ICCJ. Decizia nr. 654/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.654/2012
Dosar nr.29316/3/2009
Şedinţa publică din 6 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 09 iulie 2009, sub nr. 29316/3/2009, reclamanţii N.I., D.S. şi P.V. au formulat contestaţie împotriva Dispoziţiei nr. 11916 din 16 iunie 2009 emisa de pârâtul Primarul General al Municipiului Bucureşti, prin care li s-a respins notificarea formulata în baza Legii nr. 10/2001, în vederea acordării de măsuri reparatorii pentru un teren în suprafaţă de 624 mp., situat în Bucureşti, C.C., sectorul 6.
Prin sentinţa civilă nr. 130/03 februarie 2010 pronunţată de Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respinsă, ca neîntemeiată contestaţia formulata.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii iar prin Decizia civilă nr. 758/ A din 14 decembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul formulat;a schimbat în tot sentinţa apelată; a admis contestaţia formulată de reclamanţi şi a anulat dispoziţia nr. 11916 din 16 iunie 2009 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti stabilind dreptul reclamanţilor la măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul preluat abuziv de către stat în suprafaţă de 624 mp situat în Bucureşti, C.C., sector 6, măsuri reparatorii care vor fi stabilite la valoarea de piaţă a terenului şi vor fi acordate în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Din analiza întregului material probator şi a dispoziţiilor legale aplicabile în speţă, instanţa de apel a constatat greşita apreciere a instanţei de fond în sensul ca apelanţii nu ar fi făcut proba proprietăţii asupra terenului în discuţie, reţinând ca aceasta proba a rezultat în cauza în condiţiile art. 24 din Legea 10/ 2001.
Cu privire la suprafaţa terenului expropriat, instanţa de apel a apreciat că în aplicarea aceluiaşi art. 24 din Legea nr. 10/2001, s-a făcut proba faptului că suprafaţa terenului la momentul exproprierii era de 624 mp., aceasta reieşind din însuşi actul de preluare de către stat, dar şi din nota de reconstituire a vechii proprietăţi şi din fişa tehnică a imobilului încheiata în anul 1978.
Aşadar s-a constatat că apelanţii au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra suprafeţei de teren de 624 mp., fiind persoane îndreptăţită la restituire conform art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001 şi că exproprierea terenului valorează preluare abuziva în condiţiile art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001, întrucât, deşi făcută pentru un interes public, aceasta a operat fără plata unei juste despăgubiri, astfel cum impunea art. 481 C. civ.
Împotriva menţionatei decizii a declarat şi motivat recurs, în termen legal, pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primar General, pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestora s-a arătat că în mod greşit Curtea de Apel a admis apelul reclamanţilor şi că în mod corect a reţinut prima instanţă faptul că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate.
Intimaţii-reclamanţi au depus întâmpinare, în termen, comunicată.
La termenul din 6 februarie 2012, Înalta Curte a pus în discuţie aspectul nesemnării cererii de recurs, cerinţă impusă de art. 3021 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., părţile prezente având poziţia exprimată în practicau prezentei decizii.
Analizând cu prioritate această excepţie a nulităţii recursului, datorită caracterului său peremptoriu, Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul art. 3021 alin. 1 lit. d) C. proc. civ. rezultă că cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, semnătura.
De altfel, potrivit Deciziei nr. XXXIX din 07 mai 20007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie –SECŢIILE UNITEdată în recurs în interesul legii, dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. d) raportate la art. 316 C. proc. civ., se interpretează în sensul că cererea de recurs trebuie să cuprindă semnătura părţii.
Nerespectarea acestei cerinţe poate fi împlinită în condiţiile art. 133 din C. proc. civ., partea putând să semneze cel mai târziu la prima zi de înfăţişare, iar când este prezentă în instanţă în chiar şedinţa de judecată în care a fost invocată nulitatea.
Cererea de recurs nu a fost semnată de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, deşi s-a acordat un termen în acest sens, şi nici nu s-a depus un exemplar semnat de pârât, deşi i s-a pus în vedere şi acest aspect (fila 20 dosar).
Ca atare, raportat şi la art. 298 C. proc. civ. care prevede că dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă se aplică şi în instanţa de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu, cât şi ale art. 316 C. proc. civ., conform căruia dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol, Înalta Curte constată că sancţiunea prevăzută de art. 133 alin. (1) se aplică şi cererii de recurs, deoarece dispoziţiile de procedură privind semnarea cererii de investire a instanţei nu sunt potrivnice celor privind cererea de recurs.
Din perspectiva celor expuse, urmează a se constata nulitatea recursului în temeiul art. 133 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei nr. 758/ A din 14 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 669/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 664/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
