prin stabilirea cuantumului despăgubirilor în procedura de lămurire a dispozitivului hotărârii judecătoreşti, a fost modificată hotărârea, în sensul transformării obligaţiei alternative fixate în sarcina pârâtei într-o obligaţie de acordare a despăgubirilor în cuantumul stabilit de instanţă.
Această critică nu este fondată, întrucât prin încheierea recurată nu a fost modificat conţinutul obligaţiei şi nu s-a dispus obligarea pârâtei la acordarea de despăgubiri la nivelul valorii de circulaţie calculate, astfel cum pretinde pârâta, ci doar s-au cuantificat măsurile reparatorii ce se vor acorda reclamanţilor în echivalent.
Este de reţinut că, prin decizia a cărei lămurire s-a solicitat, instanţa a stabilit criteriul de cuantificare a măsurilor reparatorii în echivalent, respectiv valoarea de circulaţie a imobilului, fără, însă, a indica în concret această valoare.
Or, indicarea valorii este indispensabilă pentru punerea în executare a Deciziei nr. 46 din 28 februarie 2008, în sensul că pârâta va acorda bunuri sau servicii în compensare la nivelul valorii stabilite de instanţă.
Dacă nu s-ar menţiona în hotărârea judecătorească valoarea de circulaţie a imobilului - ce a fost indicată drept reper de evaluare a măsurilor reparatorii în echivalent -, ar însemna ca, pentru ca hotărârea să fie pusă în executare, valoarea să fie stabilită într-un alt cadru decât cel jurisdicţional, respectiv chiar de către pârâtă, cu ocazia emiterii dispoziţiei de acordare a măsurilor reparatorii.
O asemenea modalitate de executare este arbitrară şi fără vreo posibilitate legală de cenzurare a voinţei debitorului, cât timp procedura jurisdicţională prevăzută de Legea nr. 10/2001 s-a epuizat, iar creditorul nu ar putea recurge la contestaţia la executare, dacă în titlul executoriu nu se precizează expres valoarea bunurilor sau serviciilor pe care debitorul trebuie să le acorde.
Această derulare a executării unei hotărâri judecătoreşti este de natură să împiedice valorificarea de către creditor a dreptului său de creanţă, ceea ce este inacceptabil, cât timp partea interesată s-a adresat instanţei şi a obţinut recunoaşterea dreptului subiectiv, fiind îndreptăţită la asigurarea condiţiilor pentru îndeplinirea corespunzătoare a obligaţiei stabilite în sarcina debitorului. Garanţia unei atare executări poate fi dată doar printr-un titlu executoriu clar şi explicit, care să nu permită o conduită arbitrară a debitorului în etapa executării hotărârii.
Faţă de criteriul explicit de evaluare inserat în dispozitivul Deciziei nr. 46 din 28 februarie 2008, orice alt criteriu ar echivala cu o modificare a dispoziţiei judecătoreşti, operaţiune incompatibilă cu procedura de lămurire a dispozitivului, ce exclude un control de legalitate al hotărârii judecătoreşti, posibil doar prin exercitarea căilor de atac deschise împotriva hotărârii.
Astfel, nu pot fi reţinute susţinerile recurentei în sensul că valoarea bunurilor sau serviciilor eventual oferite în compensare persoanei îndreptăţite urmează a fi determinată în procedura Legii nr. 247/2005, cât timp instanţa de judecată a stabilit, prin decizia a cărei lămurire s-a solicitat, că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii în echivalent la nivelul valorii de circulaţie a imobilului, aşadar inclusiv în ceea ce priveşte contravaloarea bunurilor sau serviciilor oferite în compensare.
Pe de altă parte, procedura Legii nr. 247/2005 nu are legătură cu măsura reparatorie a acordării de bunuri sau servicii în compensare, ci exclusiv cu stabilirea şi fixarea despăgubirilor; or, acordarea de despăgubiri reprezintă o măsură reparatorie distinctă, ce a fost prevăzută ca atare în hotărârea judecătorească în discuţie.
Împrejurarea că, în dispozitivul deciziei a cărei lămurire s-a solicitat, s-a făcut referire la Legea nr. 247/2005, nu infirmă constatarea anterioară, deoarece referirea a fost făcută în legătură cu propunerea de despăgubiri, şi nu cu prima obligaţie stabilită în sarcina pârâtei, aceea de acordare de bunuri sau servicii în compensare.
Ca atare, în mod corect, instanţa a considerat în cauză că este necesară precizarea valorii de circulaţie a imobilului, urmând ca pârâta, dacă este cazul, să acorde bunuri sau servicii în compensare la nivelul valorii stabilite de instanţă.
