ICCJ. Decizia nr. 6630/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6630/2012
Dosar nr. 3192/105/2009*
Şedinţa publică din 31 octombrie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 3192/105/2009 reclamanta S.C. P.F.I. S.R.L. a chemat în judecată pe intimaţii Consiliul judeţean Prahova prin Preşedinte, Consiliul local al comunei Păuleşti şi Comuna Păuleşti prin Primar, Comisia de plată a despăgubirilor - Comuna Păuleşti prin Preşedinte şi Judeţul Prahova prin Preşedintele Comisiei judeţene Prahova, solicitând să se dispună anularea Hotărârii nr. 3 din 27 mai 2009 a Comisiei de plată a despăgubirilor din cadrul Comunei Păuleşti şi a procesului-verbal de şedinţă din 27 mai 2009, întrucât despăgubirile stabilite încalcă dispoziţiile Legii nr. 33/1994, art. 44 alin. (3) din Constituţia României şi art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
S-a solicitat stabilirea cuantumului real al despăgubirilor, reclamanta apreciindu-l ca fiind de 160.600 RON.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat în 26 aprilie 2005 a dobândit în proprietate terenul în suprafaţă de 4.264 m.p., situat în intravilanul comunei Păuleşti, teren din care o porţiune de 249 mp a fost expropriată conform H.C.J. Prahova din 29 aprilie 2009, stabilindu-se prin procesul-verbal din 27 mai 2009 că valoarea terenului declarat ca fiind de utilitate publică este de 30.562 RON, iar prin Hotărârea nr. 3 din 27 mai 2009 s-a dispus plata sumei menţionate.
S-a susţinut că despăgubirea astfel stabilită încalcă dispoziţiile Legii nr. 33/1994, art. 44 alin. (3) din Constituţia României şi art. 1 din Protocolul 1 al Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât din ofertele de vânzare reiese că preţurile terenurilor situate în intravilanul localităţii Păuleşti depăşesc 150 euro/mp, astfel că valoarea stabilită de expropriator, de cca. 29 euro/mp, nu reprezintă o despăgubire justă în sensul dispoziţiilor legale menţionate.
Prin Sentinţa civilă nr. 224 din 11 februarie 2011, Tribunalul Prahova a admis în parte contestaţia, a anulat în parte Hotărârea nr. 3 din 27 mai 2009 şi procesul-verbal din 27 mai 2009 emise de intimata Comisia de plată a despăgubirilor - comuna Păuleşti şi a obligat pe intimaţi să plătească reclamantei suma de 157.990,50 RON, în loc de 30.562 RON, reprezentând despăgubiri, stabilite conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expert B.N.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, potrivit procesului-verbal din 27 mai 2009, Hotărârii nr. 3 din 27 mai 2009 a Comisiei pentru stabilirea despăgubirilor, documentaţiei şi raportului de evaluare a proprietăţilor imobiliare, s-au dispus exproprierea şi aprobarea acordării de despăgubiri în favoarea reclamantei, pentru terenul în suprafaţa de 249 mp, situat în Păuleşti, în valoare totală de 30.562 RON.
Tribunalul a reţinut că, potrivit raportului de expertiză întocmit de expert B.N., valoarea despăgubirilor pentru teren la data exproprierii a fost determinată la suma de 37.350 Euro, (150 Euro/mp), respectiv 157.990,50 RON, iar la data întocmirii raportului de expertiză la suma de 21.165 Euro (85 Euro/mp.) sau 89.951,25 RON, avându-se în vedere amplasamentul terenului, existenţa unor utilităţi, coeficienţii pozitivi şi negativi aplicabili, criteriile unitare de individualizare, ieşirile la drumurile naţionale DN1 şi DN1A, teren ce ar putea fi ocupat de o eventuală construcţie a unui complex comercial, industrial sau turistic.
De asemenea, s-a reţinut că în cuprinsul punctului de vedere al expertului M.I. s-a menţionat că valoarea reală a despăgubirii pentru porţiunea de teren expropriată este de 41.593 RON la data exproprierii şi de 36.394 RON la data efectuării expertizei, iar în cuprinsul punctului de vedere al expertului C.C., se menţionează că valoarea despăgubirii la data exproprierii era de 115.228 RON şi la data efectuării raportului de expertiză, de 74.000 RON.
