ICCJ. Decizia nr. 6555/2012. Civil. Expropriere. Recurs

Decizii civile ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 6555/2012

Dosar nr. 64/35/2011

Şedinţa publică din 29 octombrie 2012

Deliberând asupra recursurilor civile de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 240/C din 19 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Bihor, s-a admis, în parte, acţiunea precizată, formulată de reclamanta Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice "T." SA Bucureşti, în calitate de expropriator, în numele Statului Român, reprezentată de CNTEE - "T." SA - Sucursala de Transport Cluj, în contradictoriu cu pârâta P.L., s-a constatat că imobilul teren intravilan, în suprafaţă de 182 mp, cu nr. cadastral nou x1/2, dezmembrat din nr. cadastral x1, înscris în CF X2 Oradea, este afectat de construcţia liniei electrice transeuropene LEA 400 kV Oradea - Bekescsaba - stâlp 2.

S-a constatat că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege în vederea exproprierii pentru utilitate publică de interes naţional, declarată prin H.G. nr. 1576 din 8 decembrie 2005, a imobilului mai sus descris, stabilind cuantumul despăgubirilor la suma totală de 25.000 euro, plătibilă în lei la cursul oficial de schimb euro/leu de la data plăţii efective şi care urmează a fi achitată pârâtei în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

S-a dispus punerea în posesie a reclamantei asupra imobilului mai sus descris, condiţionat de plata integrală şi prealabilă a despăgubirii către pârâtă, precum şi intabularea dreptului de proprietate al Statului Român în CF, cu titlu de expropriere.

Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei suma de 1.600 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin procesul verbal depus la dosar, încheiat de către Comisia pentru efectuarea cercetării prealabile în vederea declarării utilităţii publice numită prin H.G. nr. 715/2005, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile cerute de Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică şi s-a propus Guvernului României ca lucrarea "LEA 400 kV - Oradea - Bekescsaba. Montarea unei bobine de compensare 100 MV Ar în Staţia 400 kV Oradea Sud. Echipamente de telecomunicaţii şi transmisii pentru LEA 400 kV Oradea - Bekescsaba" să fie declarată de utilitate publică, de interes naţional, având ca expropriator Statul Român, prin Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice T. SA.

Ulterior, prin H.G. nr. 1576 din 8 decembrie 2005, s-a declarat de utilitate publică lucrarea de interes naţional "LEA 400 kV - Oradea-Bekescsaba. Montarea unei bobine de compensare 100 MV Ar în Staţia 400 kV Oradea Sud. Echipamente de telecomunicaţii şi transmisii pentru LEA 400 kV Oradea-Bekescsaba", iar, la art. 2, s-a stipulat că expropriatorul este Statul Român, prin Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice "T." SA Bucureşti.

Conform documentaţiei depuse la dosar, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 33/1994, cuprinzând memoriul tehnic, planul de amplasament şi delimitare, planul de încadrare în zonă şi fişa corpului de proprietate, rezultă că o suprafaţă de teren de 182 mp, cu nr. cadastral x1, înscris în CF X2 Gepiu, este afectată de construcţia liniei electrice transeuropene "LEA 400 kV - Oradea-Bekescsaba", stâlp 2.

Din situaţia de carte funciară depusă la dosarul cauzei, rezultă că proprietar asupra nr. cad. x1, teren intravilan, în suprafaţă de 1942 mp, este pârâta P.L.

În raport de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 33/1994, s-a reţinut că, în prezenta speţă, reclamanta a notificat pârâta cu privire la propunerile de expropriere a suprafeţei necesare fundaţiei stâlpului nr. 2, în suprafaţă de 182 mp, iar din actele depuse la dosar rezultă că aceasta nu a formulat întâmpinarea prevăzută la alin. (2) al art. 14 din Legea nr. 33/1994.

Întrucât părţile nu s-au învoit asupra despăgubirii, în cauză, s-a dispus, pentru stabilirea despăgubirilor, constituirea unei comisii de experţi în condiţiile art. 25 din Legea nr. 33/1994.

Conform concluziilor raportului de expertiză efectuat, imobilul cu nr. cad. x1 Oradea este afectat, în totalitate, de zona de protecţie şi de siguranţă a LEA de 400 kV şi pe acest teren va fi amplasat stâlpul nr. 2 al reţelei proiectate cu suprafaţa de 182 mp Comisia a stabilit valoarea de circulaţie a unui mp pentru terenul în litigiu ca fiind de 70 euro/mp.

În situaţia exproprierii totale s-a stabilit valoarea prejudiciului la 135.940 euro, iar, în cazul exproprierii parţiale, s-a calculat valoarea prejudiciului pentru 182 mp teren ca fiind de 12.740 euro.