În al doilea rând, recurenta a susţinut că precizarea valorii de circulaţie nu era posibilă în raport de probele administrate, deoarece expertiza efectuată a avut un alt obiectiv decât valoarea de circulaţie a imobilului, iar lămurirea dispozitivului în aceste condiţii ar lipsi partea de o evaluare corespunzătoare.
Recurenta s-a referit doar la imobilul - moară sătească, nu şi la teren, astfel încât vor fi expuse considerente doar în privinţa acestei construcţii.
După cum s-a arătat chiar prin motivele de recurs, obiectivele expertizei imobiliare efectuate în faza apelului au fost acelea de stabilire a proporţiei valorice dintre moara veche şi cea nouă, precum şi determinarea împrejurării dacă actuala construcţie poate fi considerată "nouă" în sensul art. 19 din Legea nr. 10/2001.
Or, primul obiectiv menţionat a presupus stabilirea şi a valorii morii vechi, din conţinutul raportului de expertiză depus la dosar rezultând că expertul a calculat atât valoarea de înlocuire, în cuantum actualizat (21.398,63 RON), cât şi preţul actual de circulaţie al vechii mori (43.680 RON). Aceste valori au fost calculate în funcţie de structura şi caracteristicile construcţiei anterior preluării de către stat.
Ca atare, sunt nefondate susţinerile recurentei-pârâte în sensul că valoarea de circulaţie a morii vechi nu este reflectată de probatoriul administrat, fiind lipsit de relevanţă motivul pentru care pârâta nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză. Cât timp expertiza reprezintă un mijloc de probă administrat şi valorificat prin hotărârea prin care instanţa s-a dezînvestit de soluţionarea cauzei, iar calculul valorii de circulaţie a construcţiei se regăseşte în conţinutul raportului de expertiză, partea nu se poate prevala de propria atitudine procesuală pentru a pretinde greşita valorificare de către instanţă a constatărilor expertului.
În al treilea rând, recurenta a susţinut că modul de calcul al valorii de circulaţie aplicat de către instanţa care a soluţionat cererea de lămurire a dispozitivului contrazice înseşi constatările din cuprinsul deciziei a cărei lămurire s-a solicitat, raportându-se la o altă ipoteză de calcul din raportul de expertiză decât cea însuşită iniţial de către instanţă.
Din conţinutul raportului de expertiză, reiese că expertul a propus două ipoteze de calcul a proporţiei valorice dintre moara veche, preluată de stat anterior anului 1989 şi moara actuală, în care este încorporată o parte din moara veche, pentru ca instanţa să stabilească aplicabilitatea art. 19 din Legea nr. 10/2001.
Prima ipoteză s-a bazat pe proporţia fizică dintre construcţia actuală şi partea rămasă din moara veche şi încorporată în construcţia actuală, determinată ca fiind de 13,83%, în timp ce a doua modalitate de calcul a avut în vedere raportul dintre valoarea de circulaţie a morii vechi, în integralitatea sa, cu forma şi caracteristicile de la momentul preluării de către stat şi valoarea de circulaţie a construcţiei actuale (care a inclus şi valoarea părţii rămase din moara veche).
Pe baza proporţiei fizice de 13,83%, instanţa de apel, în considerentele deciziei a cărei lămurire s-a solicitat, a constatat că actuala moară este o construcţie nouă, care nu poate fi restituită în natură, în aplicarea art. 19 din Legea nr. 10/2001.
În acelaşi timp, prin aceeaşi decizie, instanţa a stabilit că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii în echivalent, la nivelul valorii de circulaţie a bunului preluat, ceea ce presupunea raportarea la moara veche, în integralitatea sa, astfel cum aceasta se înfăţişa la momentul preluării de către stat.
Or, valoarea morii în forma în care a fost preluată de către stat nu are nicio legătură cu proporţia dintre moara rămasă nedemolată până în prezent şi moara actuală, ca atare, nu există nicio contradicţie între considerentele deciziei lămurite prin încheierea recurată, susţinerile pe acest aspect neavând suport.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că nu există motive contradictorii în cuprinsul hotărârii, totodată că prin încheierea recurată s-a făcut o aplicare corespunzătoare a dispoziţiilor art. 2811 C. proc. civ. şi, drept urmare, va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S. SA împotriva Încheierii nr. 427C din 9 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Respinge cererea intimatului reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6434/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 6437/2012. Civil. Recalculare pensie.... → |
|---|
