ICCJ. Decizia nr. 6508/2012. Civil. Revendicare imobiliară. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6508/2012
Dosar nr. 1296/1/2012
Şedinţa publică din 24 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1296/1/2002, contestatoarea SC I. SRL a formulat contestaţia în anulare împotriva Deciziei nr. 615 din 3 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocând în drept dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de contestaţie în anulare s-a susţinut că Înalta Curte, ca instanţă de recurs, a omis să analizeze critica privind faptul că Tribunalul Sibiu din oficiu a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei materiale, iar prin încheierea din 1 aprilie 2010, şi-a constatat propria competenţă materială, faţă de valoarea terenului, şi că motivarea criticii privind competenţa prin raportare la hotărârea de declinare a competenţei este greşită.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Pentru ca o contestaţie în anulare să poată fi admisă în temeiul art. 318 alin. (1) C. proc. civ. trebuie îndeplinite următoarele condiţii: a) instanţa de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare sau modificare; b) această omisiune să se fi produs din greşeală.
În cazul în care instanţa de recurs a analizat motivul de recurs, pe care l-a găsit nefondat, şi a arătat motivat de ce este nefondat, motivele pentru care instanţa de recurs a procedat în acest mod nu pot fi cenzurate pe calea contestaţiei în anulare, deoarece această cale de atac nu poate fi utilizată ca un recurs la recurs.
Prin decizia a cărei anulare se cere s-a respins recursul declarat de către pârâta SC I. SRL, împotriva Deciziei nr. 162 din 28 octombrie 2010 a Curţii de Apel Alba-Iulia.
Instanţa de recurs a analizat critica formulată în ce priveşte competenţa de soluţionare a cauzei reţinând că Judecătoria Sibiu a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Sibiu iar împotriva hotărârii de declinare a competenţei nu s-a formulat recurs, ceea ce înseamnă că acest incident procedural nu poate fi supus cenzurii în etapa procesuală a recursului.
Instanţa de recurs a respins criticile formulate în recurs, neavând obligaţia de a analiza fiecare argument cuprins în dezvoltarea motivului de recurs, care oricât de larg ar fi dezbătut este subsumat motivului de casare pe care se sprijină.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza dispoziţiilor art. 320 C. proc. civ. a se respinge contestaţia în anulare ca nefondată.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. şi reţinând culpa procesuală a contestatoarei, aceasta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimaţii - reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC I. SRL împotriva Deciziei nr. 615 din 3 februarie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 5657/318/2007.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 2500 RON cheltuieli de judecată către intimaţii reclamanţi C.M., V.M., F.D., V.P. şi V.N.N.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6499/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6528/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