Tribunalul a apreciat că valoarea reală a despăgubirilor pentru terenul de 249 mp este de 157.990,50 RON, echivalentul a 37.350 Euro la data exproprierii (ţinându-se seama de amplasamentul acestuia, de coeficienţii pozitivi şi negativi aplicabili, de preţul de tranzacţionare pe piaţa imobiliară practicat în zonă, de criteriile unitare de individualizare, de prejudiciile cauzate contestatoarei prin expropriere), reţinând în acest sens suma stabilită în expertiza întocmită de expert B.N.
S-a mai considerat că varianta a II-a, în care s-au calculat despăgubirile la data întocmirii expertizei, 1 februarie 2011, nu poate fi omologată, întrucât nu se poate agrava propria situaţie a reclamantei, cu ocazia exercitării căii de atac împotriva hotărârii, respectiv a prezentei contestaţii, mai ales că diferenţa dintre cele două valori este semnificativă.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Consiliul Judeţean Prahova - prin preşedinte, Judeţul Prahova - prin preşedinte şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.
Consiliul Judeţean Prahova şi Judeţul Prahova au susţinut că sentinţa este pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, care prevăd că, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirilor, acţiunea formulată de expropriat se soluţionează potrivit art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, precum şi cu încălcarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 conform cărora, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii precum şi instanţa vor ţine seama de preţurile cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel din unitatea administrativ-teritorială, la data efectuării raportului de expertiză.
Aceasta, în condiţiile în care expertiza omologată de instanţă nu a precizat metoda folosită pentru calcularea cuantumului despăgubirilor şi a făcut o evaluare superficială, care a condus la stabilirea unei valori exagerate.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a arătat că în mod nelegal instanţa de fond a omologat un anume raport de expertiză, încălcând dispoziţiile art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 33/1994.
În cauză, au fost efectuate trei rapoarte de expertiză separate, două rapoarte aparţinând expertului B.N., un raport aparţinând expertului C.C. şi un punct de vedere separat aparţinând expertului M.I., încălcându-se prevederile art. 25 - 26 din Legea nr. 33/1994.
În speţă, raportul validat de instanţă a luat în considerare, în mod nelegal, "preţurile de ofertare" (publicate pe internet şi ziare), neţinând seama de preţurile reale de tranzacţionare ale terenurilor din localitatea Păuleşti.
Prin Decizia civilă nr. 167 din 19 octombrie 2011, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, Consiliul judeţean Prahova şi Judeţul Prahova, a schimbat în parte sentinţa, în sensul că suma ce urmează a fi plătită contestatoarei este de 58.843,70 RON, conform raportului de expertiză C.M.. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a decide astfel, instanţa de control a reţinut că în faza apelului s-a încuviinţat completarea probatoriilor cu efectuarea unei expertize de către o comisie compusă dintr-un expert numit de instanţă, unul desemnat de expropriator şi un al treilea din partea expropriatului, având ca obiectiv stabilirea cuantumului despăgubirilor, ţinând cont de dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi de preţurile cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele ce au fost aduse proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
Lucrarea a fost întocmită de către experţii C.M., desemnată de instanţă, B.N., desemnat de expropriat şi D.M.B., desemnat de către expropriator.
Ţinând cont de probele administrate în cauză, instanţa a apreciat că valoarea corectă, care urmează să fie luată în considerare la stabilirea cuantumului despăgubirilor este cea determinată de expertul desemnat de instanţă, cel care a ţinut seama de prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv de valoarea reală a terenului, zona în care se află, poziţia acestuia, existenţa utilităţilor, gradul de poluare, precum şi preţurile cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel din unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii lucrării.
Totodată, în lucrarea sa expertul a arătat metoda folosită pentru determinarea cuantumului despăgubirilor, precum şi faptul că la stabilirea corecţiei de depreciere externă s-a avut în vedere că în cursul anului 2010 - 2011 nu s-au efectuat tranzacţii în zona analizată.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta S.C. P.F.I. S.R.L., care a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut nelegalitatea soluţiei, arătând următoarele:
Valoarea despăgubirilor la care s-a oprit instanţa de apel, preluând punctul de vedere exprimat de expert C.M., nu reprezintă valoarea reală a imobilului expropriat, având în vedere zona, poziţia terenului, existenţa utilităţilor, gradul de poluare.
Mai mult, expertul menţionat nu putea stabili contravaloarea reală a despăgubirilor, deoarece este expert cu specializarea construcţii iar nu topometrie.
În realitate, doar expertul B. a fost cel care a stabilit valoarea corectă a terenului expropriat, cu luarea în considerare a preţului cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel şi a daunelor produse proprietarului, în concordanţă cu dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, aşa încât suma de 37.350 Euro reprezintă valoarea reală a terenului la data la care s-a dispus exproprierea.