Având în vedere reducerea valorii terenului rămas de la teren intravilan construibil la teren agricol extravilan, a cărui valoare este de 5 euro/mp, prin completarea la expertiză s-a stabilit prejudiciul cauzat pârâtei ca fiind de 114.400 euro.

În speţă, instanţa, în raport de dispoziţiile art. 21 din Legea energiei nr. 13/2007, potrivit cărora va fi expropriat terenul necesar pentru înfiinţarea şi funcţionarea capacităţii energetice, şi că terenul afectat de fundaţia stâlpului 2 ocupă numai o suprafaţă de 182 mp din nr. cad. x1 Oradea, în suprafaţă totală de 1942 mp, a apreciat că este posibilă exproprierea parţială a imobilului, dispunând în consecinţă.

În ceea ce priveşte valoarea de circulaţie a unui metru pătrat de teren stabilită de experţi şi contestată de reclamantă, instanţa a reţinut ca această valoare este în concordanţă cu valoarea indicată în tabelul centralizator cu valoarea de circulaţie a terenului intravilan şi extravilan, situat în Municipiul Oradea, aferenta anului 2008, aflat la Camera Notarilor Publici. Mai mult, deşi a contestat valoarea stabilită de experţi, reclamanta nu a solicitat efectuarea unei contraexpertize în cauză.

Faţă de cele de mai sus, instanţa a stabilit valoarea terenului expropriat în suprafaţă de 182 mp ca fiind de 12.740 euro, conform concluziilor raportului de expertiză.

La stabilirea daunelor, pârâta a solicitat a se ţine seama de faptul că, pe suprafaţa de teren rămasă în urma exproprierii, nu se mai pot efectua construcţii, prin expropriere, aceasta devenind teren extravilan.

Instanţa a apreciat, ca neîntemeiate, susţinerile pârâtei, susţineri împărtăşite şi de către comisia de experţi, având în vedere prevederile Legii energiei electrice nr. 13/2007.

Astfel, deşi în proiectul întocmit pentru obţinerea autorizaţiilor se prevede că, în culoarul de siguranţă şi protecţie al liniei de 75 m lăţime, nu se vor executa clădiri şi nu se vor da autorizaţii de construcţie, instanţa a reţinut că aceste documente au fost elaborate pe baza vechilor normative, abrogate.

În prezent, Legea nr. 13/2007 nu stabileşte interdicţia de a construi în zona de siguranţă a unei linii electrice, ci doar efectuarea construcţiilor fără avizul de amplasament al operatorului de transport şi sistem (art. 39).

Ordinul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 4/2007 prevede că amplasarea unor clădiri la o distanţă mai mică decât distanta de siguranţă reglementată faţă de o capacitate energetică se poate face pe baza unei analize de risc, întocmită de un proiectant atestat şi aprobată de către titularul de licenţă, prin avizul de amplasament (art. 31). În anexa 4 a aceluiaşi ordin se stabileşte că distanţa de siguranţă dintre LEA de 400 kV faţă de orice parte a unei clădiri locuite este de 7 m.

Aşadar, prin exproprierea suprafeţei de 182 mp, terenul rămas nu devine extravilan, acesta rămâne teren intravilan, pe care se poate construi, însă, cu anumite restricţii.

Pentru pagubele ce se vor produce prin executarea lucrărilor, titularul licenţei este obligat să plătească proprietarilor despăgubirea cuvenită, să degajeze terenul şi să-l repună în situaţia anterioară, în cel mai scurt timp posibil. Aceste despăgubiri urmează a se acorda, însă, la efectuarea lucrărilor, în măsura prejudiciului ce se va produce prin acestea.

Având în vedere că întregul teren proprietatea pârâtei este afectat de zona de protecţie şi de siguranţă a LEA de 400 kV şi că, în aceste zone, se instituie anumite restricţii şi interdicţii, instanţa a apreciat că, prin această împrejurare, i s-a adus proprietarului un prejudiciu.

Ţinând seama de cele de mai sus, potrivit dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, a stabilit despăgubirea cauzată proprietarului, ce se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului, la suma de 25.000 euro.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambele părţi.

Prin Decizia civilă nr. 162/2009-A din 17 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, s-a admis apelul declarat de apelanta pârâtă P.L. împotriva sentinţei civile sus-menţionate, a fost schimbată, în parte, hotărârea atacată, în sensul că s-a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma totală de 127.140 euro în loc de 25.000 euro.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Intimata reclamantă a fost obligată să plătească apelantei P.L. suma de 2500 lei, cheltuieli de judecată.

A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice "T." SA Bucureşti.

