ICCJ. Decizia nr. 6656/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6656/2012
Dosar nr. 4115/103/2008*
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Neamţ, secţia civilă, prin Sentinţa civilă nr. 64/C din 3 februarie 2009 a admis în parte contestaţia formulată de contestatorul A.G., în contradictoriu cu intimata Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Secuieni, şi pe cale de consecinţă: s-a dispus anularea parţială a Deciziei nr. 43 din 29 septembrie 2004 a intimatei Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Agricolă Secuieni, iar intimata a fost obligată să restituie în natură suprafaţa de 1000 mp şi construcţia amplasată pe aceasta, respectiv magazia de pesticide de 50 mp, denumită "magazie de cereale"; s-a admis excepţia tardivităţii contestaţiei pentru celelalte imobile; au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Notificarea nr. 382 din 8 octombrie 2001 contestatorul a solicitat restituirea imobilelor situate în comuna Secuieni, fosta proprietate a defunctei A.V. al cărei moştenitor este contestatorul.
Actele depuse, respectiv extrasul de la Arhivele Statului privind Situaţia nominală a moşiilor expropriate în baza Decretului Lege nr. 83/1949, judeţul Roman, Procesul-verbal nr. 24 martie 1941, schiţa fostei proprietăţi fac deplina dovada a legalităţii cererii sub aspectul proprietăţii şi a descendenţei contestatorului.
Intimata S.C.D.A. Secuieni a emis Decizia nr. 50 din 5 iunie 2002 fiind comunicată contestatorului cu Adresa nr. 2345 din 20 iunie 2002, prin care i s-a respins pretenţiile.
Aşa cum rezultă din scrisoarea trimisă la data de 11 martie 2003, A.G. nu a înţeles să conteste aşa cum impune art. 9 şi următoarele din Legea nr. 10/2001 republicată.
Intimata a mai emis o decizie, respectiv nr. 43 din 29 septembrie 2004, mai sus arătată, prin care arată că nici imobilul cu denumirea de magazie refăcută cu pereţi din cărămidă nu poate fi restituită în natură, fiind în domeniul public al statului şi stabileşte o valoare în echivalent de 50.000.000 lei vechi, limită în care se vor acorda despăgubiri.
Decizia nr. 43/2004 a fost comunicată notificatorului la data de 8 octombrie 2004, acesta dând un răspuns abia la data de 5 noiembrie 2007, ceea ce presupune, de asemenea, că nu s-a depus contestaţie împotriva acesteia în termen legal.
Cu Adresa nr. 5217 din 9 noiembrie 2007, unitatea notificată a revenit şi a arătat că ar dori restituirea în natură întrucât, în urma demersurilor făcute, construcţia respectivă a fost scoasă din circuitul civil.
Urma a se prezenta contestatorul pentru delimitarea celor 1000 m.p. aferenţi construcţiei şi emiterea deciziei.
La data de 7 august 2008 a revenit cu altă notificare, nr. 72 din 4 august 2008, prin care a solicitat ca bunurile demolate să primească în echivalenţă alte bunuri.
Această acţiune a fost formulată la data de 18 noiembrie 2008 şi a avut ca obiect restituirea în natură a 3 ha de teren curte cu pomi, 1 ha de baltă, o casă de 172 m.p., un grajd, o magazie de cereale şi remiză maşini agricole situate în perimetrul Staţiunii de Cercetări Dezvoltare Agricolă Secuieni, fosta fermă C.
Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 50 din 24 mai 2011, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de reclamantul A.G., împotriva Sentinţelor civile nr. 64 din 3 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul nr. 4115/103/2008 şi nr. 565 din 11 iunie 2009, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Staţiunea de Cercetare Agricolă Secuieni.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
În fapt, prin Notificarea nr. 382 din 8 octombrie 2001 contestatorul a solicitat restituirea imobilelor situate în comuna Secuieni, fosta proprietate a defunctei A.V. al cărei moştenitor este contestatorul.
Actele depuse, respectiv extrasul de la Arhivele Statului privind Situaţia nominală a moşiilor expropriate în baza Decretului-Lege nr. 83/1949, judeţul Roman, procesul-verbal nr. 24 martie 1941, schiţa fostei proprietăţi fac deplina dovada a legalităţii cererii sub aspectul proprietăţii şi a descendenţei contestatorului.
Intimata S.C.D.A. Secuieni a emis Decizia nr. 50 din 5 iunie 2002 fiind comunicată contestatorului cu Adresa nr. 2345 din 20 iunie 2002, prin care i s-a respins pretenţiile.
Aşa cum rezultă din scrisoarea trimisă la data de 11 martie 2003, A.G. nu a înţeles să conteste aşa cum impune art. 9 şi următoarele din Legea nr. 10/2001 republicată.
Intimata a mai emis o decizie, respectiv nr. 43 din 29 septembrie 2004 prin care a arătat că nici imobilul cu denumirea de magazie refăcută cu pereţi din cărămidă nu a putut fi restituită în natură, fiind în domeniul public al statului şi a stabilit o valoare în echivalent de 50.000.000 lei vechi, limită în care s-au acordat despăgubiri.
Decizia nr. 43/2004 a fost comunicată notificatorului la data de 8 octombrie 2004, acesta dând un răspuns abia la data de 5 noiembrie 2007, ceea ce a presupus, de asemenea, că nu s-a depus contestaţie împotriva acesteia în termen legal.
