ICCJ. Decizia nr. 6535/2012. Civil. Recalculare pensie. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6535/2012
Dosar nr. 997/1/2012
Şedinţa publică din 25 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 3 martie 2011 pe rolul Tribunalului Timiş, reclamanta V.O.A.D. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, solicitând acordarea, începând cu luna ianuarie 2011, a punctajului suplimentar aferent timpului de muncă lucrat în grupa a II-a, conform Legii nr. 263/2010.
Prin Sentinţa civilă nr. 2782 din 16 mai 2011, Tribunalul Timiş a respins acţiunea formulată de reclamanta V.O.A.D., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, reţinând că cererea este neîntemeiată, dat fiind că modalitatea de calcul a punctajului la stabilirea drepturilor de pensie nu contravine dispoziţiilor legale incidente în materie.
Prin Decizia nr. 28 din 10 ianuarie 2012 Curtea de Apel Timişoara, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, a respins recursul declarat de reclamantă, ca neîntemeiat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut că, prin Decizia civilă nr. 582 din 19 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 4393/30/2006 a fost anulată decizia de pensionare din 19 septembrie 2006 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie în care să ia în calcul la stabilirea drepturilor de pensie un stagiu complet de cotizare de 25 de ani şi 10 luni.
S-a constatat că, la pronunţarea acestei soluţii, instanţa de recurs a reţinut că "potrivit anexei 3 din Legea nr. 19/2000 la care face trimitere art. 167 lit. a) din lege, persoanele pensionate în perioada aprilie 2006 - iulie 2006 beneficiază de un stagiu complet de cotizare de 25 de ani şi 10 luni, vârsta asiguratei fiind de 57 de ani şi 10 luni.
Potrivit Anexei 9 la Ordinul nr. 340/2001, reclamanta, se poate pensiona în luna ianuarie 2009 la vârsta de 58 de ani şi 6 luni şi ar beneficia de un stagiu complet de cotizare de 27 de ani.
Reclamanta, însă, nu s-a pensionat la vârsta standard, ci beneficiind de reducerea acestei vârste, din coroborarea dispoziţiilor art. 167 lit. a) cu cele ale art. 167 alin. (2) din lege şi cu cele ale Anexei 9 la Ordinul nr. 340/2001, din care rezultă că în raport de data pensionării beneficiază de un stagiu complet de cotizare de 25 de ani şi 10 luni.
O.U.G. nr. 100/2008 a modificat dispoziţiile Legii nr. 19/2000 introducând art. 782 alin. (1) lit. b) conform cu care asiguraţii care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupele I sau II de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, beneficiază de majorarea punctajelor anuale.
În considerarea acestor prevederi legale, reclamanta a solicitat recalcularea pensiei.
Prin Decizia nr. 276 pronunţată la 8 februarie 2011 în Dosarul nr. 5092/30/2010, irevocabilă, Curtea de Apel Timişoara a respins acţiunea reclamantei, reţinând că sunt exceptate de la aplicarea dispoziţiilor art. 782 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000, introdus prin O.U.G. nr. 100/2008, persoanele pentru care la deschiderea drepturilor de pensie s-au aplicat prevederi mai avantajoase referitoare la vechimea în muncă.
A mai reţinut că, în speţă, la deschiderea drepturilor de pensie ale reclamantei s-a folosit un stagiu complet de cotizare special de 25 de ani şi 10 luni, conform Deciziei nr. 582 din 19 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 4393/30/2006 şi că reclamanta nu poate beneficia de prevederile art. 782 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000.
A apreciat că a considera altfel, nu ar face decât ca inechităţile dintre pensionari ce s-au dorit înlăturate, să persiste în continuare, întrucât persoanele ale căror drepturi de pensii s-au stabilit folosindu-se stagii speciale, să obţină şi un punctaj suplimentar pentru anii de muncă lucraţi în grupa I sau a II-a, iar cei ale căror drepturi s-au deschis folosindu-se stagiul complet de cotizare de drept comun, să obţină doar punctajul suplimentar acordat.
Prin Legea nr. 263/2010 intrată în vigoare la 1 ianuarie 2012, dispoziţiile Legii nr. 19/2000 au fost abrogate.
Art. 169 din lege a reluat dispoziţiile art. 782 din Legea nr. 19/2000 prevăzând aceleaşi condiţii pentru acordarea punctajului suplimentar pentru activitatea desfăşurată în grupele I sau a II-a de muncă.
Prevalându-se de aceste dispoziţii, reclamanta s-a adresat instanţei solicitând obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor ei de pensie începând cu 1 ianuarie 2011.
Instanţa de recurs a apreciat că Decizia nr. 276 din 8 februarie 2011 se bucură de putere de lucru judecat în ce priveşte constatările cu privire la îndeplinirea de către reclamantă a condiţiilor legale cu privire la acordarea punctajului suplimentar, respectiv cu privire la natura stagiului de cotizare utilizat cu privire la deschiderea drepturilor de pensie.
Decizia nr. 582/2007 nu face nicio referire cu privire la natura stagiului de cotizare, ci stabileşte doar ce stagiu trebuie aplicat reclamantei pentru a se putea pensiona.
Decizia în interesul Legii nr. 4/2011 a ICCJ nu aduce atingere hotărârilor judecătoreşti pronunţate anterior şi nici nu îndreptăţeşte instanţa să facă o nouă analiză a naturii stagiului de cotizare utilizat în cazul reclamantei, în condiţiile în care printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a stabilit că este un stagiu special de cotizare.