Instanţa de apel a considerat că imobilul cu nr. cadastral x1 Oradea este afectat în cvasitotalitate de amplasarea stâlpului 2 destinat construcţiei linii electrice transeuropene LEA 400 kV Oradea-Bekescsaba, că, potrivit raportului de expertiză întocmit la 12 mai 2008, valoarea prejudiciului actual este de 127.140 euro, din care 12.740 euro valoarea prejudiciului pentru cei 182 mp expropriaţi şi 114.400 euro pentru cei 1760 mp care, în cazul în care ar fi putut fi exploataţi pentru construcţii, ar fi avut o valoare de 70 euro/mp, dar care, în urma amplasării liniei electrice LEA 400KV, nu mai poate fi folosit decât eventual ca teren agricol, pierzând o valoare de 65 euro/mp. Au fost înlăturate apărările reclamantei, în sensul că, pe teren există un stâlp ce deserveşte altă linie electrică, de 110 KV, care aparţine unei alte companii, întrucât acest stâlp va fi desfiinţat.

Prin Decizia civilă nr. 4775 din 29 septembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei sus-menţionate, s-a casat decizia şi s-a trimis cauza, spre rejudecare, la instanţa de apel.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut următoarele:

Sunt fondate criticile referitoare la stabilirea valorii despăgubirilor ce urmează a fi acordate pârâtei.

În raport de dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, stabilirea valorii reale a terenului presupune, în primul rând, stabilirea regimului juridic al imobilului, respectiv dacă este teren arabil sau construcţii, intravilan sau extravilan, dacă este afectat de sarcini sau servituţi, etc.

Or, o asemenea analiză nu a avut loc în cauză.

Reclamanta a susţinut, prin cererea de chemare în judecată, că terenul este arabil extravilan, iar pârâta, prin întâmpinare, a susţinut că terenul este intravilan.

Din înscrisurile existente la dosar, respectiv extrasul de CF şi adresa Camerei Notarilor Publici Oradea, rezultă că terenul în litigiu este teren intravilan, situat în zona a III-a municipiului Oradea. Cu toate acestea, nu a fost stabilit dacă imobilul supus exproprierii este arabil sau teren destinat construcţiilor, o asemenea examinare fiind cu atât mai necesară cu cât, potrivit extrasului de carte funciară, terenul ar fi fost dobândit de pârâtă în baza Legii nr. 18/1991.

Stabilirea categoriei de teren (arabil sau construcţii) prezintă importanţă pentru cauză şi determinat de faptul că pârâta a susţinut că nu mai poate edifica hala industrială pe care o proiectase, iar instanţa de apel a reţinut că nu mai poate să-şi exploateze proprietatea ca teren pentru construcţii. De asemenea, la stabilirea valorii despăgubirilor, nu s-a avut în vedere că, şi la momentul declarării utilităţii publice în vederea exproprierii, terenul este afectat de sarcini şi servituţi. Astfel, este de necontestat că terenul în discuţie este traversat şi în prezent de o linie electrică LEA 110 KV, care presupune, de asemenea, zone de protecţie şi siguranţă. Deşi acest aspect a fost pus în discuţie de reclamantă şi deşi experţii au arătat că, la stabilirea valorii despăgubirilor, nu a fost avută în vederea linia electrică existentă, instanţele nu au dispus refacerea calculelor în funcţie şi de acest element.

Sub acest aspect, ar fi fost important de ştiut, în ipoteza în care s-ar stabili că terenul este teren destinat construcţiilor, dacă edificarea halei industriale este posibilă în condiţiile actualei afectaţiuni a terenului, traversat de LEA 110 KV.

În al treilea rând, instanţa de apel a reţinut că vechea legislaţie şi actuala reglementare în domeniul energiei electrice prevăd că nu se pot edifica construcţii şi clădiri în zona de siguranţă şi nici la o distanţă mai mică de 7 m de o parte şi de alta a zonei de siguranţă, iar acest lucru reprezintă o greşită aplicare a legii, respectiv a art. 39 alin. (1) lit. a) şi art. 46 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 13/2007.

În zona de siguranţă nu este interzis a se construi, dar efectuarea construcţiilor nu poate avea loc decât în condiţiile în care există un aviz de amplasament al operatorului, iar acest aspect era un element care trebuia avut în vedere la stabilirea valorii despăgubirii ce i se cuvine pârâtei.

Neanalizarea aspectelor menţionate duce la concluzia că instanţa de apel nu a stabilit pe deplin împrejurările de fapt ale cauzei, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ.

La rejudecare, instanţa va administra toate probele necesare, inclusiv proba cu expertiză efectuată în condiţiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, pentru a se stabili dacă terenul în litigiu este teren arabil sau destinat construcţiilor, dacă existenţa liniei electrice 110 kV şi a spaţiilor de siguranţă prezente afectează valoarea reală a imobilului şi permite edificii cu regim special cum ar fi o hală industrială, precum şi care este diferenţa dintre valoarea reală a terenului afectat de existenţa LEA 110 kV şi valoarea reală a terenului afectat de existenţa LEA 400 KV.

