ICCJ. Decizia nr. 6667/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6667/2012
Dosar nr. 59174/3/2010
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1206 din 15 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive ca neîntemeiată, s-a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi s-a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanta L.D. în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost admisă reţinându-se că, prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata despăgubirilor ce i se cuvin în urma exproprierii pentru cauză de utilitate publică de interes naţional a imobilului-teren în suprafaţă de 517 m.p., situat în comuna Cernica.
Printr-o altă cerere, înregistrată sub nr. 6957/3/2009 reclamanta a chemat-o în judecată pe pârâtă solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta să iniţieze procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică a imobilului-teren cu suprafaţa de 519 m.p., identificat mai sus.
Cererea a fost admisă, fiind pronunţată Sentinţa civilă nr. 88 din 28 ianuarie 2010 de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, hotărârea fiind definitivă şi irevocabilă.
Prin această hotărâre, pârâta a fost obligată să iniţieze procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică a imobilului-teren în suprafaţă de 519 m.p.
Pentru lipsa procedurii prealabile a exproprierii, ca efect al punerii în executare a Sentinţei civile nr. 88 din 28 ianuarie 2010 a Tribunalului Bucureşti, reclamanta avea deschisă procedura instituită de Legea nr. 554/2004.
Or, în lipsa procedurii exproprierii propriu-zise, potrivit art. 3 şi urm. din Legea nr. 198/2004, reclamanta nu are deschisă procedura specială ulterioară a fixării şi acordării despăgubirilor, cu atât mai mult cu cât, bunul/imobil se află în proprietatea reclamantei.
Legea nr. 198/2004 se completează cu Legea nr. 33/1994, acţiunea formulată în temeiul art. 9 din Legea nr. 198/2004 urmând a se soluţiona în conformitate cu dispoziţiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta L.D. criticând-o întrucât în mod greşit a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii deoarece nu reclamanta trebuia să depună planul de sistematizare al zonei, ci pârâta care i-a acaparat o parte din teren şi deşi a solicitat intrarea în legalitate şi plata despăgubirilor nu a primit nici un răspuns.
Prin Decizia civilă nr. 8 A din 13 ianuarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admis apelul formulat de reclamantă, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la prima instanţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele considerente:
În mod greşit instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea formulată de reclamantă ca inadmisibilă, deoarece prin Sentinţa civilă nr. 88 din 28 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, irevocabilă, s-a admis cererea reclamantei şi a fost obligată pârâta C.N.A.D.R., să iniţieze procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică de interes naţional a imobilului teren în suprafaţă de 519 m.p., situat în comuna Cernica.
Deşi teoretic terenul se află în proprietatea reclamantei, în fapt aceasta nu îşi poate exercita dreptul său de proprietate pentru suprafaţa în litigiu şi nici nu a primit o despăgubire.
În speţă, C.N.A.D.R. nu a pus în executare Sentinţa civilă nr. 88 din 28 ianuarie 2010, iar instanţa de fond greşit a reţinut apărările pârâtei în sensul că, potrivit art. 17 alin. (2) din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, zona de protecţie a autostrăzii rămâne în proprietatea persoanei fizice.
Respingerea ca inadmisibilă a acţiunii aduce atingere accesului liber la justiţie garantat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Recurenta-pârâtă C.N.A.D.R., în dezvoltarea criticilor de nelegalitate întemeiate pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9, C. proc. civ., a susţinut, în esenţă, următoarele critici:
- în mod eronat a statuat instanţa de apel că soluţia Tribunalului de respingere a acţiunii ca inadmisibilă aduce atingere accesului liber la justiţie garantat de art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, întrucât acest principiu nu instituie obligativitatea judecării fondului unei cereri vădit inadmisibile;
- instanţa de apel a încălcat principiile inadmisibilităţii şi rolului activ, întrucât a propus instanţei inferioare o abordare a speţei prin prisma unui obiect diferit (acordarea de despăgubiri cu titlu de lipsă de folosinţă iar nu stabilirea despăgubirilor în temeiul legii speciale în materie de expropriere);
- instanţa de apel a pronunţat hotărârea cu încălcarea art. 1 - 5, art. 9 şi art. 15 din Legea nr. 198/2004, apreciind că cererea este admisibilă prin raportare la faptul că anterior, în cadrul unui litigiu distinct, intimata-reclamantă a obţinut obligarea subscrisei la demararea procedurilor pentru expropriere, fără a ţine cont de Sentinţa civilă nr. 88/2011;
- soluţia recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 1075 C. civ. şi 5803 C. proc. civ.;
În raport de cele expuse, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului şi modificarea deciziei în sensul respingerii cererii de apel formulate de reclamantă.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând hotărârea instanţei de apel ca nelegală, întrucât din dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., text modificat prin Legea nr. 202/2010, publicată în M. Of. nr. 714/25.10.2010, rezultă că instanţa de apel anulează hotărârea instanţei de fond şi trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanţe, dacă părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel sau prin întâmpinare.
Or, din lecturarea motivelor de apel formulate de apelanta-reclamantă L.D., precum şi a întâmpinării depuse în cauză la data de 13 ianuarie 2012 de către C.N.A.D.N., rezultă că niciuna dintre părţi nu a solicitat desfiinţarea hotărârii instanţei de fond atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În aceste condiţii, instanţa de apel, în cazul în care ar fi considerat că apelul formulat este fondat, nu ar fi putut proceda decât conform art. 297 alin. (1) C. proc. civ., respectiv să anuleze hotărârea atacată şi să judece procesul, evocând fondul.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ce pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este întemeiat urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
În conformitate cu art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în vigoare la data soluţionării apelului "în cazul în care se constată că în mod greşit prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe. Cu toate acestea, în cazul în care prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, instanţa va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceiaşi circumscripţie, dacă părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare".
Textul legal redat mai sus a fost aplicat greşit de către instanţa de apel, întrucât nici reclamanta şi nici pârâta nu au solicitat prin cererea de apel ori prin întâmpinare trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
Procedând în acest mod, Curtea a pronunţat o hotărâre nelegală, soluţia ce se impune este aceea de admitere a recursului, casarea în întregime a deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
Pentru a se asigura o judecată unitară va fi admis şi recursul pârâtei C.N.A.D.R., instanţa de apel urmând a verifica toate criticile şi apărările formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. împotriva Deciziei civile nr. 8A din 13 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6663/2012. Civil. Revendicare mobiliară. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6673/2012. Civil. Rectificare carte funciară.... → |
|---|
