ICCJ. Decizia nr. 646/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 646/2012
Dosar nr. 49622/3/2011
Şedinţa Camerei de consiliu din 03 februarie 2012
Asupra conflictului de competenţă constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub nr. 2019/120/2011 din data de 28 martie 2011, contestatorul Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi în Retragere în numele şi pentru membrul B.G. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naţionale, solicitând anularea deciziei de pensie din 31 decembrie 2010, menţinerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia nr. 058773 din 27 august 2008 şi plata diferenţelor, precum şi dobânda legală calculată de la data de 1 ianuarie 2011 şi până la repunerea în plată a deciziei nr. 058773 din 27 august 2008, iar în subsidiar a contestat cuantumul pensiei stabilite în urma recalculării.
Tribunalul Dâmboviţa, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 1303 din 30 mai 2011, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Dâmboviţa a reţinut că intimatul Ministerul Apărării Naţionale nu este una din entităţile menţionate în art. 156 teza I din Legea nr. 19/2000, chiar dacă a avut atribuţii de recalculare a pensiilor de serviciu şi de soluţionare a contestaţiilor, nu poate fi asimilat unei case de pensii, astfel că cererea de chemare în judecată trebuia introdusă la instanţa sediului intimatului.
Reglementarea din Legea nr. 19/2000 a fost menţinută şi prin art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii. Această lege a intrat în vigoare la 01 ianuarie 2011, ulterior datei emiterii deciziei contestate, astfel că nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 132 alin. (2), conform cărora casele de pensii sectoriale prevăzute la alin. (1) sunt succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din instituţiile menţionate la alin. (1) – M.A.N., M.A.I. şi S.R.I.
Prin sentinţa civilă nr. 10394 din 21 noiembrie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a, Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa în favoarea Tribunalului Dâmboviţa. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
S-a constatat că decizia de recalculare a fost emisă de către M.A.P.N. - Direcţia Financiar Contabilă, însă potrivit art. 132 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 casele de pensii sectoriale se înfiinţează în subordinea M.A.N., M.A.I. şi S.R.I., după caz, ca structuri cu personalitate juridică şi conform art. 132 alin. (2) sunt succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din instituţiile menţionate la alin. (1).
Dispoziţiile art. 132 şi art. 135 din Legea nr. 263/2010, care reglementează organizarea şi funcţionarea caselor sectoriale de pensii, au intrat în vigoare la data de 23 decembrie 2010, înainte de emiterea deciziei de recalculare contestate (nr. 14351 din 31 decembrie 2010).
Ca atare, chiar dacă decizia de pensionare a fost emisă de M.A.P.N. - Direcţia Financiar Contabilă, succesoarea de drept a acestei structuri este Casa de Pensii a M.A.P.N. începând cu data de 23 decembrie 2010, iar deciziilor de pensionare li se aplică Legea nr. 263/2010.
A reţinut că s-a formulat contestaţie la data de 28 martie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000, la data de 01 ianuarie 2011, iar potrivit dispoziţiilor art. 725 C. proc. civ. normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 263/2010 fiind legi speciale cu privire la normele de procedură raportat la Codul de procedură civilă.
Legea nr. 119/2010 nu face trimitere la dispoziţiile Codului de procedură, dar acesta reprezintă legea generală în materie de procedură astfel că prin analogie se poate interpreta că şi în cazul în care o lege specială trimite la o normă de procedură abrogată, competenţa fiind o normă de procedură, atunci acel text trebuie interpretat că face trimitere la norma specială de procedură din noua lege, care a înlocuit vechea prevedere.
Regulatorul de competenţă urmează a fi pronunţat în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, în considerarea argumentelor ce succed:
Cererea dedusă judecăţii are natura unei contestaţii împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de Ministerul Apărării Naţionale.
Decizia contestată a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanţei s-a făcut la data de 28 martie 2011.
În stabilirea instanţei competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză, trebuie avute în vedere dispoziţiile legale în vigoare la momentul introducerii acţiunii şi nu la momentul emiterii deciziei de recalculare a pensiei.
La data sesizării instanţei, respectiv 28 martie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, care abrogase Legea nr. 19/2000, conform cărora „(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.
(2) Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul";.
Trimiterea din art. 7 al Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor la Legea nr. 19/2000 nu poate ultraactiva dispoziţiile acesteia din urmă în lipsa unor prevederi exprese, atât timp cât la data sesizării instanţei era abrogată prin Legea nr. 263/2010, care o înlocuia astfel.
În considerarea celor ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul în judeţul Dâmboviţa, competenţa soluţionării acţiunii formulată de acesta revine Tribunalului Dâmboviţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 635/2012. Civil. Stabilire paternitate.... | ICCJ. Decizia nr. 650/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