De asemenea, în ipoteza în care se va stabili că terenul în litigiu este teren destinat construcţiilor, la valoarea despăgubirilor se vor avea în vedere şi interdicţiile impuse persoanelor fizice şi juridice de Legea energiei electrice nr. 13/2007, respectiv de art. 39 şi 46 din lege, referitoare la necesitatea edificării construcţiilor doar în baza unui aviz de amplasament.

În rejudecare, Curtea de Apel Oradea, prin Decizia civilă nr. 219 din 22 noiembrie 2011, a respins, ca nefondate, ambele apeluri.

Din adresa nr. 124509 din 31 mai 2011 emisă de Primăria municipiului Oradea, rezultă că terenul cu numărul cadastral x1, al cărui proprietar este pârâta P.L., are categoria de folosinţă teren intravilan şi figurează în intravilan de la aprobarea Planului Urbanistic General al municipiului Oradea, aprobat prin H.C.L. nr. 142 din 21 decembrie 1995.

Conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, imobilul cu număr cadastral x1 Oradea, în suprafaţă de 1942 mp, este afectat în totalitate de zona de protecţia a LEA 400 KV, pe acest teren urmând a fi amplasat stâlpul nr. 2 al reţelei proiectate, cu suprafaţa de 182 mp.

Comisia de experţi a stabilit valoarea de circulaţie a unui metru pătrat de teren ca fiind de 70 de euro, în situaţia exproprierii totale valoarea prejudiciului fiind de 135.940 euro, iar, în cazul exproprierii parţiale, s-a calculat valoarea prejudiciului pentru 182 mp teren la suma de 12.740 euro.

Prin precizările la raportul de expertiză din 17 ianuarie 2008, experţii au stabilit, având în vedere reducerea valorii terenului construibil la terenul agricol rămas după exproprierea suprafeţei de 182 mp pentru LEA 400 KV, că valoarea terenului agricol este 5 euro, prejudiciul cauzat pârâtei fiind de 114.400 euro.

Este de menţionat că, şi la rejudecarea apelurilor, experţii şi-au menţinut aceleaşi puncte de vedere cu privire la valorile terenului în litigiu şi cu privire la prejudiciu, conform precizărilor la raportul de expertiză din 27 februarie 2011, iar, din tabelul cu străzile Municipiului Oradea pe zone şi raportul de expertiză privind valorile minimale imobiliare aferente terenurilor intravilane şi extravilane situate în Municipiul Oradea, actualizat pe 2011, rezultă că parcela de teren a pârâtei, situată pe strada Ciheiului nr. 159 este în zona 3, în care valoarea unui metru pătrat de teren actualmente este de 150 lei, iar valoarea terenului extravilan este de 10 lei/mp.

În raport de art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, în mod corect a considerat prima instanţă că nu se impune exproprierea totală a terenului, aşa cum a susţinut pârâta, ci doar exproprierea suprafeţei de 182 mp afectată de fundaţia stâlpului 2 LEA 400 kV cu plata despăgubirilor pentru pârâtă, reprezentând valoarea de piaţă a terenului expropriat, în cuantum de 12.750 euro, precum şi 12.750 euro - valoarea prejudiciului cauzat prin restricţiile impuse terenului rămas în urma exproprierii, restricţii vizând amplasarea unor construcţii fără avizul de amplasament al operatorului de transport şi de sistem, conform art. 39 alin. (1) din Legea energiei electrice, sau dreptul de uz şi servitute de trecere pentru executarea unor lucrări de retehnologizare sau asigurarea funcţionării normale a capacităţii energetice.

Este evident că, în atare situaţie, suma de 25.000 euro, stabilită de instanţă, cu titlu de despăgubiri, în favoarea pârâtei, pentru exproprierea suprafeţei de 182 mp teren, este rezonabilă şi echitabilă.

Faţă de cele reţinute, instanţa de apel a considerat că nu sunt întemeiate nici susţinerile reclamantei, în sensul că despăgubirile acordate de prima instanţă sunt exagerat de mari, suma propusă de aceasta, de 1.820 euro, fiind sub valoarea reală a terenului din zona respectivă; nefondate sunt şi pretenţiile pârâtei apelante, cu privire la plata întregii parcele de teren, în suprafaţă de 1942 mp, deşi exproprierea vizează doar suprafaţa de 182 mp, necesară fundaţiei pentru stâlpul LEA 400 KV.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice "T." SA Bucureşti şi pârâta P.L.

I. Reclamanta Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice "T." SA Bucureşti a criticat decizia pentru următoarele motive:

Hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

Instanţa a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, precum şi art. 16, art. 19 - 20, art. 39 din Legea energiei nr. 13/2007.

