ICCJ. Decizia nr. 6538/2012. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6538/2012
Dosar nr. 1890/1/2012
Şedinţa publică din 25 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 7592 din 14 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 51649/3/2010, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul M.F.C., fiind obligată pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să plătească reclamantului prima de vacanţă aferentă concediului de odihnă pe anul 2010, egală cu un salariu brut din luna februarie 2010, actualizată cu indicele de inflaţie de la scadenţă, până la data introducerii acţiunii - 27 octombrie 2010. A fost respinsă cererea de actualizare cu indicele de inflaţie până la data achitării efective, ca neîntemeiată.
Prin Decizia nr. 1072 din 8 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.F.C. împotriva Sentinţei civile nr. 7592 din 14 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în primă instanţă.
A fost admis recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva aceleiaşi sentinţe, care a fost modificată în sensul că a fost respinsă acţiunea, ca neîntemeiată.
La data de 8 martie 2012 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. 1890/1/2012, cererea de revizuire a deciziei din 8 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, formulată de revizuentul M.F.C., în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 din C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire, s-a arătat că există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad, în una şi aceeaşi pricină, între AVAS şi salariaţi ai acestei instituţii, având ca obiect drepturi băneşti, reprezentând prima integrală de vacanţă, aferentă concediului de odihnă pe anul 2010, solicitate potrivit art. 248, art. 281 şi art. 287 C. muncii, contractului individual de muncă şi contractului colectiv de muncă înregistrat în 11 februarie 2009.
În acest sens, recurentul a arătat că hotărârea irevocabilă pronunţată în dosarul său este potrivnică cu cele pronunţate în Dosarul nr. 13031/3/2011 privind pe P.C. şi în Dosarul nr. 15239/3/2010 privind pe reclamanta P.D., prin care reclamanţilor le-au fost acordate drepturile băneşti solicitate.
Astfel, revizuentul a susţinut că în cele trei cauze invocate, obiectul cererii de chemare în judecată a fost acelaşi, temeiul juridic a fost identic şi toate părţile reclamante au calitatea de persoane îndreptăţite la acordarea primei de vacanţă actualizată.
Ulterior, la data de 24 octombrie 2012, revizuentul şi-a completat motivele cererii de revizuire, învederând că pentru unii dintre salariaţii AVAS instanţa de judecată, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, a dispus acordarea primei de vacanţă aferentă concediului de odihnă pe anul 2010, în timp ce în cazul său a dispus respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Astfel, din 7 dosare soluţionate de Curtea de Apel Bucureşti, inclusiv al său, un număr de 6 dosare au fost soluţionate favorabil pentru salariaţi şi într-unul singur, respectiv în cazul revizuentului, soluţia a fost devaforabilă, în sensul respingerii pretenţiilor solicitate, în mod discriminatoriu.
Prin urmare, revizuentul a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fiind îndeplinite toate condiţiile legale, astfel: identitatea de părţi - salariaţii ce îndeplineau condiţiile pentru a putea beneficia de acordarea primei de vacanţă pe de o parte şi AVAS pe de alta parte; obiectul - pretenţii băneşti, respectiv prima de vacanţă aferentă concediului de odihnă pe anul 2010; cauza - acordarea primei de vacanţă aferentă concediului pe anul 2010; calitatea procesuală a părţilor - salariaţii ce îndeplineau condiţiile pentru acordarea primei de vacanţă aferentă anului 2010, în calitate de reclamanţi şi AVAS în calitate de pârât.
Revizuentul a arătat că, în mod nediscriminatoriu, toţi angajaţii AVAS ce îndeplineau condiţiile legale erau îndreptăţiţi în temeiul legii la acordarea primei de vacanţă respective şi trebuiau să fie trataţi în mod egal de instanţa de judecată.
În consecinţă, revizuentul a apreciat că cererea de revizuire îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi este întemeiată.
Examinând cererea de revizuire cu care a fost învestită, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanţa constată următoarele:
La termenul de judecată din 25 octombrie 2012, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, excepţie care este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
Această dispoziţie legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere: dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri îşi are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat şi conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.
În speţă, se constată că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire şi anume ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate de părţi, obiect şi cauză.
Astfel, revizuentul pretinde că hotărârea atacată pe calea revizuirii este potrivnică cu hotărârile pronunţate în alte cauze, prin care drepturile solicitate, privind acordarea primei de vacanţă aferentă concediului de odihnă pe anul 2010, au fost acordate altor colegi, creându-se o situaţie discriminatorie între membrii aceluiaşi colectiv de muncă.
Prin urmare, în deciziile pretinse a fi contradictorii şi decizia a cărei revizuire se solicită, părţile nu sunt identice, chiar dacă există identitate de obiect, astfel că, prin pronunţarea deciziei a cărei revizuire se solicită, nu s-a încălcat principiul lucrului judecat.
Or, raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de acest text de lege se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Aplicarea diferită a dispoziţiilor legale la situaţii de fapt asemănătoare poate releva, eventual, premisele unei jurisprudenţe neunitare la nivelul instanţei indicate în cerere, dar nu reprezintă un caz de revizuire în condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi, în consecinţă, nu poate fi cenzurată de prezenta instanţă.
De aceea, instanţa, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire, va dispune respingerea acesteia în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, Cererea de revizuire a Deciziei nr. 1072 din 8 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, formulată de revizuentul M.F.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6537/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6558/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