Principiile contributivităţii au fost avute în vedere şi la pronunţarea Deciziei nr. 276 din 8 februarie 2011, scopul adoptării O.U.G. nr. 100/2008 fiind de a înlătura inechităţile apărute prin aplicarea prevederilor Legii nr. 19/2000 pentru categoriile de pensionari care - până la data de 1 aprilie 2001 - au desfăşurat activităţi în fostele grupe I şi II de muncă, persoane care beneficiau de un bonus la stagiu de cotizare care nu se regăsea şi în punctajul asiguratului.
Abrogarea O.U.G. nr. 100/2008 şi a Legii nr. 19/2000 nu lipseşte de efecte hotărârea judecătorească pronunţată cu privire la îndeplinirea condiţiilor de acordare a punctajului suplimentar, cu atât mai mult cu cât prevederile acestei ordonanţe sunt recunoscute şi de Legea nr. 263/2010, alin. (4) din art. 169 prevăzând doar acordarea diferenţei dintre creşterea punctajului mediu anual rezultată şi cea acordată conform O.U.G. nr. 100/2008.
Este adevărat că acţiunea reclamantei are un alt temei juridic, însă cauza acţiunii este aceeaşi, scopul urmărit de reclamantă prin promovarea acţiunii fiind acordarea punctajului suplimentar pentru perioada lucrată în grupa a II-a de muncă.
Atâta timp cât şi prin Legea nr. 263/2010, art. 169, au fost menţinute aceleaşi condiţii pentru acordarea punctajului suplimentar şi nu a intervenit nici un element nou de natură a modifica situaţia avută în vedere la pronunţarea Deciziei nr. 276 din 8 februarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara care a verificat îndeplinirea aceloraşi condiţii de acordare a punctajului suplimentar, instanţa nu poate încălca puterea de lucru judecat a Deciziei nr. 276 din 8 februarie 2011, astfel că în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamanta V.O.A.D., în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 9 februarie 2012, sub nr. 997/1/2012.
În motivarea cererii, revizuenta a arătat că există hotărâri potrivnice date în recurs de Curtea de Apel Timişoara, cu referire la varianta corectă a stagiului complet de cotizare utilizat la calculul punctajului mediu anual.
Astfel, revizuenta a susţinut că Decizia nr. 28 din 10 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale este potrivnică Deciziei civile nr. 582 din 19 iunie 2007, care a decis irevocabil stagiul complet de cotizare conform Legii nr. 19/2000, Anexa 3, în funcţie de data pensionării, precum şi dezlegării date prin decizia în interesul Legii nr. 4/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Revizuenta a făcut trimitere la dispoziţiile art. 169 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 263/2010 şi a susţinut că stabilirea stagiului complet de cotizare şi a punctajului mediu anual corespunzător legislaţiei în vigoare la data pensionării prin Decizia civilă nr. 582 din 19 iunie 2007 îndeplineşte dispoziţiile art. 169 alin. (3) din Legea nr. 263/2010.
În consecinţă, revizuenta a solicitat ca, urmare a anulării deciziei a cărei revizuire se cere, să fie obligată intimata Casa Judeţeană de Pensii Timiş la acordarea începând cu data de 1 ianuarie 2011 a punctajului suplimentar în conformitate cu dispoziţiile art. 169 alin. (3) din Legea nr. 263/2010.
Examinând cererea de revizuire cu care a fost învestită, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanţa constată următoarele:
Cu ocazia dezbaterilor, la termenul de judecată din 25 octombrie 2012, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, excepţie care este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
Această dispoziţie legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.
Revizuirea, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive şi potrivnice, date în dosare deosebite; existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, şi ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia puterii lucrului judecat, sau, dacă a fost ridicată aceasta să nu fi format obiect de dezbatere.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri îşi are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat şi conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.
În speţă, se constată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire şi anume ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate de părţi, obiect şi cauză.
Astfel, hotărârea a cărei revizuire se solicită s-a pronunţat în litigiul având ca obiect cererea reclamantei V.O.A.D. de obligare a pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Timiş de acordare începând cu luna ianuarie 2011 a punctajului suplimentar aferent timpului de muncă lucrat în grupa a II-a, conform dispoziţiilor Legii nr. 263/2010.
În litigiul soluţionat prin Decizia nr. 582 din 19 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 4393/30/2006, obiectul cauzei l-a reprezentat contestaţia formulată de reclamanta V.O.A.D. împotriva Deciziei nr. 237287 din 19 septembrie 2006 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, iar prin decizia menţionată, pronunţată în recurs, a fost anulată decizia de pensionare contestată şi a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie în care să se ia în calcul la stabilirea drepturilor de pensie un stagiu complet de cotizare de 25 de ani şi 10 luni.
Prin urmare, se constată că prin hotărârea a cărei revizuire se solicită nu s-a încălcat principiul autorităţii de lucru judecat în raport de hotărârea judecătorească pretins a fi potrivnică de către revizuentă, întrucât chiar dacă între cele două pricini există identitate de părţi, cele două litigii nu au avut acelaşi obiect şi cauză, astfel că nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
De aceea, instanţa, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire, va dispune respingerea acesteia în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 28 din 10 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, formulată de revizuenta V.O.A.D.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 25 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6529/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6537/2012. Civil → |
|---|