- Valoarea de circulaţie a unui metru pătrat de teren stabilită de experţi şi acceptată de instanţe, respectiv 70 euro/mp, nu este cea reală, fiind excesivă şi artificială, deoarece nu s-a ţinut cont de faptul că, în prezent, această parcelă este traversată de o linie electrică de 110 KV, în gestiunea altei societăţi, E. Oradea.

Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune, în primul rând, din "valoarea reală a imobilului la data întocmirii raportului de expertiză", deci, trebuie să ţină cont de situaţia reală a parcelei de teren, astfel cum este acesta afectat, în prezent, de linia de 110 kV Oradea - Vaşcău, şi nu de situaţia unui teren liber.

Pentru parcela învecinată celei în litigiu, respectiv cea cu nr. cad. 6572, în raportul de expertiză judecătorească dispus într-o cauză similară s-a stabilit o valoare de circulaţie a unui metru pătrat de teren la 34 euro. Într-adevăr, această parcelă nu este situată la drum, dar valoarea de circulaţie a terenului cu nr. cad. x1 nu poate fi dublă faţă de valoarea terenului cu nr. cad. 6572.

Deşi instanţa de apel reţine că "din tabelul cu străzile Municipiului Oradea pe zone şi raportul de expertiză privind valorile minimale imobiliare aferente terenurilor intravilane şi extravilane situate în Municipiul Oradea, actualizat pe 2011, rezultă că parcela de teren a pârâtei, situată pe strada C. la numărul administrativ 159 este în zona 3, în care valoarea unui metru pătrat de teren actualmente este de 150 lei" (deci, 34 - 35 euro la un curs de 4,3 lei/euro), adică aceeaşi cu valoarea stabilită de experţi pentru terenul învecinat, în mod nejustificat, nu ia în considerare această valoare, în schimb, menţine valoarea şi modul de calcul stabilit de instanţa de fond.

Prin decizia de casare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a impus stabilirea diferenţei dintre valoarea reală a terenului afectat de LEA 110 kV şi valoarea reală a terenului afectat de LEA 400 KV, aspect de care instanţa de apel nu a ţinut seama.

- Referitor la prejudiciul stabilit de instanţa de apel, prin expropriere, terenul rămas nu devine extravilan, ci rămâne teren intravilan, pe care se poate construi. Terenul în cauză poate fi folosit ca orice alt teren, inclusiv în scopul de a construi, într-adevăr, cu avizul de amplasament al operatorului de transport şi sistem şi pe baza unei analize de risc, dar o astfel de măsură nu poate fi considerată o interdicţie sau restricţie, ci este chiar o măsură de protecţie, atât pentru proprietarul în cauză, cât şi pentru reţeaua electrică, "bun public de interes naţional".

În afara fundaţiei stâlpului în suprafaţă de 182 mp, care urmează a fi expropriată, asupra terenului adiacent liniei electrice de 400 KV, recurenta beneficiază doar de drepturile de uz şi de servitute asupra terenurilor stabilite prin Legea energiei (art. 16 şi 18). Aceste drepturi se exercită numai în caz de avarie, reparaţie, retehnologizare etc. şi cu obligarea titularului licenţei de a repara eventualele pagube produse, astfel că, după instalarea capacităţii energetice apelanta-pârâtă beneficiază de toate atributele dreptului său de proprietate.

Evaluarea experţilor şi despăgubirile stabilite de instanţe determină un prejudiciu eventual şi nu unul cert, prejudiciu ce nu poate fi cuantificat şi stabilit cu certitudine la momentul efectuării raportului de expertiză. Potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 a exproprierii, se vor lua în calcul ipotezele existente la data întocmirii raportului de expertiză şi nu simple ipoteze viitoare.

În concluzie, în lipsa existenţei unor prejudicii cauzate proprietarului terenului, în condiţiile şi împrejurările indicate în mod expres de textele legale incidente, T. SA a fost obligată în mod nelegal şi netemeinic atât de instanţa de fond, cât şi de cea de apel, să plătească despăgubiri pentru existenţa drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţii intimatei, deşi nu a efectuat încă lucrări de tipul celor menţionate în lege, care să-i afecteze terenul care nu face obiectul exproprierii.

Prin modul în care a stabilit prejudiciul, cu nesocotirea acestor prevederi legale, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel, pleacă de la o premisă greşită, constând în absolutizarea exerciţiului prerogativelor dreptului de proprietate al pârâtei, făcând abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora "conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege", ca şi de art. 136 alin. (5), care consacră caracterul inviolabil al proprietăţii private "în condiţiile legii organice".

Recurenta reclamantă a solicitat admiterea recursului, modificarea, în parte, a hotărârii atacate şi, în consecinţă, obligarea sa doar la plata sumei de 1.820 euro, cu titlu de despăgubiri, plătibilă la cursul oficial de schimb euro/leu de la data plaţii efective, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

II. Pârâta P.L. a criticat decizia pentru următoarele motive:

Hotărârea instanţei de apel este dată cu incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., deoarece instanţa a interpretat în mod greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, şi a pronunţat decizia cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.