Cu Adresa nr. 5217 din 9 noiembrie 2007, unitatea notificată a revenit şi a arătat că ar dori restituirea în natură întrucât, în urma demersurilor făcute, construcţia respectivă a fost scoasă din circuitul civil.
Astfel, contestatorul urma a se prezenta pentru delimitarea celor 1000 m.p. aferenţi construcţiei şi emiterea deciziei.
La data de 7 august 2008 a revenit cu altă notificare, nr. 72 din 4 august 2008, prin care a solicitat ca bunurile demolate să primească în echivalenţă alte bunuri.
Această acţiune a fost formulată la data de 18 noiembrie 2008 şi a avut ca obiect restituirea în natură a 3 ha de teren curte cu pomi, 1 ha de baltă, o casă de 172 m.p., un grajd, o magazie de cereale şi remiză maşini agricole situate în perimetrul Staţiunii de Cercetări dezvoltare Agricolă Secuieni, fosta Fermă C.
Textul legal al art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 prevede că "Nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării, atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent", termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 şi O.U.G. nr. 145/2001.
În fine, dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 arată că "decizia sau după caz dispoziţia motivată de respingere a notificării sau cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 zile de la comunicare.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond contestaţia formulată a fost tardivă în raport de momentul Notificării nr. 72 din 4 august 2008 şi a Deciziei nr. 43 din 29 septembrie 2004.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 C. proc. civ., instanţa de apel a respins apelul.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs contestatorul A.G., criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, deoarece:
- Instanţa de apel, în mod greşit, a reţinut că prin nerespectarea termenului de 6 luni pentru trimiterea notificării s-a pierdut dreptul de a solicita măsuri reparatorii.
- În mod greşit, instanţa de apel a reţinut că prin Decizia nr. 50 din 5 iunie 2002, S.C.D.A. Secuieni i-a respins pretenţiile.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul tribunalului Neamţ sub nr. 977/103/2009, contestatorul A.G. a formulat, în contradictoriu cu intimata Staţiunea de Cercetare şi dezvoltare Agricolă Secuieni, plângere împotriva Deciziei nr. 4 din 23 ianuarie 2009 prin care, în temeiul Legii nr. 10/2001, s-a dispus restituirea în natură a unei magazii de 30 m.p. din beton şi lemn, acoperită cu tablă.
În motivarea cererii, se arată că autoarea sa, A.V., a avut în proprietate mai multe bunuri imobile, care, odată cu instalarea regimului comunist, au fost trecute abuziv în proprietatea statului prin Decretul nr. 83/1949. În procesul-verbal întocmit cu ocazia preluării, se menţionează casa de locuit, magazie cereale, remiză maşini agricole, fântână din piatră, iaz, curte cu 3 pomi răzleţi 3 ha, grajd animale. Aceste imobile se află în administrarea intimatei şi au constituit sediul unei ferme vegetale (Ferma C.), însă de la 1 ianuarie 2008 aceasta a fost desfiinţată.
Contestatorul A.G. şi-a motivat contestaţia pe încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1), (2) şi (3), art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 şi ale art. V, alin. (1) şi (2) din Titlul I al Legii nr. 247/2005, constând în aceea că imobilele nu i-au fost retrocedate în natură, el este singurul moştenitor care a depus în termen cererea de restituire, iar notificarea, nefiind soluţionată până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, şi având ca obiect construcţii existente situate în extravilanul localităţilor, aparţinând exploataţiilor agricole şi care au fost trecute în proprietatea statului, trebuia înaintată în vederea soluţionării, în termen de 60 de zile, comisiei comunale constituită potrivit Legii fondului funciar.
Prin Decizia nr. 4 din 23 ianuarie 2009 emisă de Staţiunea de Cercetare Agricolă Secuieni, petentului A.G. i-a fost restituită în natură magazia de cereale ce a aparţinut bunicii sale, V.A., şi care a fost expropriată în 1949, cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Faptul că intimata nu s-a pronunţat, prin decizia mai sus menţionată, şi în privinţa celorlalte bunuri notificate, nu poate constitui motiv de desfiinţare a acesteia, o eventuală vătămare pretinsă putând fi stabilită prin alte mijloace juridice.
În ce priveşte Decizia nr. 64 din 3 februarie 2009 pronunţată de instanţa de fond prin care s-a admis, în parte, contestaţia formulată de contestatorul A.G. şi s-a dispus anularea parţială a Deciziei nr. 43 din 29 septembrie 2004 a intimatei cu privire la restituirea în natură a suprafeţei de 1.000 m.p. şi a construcţiei amplasate pe aceasta, s-a constatat tardiv formulată contestaţia pentru celelalte imobile.
Prin Notificarea nr. 382 din 8 octombrie 2001, contestatorul a solicitat restituirea imobilelor situate în comuna Secuieni.
Actele doveditoare depuse la dosarul cauzei fac dovada deplină a legalităţii cererii sub aspectul proprietăţii şi a descendenţei contestatorului.
Având în vedere data formulării acţiunii de către reclamantul A.G., respectiv 18 noiembrie 2008, şi ţinând seama de dispoziţiile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, instanţa de apel în mod corect a reţinut că reclamantul a pierdut dreptul de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Aşadar, faţă de cele reţinute, se va respinge recursul declarat de reclamantul A.G., împotriva Deciziei civile nr. 50 din 24 mai 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia a III-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A.G. împotriva Deciziei civile nr. 50 din 24 mai 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6654/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 6660/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
