ICCJ. Decizia nr. 649/2012. Civil. Revendicare imobiliară. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.649/2012
Dosar nr.1431/1/2011
Şedinţa publică din 3 februarie 2012
Deliberând asupra contestaţiei în anulare de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 18 februarie 2011, contestatorul P.R. a solicitat, în temeiul art. 318 C. proc. civ., anularea deciziei civile nr. 1084 din 09 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietatea intelectuală, susţinând că dezlegarea pricinii este rezultatul unei erori materiale.
În motivarea contestaţie în anulare se arată că eroarea comisă de instanţa de recurs constă în împrejurarea că a fost luat în considerare certificatul de moştenitor nr. 221 din 01 octombrie 2007, deşi acesta avea conţinut identic cu certificatul de moştenitor nr. 465 din 20 decembrie 2001, anulat prin hotărâre irevocabilă. Susţine contestatorul că această eroare este determinantă, deoarece, dacă instanţa nu ar fi comis această greşeală materială, soluţia în cauză ar fi fost de admitere a recursurilor şi de respingere a apelului formulat de apelantul M.D.M.A.
Contestatorul mai susţine că certificatul de moştenitor nr. 221 din 01 octombrie 2007 a fost emis cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti prin care se stabilise că I.G.D. este moştenitoarea defunctului G.Ş.G.
Se mai arată că instanţa de recurs a ignorat faptul că pretenţiile reclamantului au fost respinse de două ori de Curtea de Apel Bucureşti, prin deciziile nr. 179/ R din 06 aprilie 2010 şi nr. 551/ R din 17 decembrie 2009.
Se mai susţine, în finalul cererii, că instanţa de recurs a încălcat dreptul la apărare al contestatorului, respingând cererea de amânare formulată de apărătorul său.
Prin întâmpinare, intimatul M.D.M.A. a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, deoarece aspectele invocate de contestator nu se încadrează în motivele de contestaţie în anulare prevăzute de art. 318 C. proc. civ.
Examinând cererea formulată de contestator în raport de motivele invocate şi având în vedere Decizia a cărei anulare se solicită, Înalta Curte reţine următoarele:
Litigiul de fond are ca obiect cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, formulată şi precizată de reclamantul M.D.M.A. în contradictoriu cu pârâţii P.R. şi P.M.S., având ca obiect revendicarea, prin comparare de titluri, a imobilului situat în Bucureşti, str. D.R., sector 2.
În dosarul de fond pârâţii P.R. şi P.M.S. au formulat întâmpinare, invocând, printre altele, şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului.
La data de 18 septembrie 2006, I.G.D. a formulat cerere de intervenţie în nume propriu, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului, arătând că este proprietara imobilului în litigiu.
Prin sentinţa civilă nr. 1461 din 14 octombrie 2008, Tribunalul Bucureşti a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, a respins acţiunea reclamantului, precum şi cererea de intervenţie, ca neîntemeiate.
Prin Decizia nr. 140/ A din 24 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul pârâţilor, a admis apelul reclamantului şi al intervenientei, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Prin Decizia nr. 1084 din 09 februarie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins ca nefondate recursurile pârâţilor.
Din examinarea considerentelor deciziei din recurs rezultă că instanţa de recurs a reţinut, în ceea ce priveşte calitatea procesuală activă a reclamantului, că printr-o hotărâre irevocabilă, s-a stabilit calitatea acestuia de moştenitor al defunctului autor, alături de intervenienta I.G.D. şi că invocarea de către recurenţi, pe cale de excepţie, a nulităţii certificatului de moştenitor nr. 221 din 01 octombrie 2007, nu poate fi primită, deoarece are semnificaţia unei cereri noi, inadmisibilă în raport de dispoziţiile art. 316, cu referire a art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
Rezultă, aşadar, că hotărârea pronunţată de instanţa de recurs nu este rezultatul unei greşeli materiale în sensul art. 318 teza I C. proc. civ., ci consecinţa examinării criticilor recurenţilor pârâţi referitoare la calitatea procesuală activă a reclamantului.
Susţinerea contestatorului privind nulitatea certificatului de moştenitor nr. 221 din 01 octombrie 2007 şi criticile acestuia privind modul în care instanţa de recurs a apreciat asupra calităţii procesuale active a reclamantului reprezintă aspecte de fond ale pricinii, care nu pot fi examinate în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare.
Dispoziţiile art. 318 teza I C. proc. civ. au în vedere greşelile materiale cu caracter procedural, săvârşite ca urmare a confundării sau omiterii unor date sau elemente materiale importante. Contestaţia în anulare nu poate fi primită atunci când se invocă stabilirea eronată a situaţiei de fapt, în urma aprecierii probelor, nici atunci când se susţine aplicarea sau interpretarea greşită de către instanţa de recurs a unei dispoziţii legale, deoarece în acest mod s-ar ajunge la rejudecarea pricinii, pe calea unui veritabil recurs la recurs, inadmisibil în sistemul nostru procedural.
De asemenea, nu intră în categoria motivelor de contestaţie în anulare prevăzute limitativ de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ. pretinsa încălcare de către instanţa de recurs a dreptului la apărare al contestatorului, prin respingerea cererii de amânare formulată de apărătorul său.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată, iar în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul M.D.M.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul P.R. împotriva deciziei civile nr. 1084 din 09 februarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietatea intelectuală.
Obligă pe contestatorul P.R. la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul M.D.M.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 664/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 653/2012. Civil. Legea 10/2001. Revendicare... → |
|---|