1. Fără nicio motivare în fapt şi drept, Curtea, cu ocazia rejudecării apelului, s-a limitat să considere că, în mod judicios, instanţa de fond a apreciat că, potrivit art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, nu se impune exproprierea totală a terenului, ci doar exproprierea suprafeţei de 182 mp. Potrivit probelor de la dosar, rezultă că întreaga suprafaţă de teren este afectată prin instalarea stâlpului nr. 2 - 400 KV, LEA 400 KV, LEA 110 kV proiectate, astfel cum rezultă din raportul de expertiză. Ca atare, întreaga suprafaţă a proprietăţii se găseşte în interiorul zonei de protecţie a liniei electrice proiectate, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 39 şi 46 din Legea nr. 13/2007, care interzic efectuarea construcţiilor de orice fel în zona de siguranţă a instalaţiilor fără avizul de amplasament al operatorului de transport sistem.

2. În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor acordate, în mod greşit şi fără nicio justificare, instanţa de apel a considerat că suma de 25.000 euro este rezonabilă şi echitabilă, deoarece terenul rămas după expropriere poate fi folosit, înstrăinat, donat sau ipotecat; prin expropriere, valoarea acestuia este diminuată, astfel cum rezultă din raportul de expertiză, fapt recunoscut şi de intimată în adresa depusă pentru termenul din 1 noiembrie 2011, în care se menţionează o valoare de 70 - 80 euro/mp la cursul valutar din perioada anului 2008.

3. Referitor la cheltuielile de judecată solicitate, instanţa de apel, de asemenea, fără nicio motivare în drept sau în fapt, a constatat că nu se justifică acordarea acestora, ignorând art. 38 din Legea nr. 33/1994, conform căruia toate cheltuielile efectuate pentru realizarea procedurilor de expropriere şi retrocedare, inclusiv înaintea instanţelor judecătoreşti, se suportă de către expropriator.

Recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul obligării intimatei la plata sumei de 127.140 euro echivalent în lei, la data plăţii, cu titlul de despăgubiri, şi la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Ambele părţi au depus întâmpinare la recursul declarat de partea adversă, solicitând, în esenţă, respingerea căii de atac.

Analizând decizia civilă atacată în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt fondate pentru următoarele considerente:

I. Susţinerile recurentei reclamante privind încălcarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce priveşte valoarea reală a imobilului la data întocmirii raportului de expertiză sunt întemeiate, fiind întrunite cerinţele motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, "(1) Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.

(2) La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia".

În primul rând, deşi experţii au menţionat că, la stabilirea despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat, au avut în vedere tranzacţii încheiate pentru terenuri de acelaşi fel, nu au indicat, în cuprinsul raportului şi nici al completărilor la raport, astfel de tranzacţii şi nici nu au ataşat înscrisuri care să confirme cele afirmate. În plus, cum corect a arătat şi recurenta, deşi a reţinut, ca mijloc de probă, tabelul cu valorile terenurilor din municipiul Oradea, emis de Camera Notarilor Publici Oradea, în care valoarea unui mp de teren din zona în care se află terenul pârâtei este mult inferioară celei stabilite de experţi şi acordată prin sentinţa atacată, Curtea de Apel nu a motivat de ce a înlăturat această probă în evaluarea terenului.

În absenţa fundamentării raportului de expertiză însuşit de instanţă pe tranzacţii încheiate pentru imobile de acelaşi fel, criteriu prevăzut în art. 26 din Legea nr. 33/1994 pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite persoanei expropriate, sau, în lipsa încheierii unor asemenea tranzacţii, pe alte mijloace de probă sau prin aplicarea altor criterii decât metoda comparaţiei directe, dar argumentate de experţi, reţinând valoarea de 70 euro/mp, stabilită de aceştia, Curtea de Apel a procedat la încălcarea textului legal menţionat.

Pe de altă parte, instanţa de apel nu a ţinut seama de situaţia actuală a terenului, afectat de linia electrică de 110 kV, deşi, cu ocazia rejudecării, a pus în vedere comisiei de experţi iniţiale să stabilească valoarea suprafeţei afectată de această linie.

De asemenea, a reţinut că experţii şi-au menţinut, prin completarea raportului de expertiză efectuată în rejudecarea apelului, valorile despăgubirilor propuse în dosarul primei instanţe, Curtea confirmând cuantumul despăgubirilor acordate prin sentinţă, respectiv suma de 25.000 euro, compusă din suma de 12.740 euro despăgubiri pentru suprafaţa de 182 mp expropriată (70 euro/mp) şi diferenţa de 12.260 euro reprezentând daune aduse pârâtei pentru terenul neexpropriat, dar afectat de anumite restricţii de construire.