- S-a susţinut că suma stabilită de instanţă nu corespunde unei drepte şi prealabile despăgubiri, soluţia fiind nelegală şi pentru că nu se poate agrava situaţia societăţii cu ocazia exercitării căii de atac împotriva hotărârii Comisiei, prin promovarea prezentei contestaţii.
Analizând criticile formulate, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, având în vedere următoarele considerente:
- Nemulţumirea recurentei-reclamante în legătură cu valoarea despăgubirilor stabilite de instanţa de apel se poate constitui în critică de nelegalitate doar în măsura în care vizează aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, iar nu aprecierea probatoriului de către instanţă.
Or, din acest punct de vedere, al legalităţii soluţiei, se constată că instanţa a validat un raport de expertiză care a ţinut cont de criteriile legale în determinarea prejudiciului, în sensul alin. (2) din art. 26 al Legii nr. 33/1994, cu referire la toate aspectele legate de amplasamentul imobilului, care au determinat valoarea de circulaţie la momentul efectuării expertizei.
Astfel, s-a ţinut seama de elemente referitoare la zona în care se află terenul, poziţia acestuia, existenţa utilităţilor, gradul de poluare, preţurile cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială (pe acest din urmă aspect aplicându-se o corecţie de depreciere determinată de faptul că în cursul anilor 2010 - 2011 nu s-au efectuat tranzacţii în zona menţionată).
Susţinerea conform căreia expertul a cărui lucrare a fost validată nu putea, de fapt, să realizeze o evaluare corespunzătoare nu poate fi primită, având în vedere că toţi cei trei experţi desemnaţi de către părţi în instanţă sunt, potrivit relaţiilor furnizate de către Biroul local de expertiză, specialişti în evaluări imobiliare, atestaţi A.
De altfel, reclamanta nu a avut de formulat obiecţiuni la momentul desemnării experţilor (cu privire la specializarea acestora) şi nici ulterior (după întocmirea şi depunerea acestuia), aşa încât nu poate deduce judecăţii un asemenea aspect, direct în recurs sub formă de motiv de nelegalitate.
Este, de asemenea, neîntemeiată critica potrivit căreia, prin valoarea stabilită de către instanţa de apel, s-ar încălca principiul neagravării situaţiei părţii care a exercitat contestaţie împotriva Hotărârii Comisiei de stabilire a despăgubirilor.
Deducând judecăţii o asemenea critică, reclamanta ignoră elementele concrete ale speţei, având în vedere că prin Hotărârea Comisiei, valoarea stabilită a despăgubirilor a fost de 30.562 RON, în timp ce prin decizia din apel, această valoare a fost reţinută la suma de 58.843,70 RON.
Totodată, împrejurarea că în calea devolutivă de atac a fost micşorată suma în limitele căreia pretenţiile au fost apreciate întemeiate, nu se constituie într-o încălcarea a principiului non reformatio in peius, întrucât este vorba despre calea de atac exercitată de partea adversă reclamantei.
În ce priveşte suma de 37.350 Euro, avansată de către recurenta-reclamantă, ca reprezentând valoarea reală a terenului expropriat, întrucât ar constitui echivalentul acestuia la momentul realizării exproprierii, ea nesocoteşte criteriul utilizat de legiuitor, care fixează momentul temporal - în funcţie de care se procedează la determinarea despăgubirilor ca fiind cel al întocmirii raportului de expertiză (conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994).
Aceasta înseamnă că fluctuaţiile înregistrate pe piaţa imobiliară (care pot fi în sensul creşterii sau diminuării valorii de circulaţie) se vor reflecta în cuantumul despăgubirilor, instanţa urmând să compare însă rezultatul expertizei cu oferta şi cu pretenţiile părţilor, astfel încât despăgubirea să nu fie mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat (art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994).
Or, prin soluţia adoptată, instanţa de apel a respectat dispoziţiile legale menţionate, suma acordată (şi stabilită conform expertizei, la data întocmirii raportului, cu luarea în considerare inclusiv a coeficientului de corecţie determinat de lipsa tranzacţiilor imobiliare în zonă în perioada 2010 - 2011) fiind sub nivelul pretenţiilor reclamantei dar mai mare decât cea oferită de expropriator.
Pentru toate aceste considerente, criticile de nelegalitate au fost găsite nefondate, recursul urmând să fie respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. P.F.I. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 167 din 19 octombrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6586/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 6636/2012. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