Instanţa nu a observat, însă, că experţii au propus aceeaşi valoare (70 euro/mp pentru suprafaţa expropriată, de 182 mp) atât în raportul de expertiză efectuat în dosarul de fond, când experţii au recunoscut că, deşi la data efectuării expertizei, LEA 110 kV exista pe teren, nu s-a ţinut seama de aceasta, cât şi prin completarea la raport efectuată în rejudecarea apelurilor, când s-a ţinut seama de existenţa acestei linii electrice. Or, nu este posibil ca valoarea despăgubirilor să fie aceeaşi pentru circumstanţe diferite (teren afectat de LEA 110 kV, respectiv teren liber de servituţi).

În plus, cum în mod corect a menţionat şi recurenta, confirmând soluţia primei instanţe în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor acordate, fără refacerea calculelor realizate de experţi, Curtea a încălcat şi decizia de casare a Înaltei Curţi, obligatorie potrivit dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., ceea ce se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 din acelaşi cod. Astfel, prin Decizia nr. 4775 din 29 septembrie 2010, instanţa de recurs a stabilit, printre altele, să se refacă, de către experţi, calculul despăgubirilor în funcţie de existenţa liniei electrice de 110 kV, să se menţioneze, în cazul în care terenul este destinat construcţiilor, dacă este posibilă edificarea unei hale industriale raportat la traversarea terenului de această linie electrică, investiţie invocată de pârâtă în susţinerea unui cuantum mai mare al despăgubirilor. De asemenea, instanţa de recurs a menţionat necesitatea verificării diferenţei dintre valoarea terenului afectat de LEA 110 kV şi valoarea terenului afectat de LEA 400 kV, instanţa de apel ignorând dispoziţiile obligatorii stabilite prin decizia de casare.

În plus, nu a stabilit destinaţia terenului, respectiv dacă este un teren destinat construcţiilor sau un teren arabil, cum a fost obligată prin aceeaşi hotărâre, sub toate aceste aspecte încălcând decizia sus-menţionată.

De asemenea, instanţa de apel a confirmat soluţia primei instanţei şi sub aspectul daunelor produse pârâtei prin expropriere, păstrând despăgubirile acordate cu acest titlu, în cuantum de 12.260 euro, fără să rezulte, însă, cum a ajuns la stabilirea acestei valori pentru suprafaţa rămasă în proprietatea pârâtei, în urma exproprierii, şi ce valoare/mp sau ce criterii în modul de calcul a avut în vedere pentru reţinerea acestei sume. Aprecierea caracterului echitabil şi rezonabil al sumei de 25.000 euro despăgubiri totale acordate pârâtei nu reprezintă un argument legal în stabilirea despăgubirilor, în sensul art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Valoarea terenului rămas în urma exproprierii, în proprietatea pârâtei, afectat de LEA 400, trebuie calculată în raport de cele stabilite prin aceeaşi decizie de casare, în sensul că, în cazul unui teren destinat construcţiilor, acestea pot fi edificate, dar cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, prevăzute de Legea energiei electrice, şi anume cu obţinerea avizelor organului de specialitate. Aceste restricţii presupun o scădere a valorii terenului respectiv, dar nu se poate avea în vedere valoarea/mp stabilită de experţi în rejudecare (aceeaşi din dosarul primei instanţe), şi anume 65 euro/mp, deoarece, în rejudecarea apelurilor, experţii şi-au menţinut punctul de vedere în calculul acestei valori, în sensul că terenul nu mai poate fi folosit pentru construcţii, schimbându-şi categoria în teren agricol. Or, Înalta Curte a arătat, în cuprinsul primei decizii de casare, că o astfel de concluzie, împărtăşită şi de instanţa de apel în primul ciclu procesual, reprezintă încălcarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. a) şi art. 46 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 13/2007. În consecinţă, valoarea de 65 euro/mp pentru terenul neexpropriat nu poate fi avută în vedere în calculul despăgubirilor, fiind necesar ca instanţa de apel să ordone refacerea calcului despăgubirilor în cadrul unei noi expertize. De asemenea, în cadrul noii expertize, se va avea în vedere nu numai că terenul rămas, dacă este teren construibil, este afectat de anumite restricţii, dar şi prejudiciul cert creat pârâtei, nu cel eventual, raportat şi la dispoziţiile art. 16 şi 18 din Legea nr. 13/2007, astfel cum în mod corect a arătat recurenta.

Cum prezenta instanţă nu poate verifica respectarea şi aplicarea dispoziţiilor legale decât la o situaţie de fapt pe deplin stabilită, conform art. 314 C. proc. civ., şi nici nu poate dispune în această fază procesuală efectuarea unui nou raport de expertiză, soluţia nu poate fi decât cea de admitere a recursului, cu consecinţa casării deciziei Curţii de Apel şi de trimitere a cauzei, spre rejudecare, vătămarea produsă părţii neputând fi înlăturată altfel decât prin anularea hotărârii în condiţiile art. 105 alin. (2) din cod.

În concluzie, Curtea de Apel a procedat la greşita aplicare a legii şi, totodată, la încălcarea dispoziţiilor din hotărârea de casare, confirmând sentinţa atacată fără refacerea calculului despăgubirilor în condiţiile sus-arătate, fiind întrunite cerinţele art. 304 pct. 9 şi 5 C. proc. civ., ceea ce va determina admiterea recursului declarat de reclamantă.

II.1. Susţinerile recurentei pârâte privind exproprierea întregii suprafeţe de teren aflată în proprietatea acesteia sunt neîntemeiate.

Cum s-a stabilit şi în prima decizie de casare, pe terenul rămas în urma exproprierii suprafeţei de 182 mp necesară amplasării stâlpului 2 aferent LEA 400 kV Oradea-Bekescsaba, în cazul în care este destinat construcţiilor, nu este interzisă edificarea unor construcţii, ci aceasta este doar restricţionată la obţinerea anumitor avize, valoarea terenului urmând a fi stabilită în raport de prejudiciul cert creat pârâtei. Prin urmare, pârâta îşi poate păstra, pentru această suprafaţă, toate atributele dreptului de proprietate, aşa cum, în mod corect, a considerat şi instanţa de apel, ceea ce înseamnă că nu se impune exproprierea întregii suprafeţe aflată în proprietatea acesteia.

În mod similar, şi dacă terenul ar avea categoria de folosinţă "arabil", pârâta îşi poate exercita aceste atribute (uzul, dreptul de a încasa venituri din exploatarea acestuia, dreptul de dispoziţie), astfel încât, şi în această ipoteză, nu se impune exproprierea întregii suprafeţe de teren, Curtea procedând la o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994.

2. Cât priveşte cuantumul despăgubirilor acordate, atât timp cât instanţa de apel a confirmat soluţia Tribunalului fără refacerea calculului despăgubirilor în condiţiile arătate cu ocazia analizării recursului declarat de reclamantă, fără să aibă în vedere o valoare corectă atât referitor la suprafaţa efectiv expropriată, de 182 mp, cât şi referitor la daunele efective produse pârâtei pentru terenul rămas în urma exproprierii şi fără să arate în ce constau acestea din urmă, susţinerile recurentei P. sunt corecte. Urmează a se efectua o nouă expertiză, cu respectarea cerinţelor impuse de prima decizie de casare şi de cele stabilite în prezenta hotărâre, neputându-se considera că suma de 25.000 euro reprezintă cuantumul corect al despăgubirilor cuvenite pârâtei.

3. Referitor la cheltuielile de judecată, în absenţa unei hotărâri irevocabile pronunţată pe fondul pretenţiilor formulate de recurenta pârâtă, prezenta instanţă nu poate stabili cheltuielile de judecată cuvenite acesteia în raport de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.

Ca atare, cum, în urma admiterii recursurilor declarate în prezenta cauză, instanţa de apel va fi reînvestită cu rejudecarea litigiului, această instanţă va stabili şi cheltuielile de judecată cuvenite părţilor în raport de soluţia ce se va pronunţa pe fondul cauzei şi de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., urmând să verifice şi susţinerile pârâtei privind aplicarea art. 38 din Legea nr. 33/1994.

Pentru toate aceste motive, în baza art. 312 alin. (1) - (3) cu referire la art. 304 pct. 5 şi 9 şi art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite ambele recursuri, va casa decizia atacată şi va trimite cauza, la aceeaşi curte de apel, spre rejudecare.

Curtea de Apel va proceda la încuviinţarea unei noi expertize, ţinând seama de dispoziţiile obligatorii ale ambelor decizii de casare astfel cum au fost expuse mai sus, urmând să stabilească valoarea despăgubirilor cuvenite pârâtei în raport de art. 26 din Legea nr. 33/1994, la data noului raport de expertiză, şi, dacă este cazul, va proceda la completarea probatoriului cu orice mijloc de probă pe care îl consideră necesar pentru stabilirea corectă a despăgubirilor, va avea în vedere şi solicitările părţilor privind cheltuielile de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Admite recursurile declarate de reclamanta Compania Naţională de Transport a Energiei Electrice "T." SA Bucureşti, prin CNTEE "T." S.A., Sucursala de Transport Cluj, şi de pârâta P.L. împotriva Deciziei nr. 219/2011-A din 22 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 6553/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs  ICCJ. Decizia nr. 6557/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6555/2012. Civil. Expropriere. Recurs