ICCJ. Decizia nr. 6660/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6660/2012
Dosar nr. 4126/2/2011
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 1 august 2002 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamanta D.E. a formulat contestaţie împotriva Ordinului nr. 1071 din 13 iunie 2006 emis de pârâta Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret, solicitând să se constate nelegalitatea acesteia şi să se dispună restituirea în natură a construcţiei situaţie pe terenul înscris în Cartea Funciară Baciu, proprietatea lui A.I., denumită T.T.
Pârâta a dispus nerestituirea construcţiei revendicate cu motivaţia că reclamanta nu face dovada calităţii de persoană îndreptăţită, deşi a făcut dovada calităţii de moştenitor.
Prin Sentinţa civilă nr. 405 din 19 martie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins contestaţia, reţinând în considerentele hotărârii că notificatoarea nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită pentru terenul înscris în CF Baciu, întrucât naţionalizarea imobilului nu s-a făcut din patrimoniul autorului notificatoarei A.I. ci al Societăţii Comunale a Tramvaielor, grefându-se pe dispoziţiile Decretului-Lege nr. 115/1938.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta criticând-o sub aspectul nelegalităţii, şi al netemeiniciei deoarece, deşi s-a încheiat actul de vânzare-cumpărare între autorul său şi Societatea Comunală a Tramvaielor, înscrierea dreptului de proprietate al acesteia s-a realizat fără consimţământul vânzătorului, cu încălcarea art. 17 şi 18 din Decretul-Lege nr. 115/1938.
Prin Decizia civilă nr. 149 A din 9 martie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul formulat de contestatoarea D.E. împotriva Sentinţei civile nr. 405 din 19 martie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis contestaţia, a anulat Ordinul nr. 1071 din 13 iunie 2006 emis de Autoritatea Naţională pentru Tineret şi a dispus restituirea în natură a construcţiilor vilele P + E + M şi P + M şi fundaţia captare apă, situate pe terenul înscris în CF Baciu a Oficiului de cadastru şi Publicitate Imobiliară Braşov, astfel cum au fost individualizate în raportul de expertiză, întocmit de expert M.E.
A fost obligat intimatul să plătească contestatoarei suma de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, în analiza apelului declarat de contestatoare Curtea a apreciat că s-a făcut o greşită aplicare şi interpretare a prevederilor art. 17 şi 18 din Decretul-Lege nr. 115/1938, că înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al Societăţii Comunale a Tramvaielor s-a făcut în mod nelegal potrivit Sentinţei civile nr. 384 din 12 martie 1948 a Tribunalului Braşov care a dispus radierea înscrierii şi restabilirea situaţiei anterioare înscrierii imobilului în cartea funciară.
Dat fiind caracterul retroactiv al dispoziţiei instanţei, rezultă că odată radiat dreptul societăţii, aceasta se consideră că nu a existat nici între data înscrierii sale în cartea funciară şi data radierii sale.
Curtea a constatat, făcând o analiză a dispoziţiilor Decretului-Lege nr. 115/1948, că autorul contestatoarei era proprietarul imobilului revendicat în momentul preluării abuzive de către stat, titlu care era opozabil şi statului.
Constatând că statul a preluat abuziv imobilul în litigiu, în cauză devin incidente prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cu referire la anexa nr. 2 lit. a) pct. 1 din aceeaşi lege, dat fiind destinaţia actuală a imobilului-tabără pentru tineret aflată în administrarea Ministerului Tineretului şi Sportului.
Cum prin contestaţia formulată şi lămurirea solicitată (din data de 10 martie 2008), apelanta a solicitat restituirea construcţiei naţionalizate (cu două corpuri ale clădirii) şi având în vedere şi concluziile raportului de expertiză tehnică topografică realizat în cauză, listele de inventar şi deciziile întocmite anterior naţionalizării, Curtea a dispus restituirea în natură a construcţiilor P + E + M şi P + M şi fundaţia captare apă.
Curtea a respins apărarea intimatului că obiectul notificării îl reprezintă o singură construcţie deoarece prin Notificarea nr. 241 din 28 august 2001 (dosar fond) s-a solicitat clădirea principală şi anexele sale, mai puţin corpul C.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta şi pârâta Autoritatea Naţională pentru Tineret.
Prin recursul formulat reclamanta a invocat faptul că instanţa de apel a rezolvat parţial problema recunoaşterii dreptului său de proprietate dispunând doar restituirea construcţiilor nu şi a terenului aferent acestora.
Recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională pentru Tineret prin Ministerul Tineretului şi Sportului a criticat hotărârea atacată întrucât faţă de obiectul cererii instanţa de fond în mod corect a respins contestaţia, apreciind că Ordinul nr. 1071 din 13 iunie 2006 a fost corect emis.
Că, în baza contractului de vânzare-cumpărare din anul 1947 A.I. a înstrăinat imobilele în litigiu Societăţii Comunale a Tramvaielor Bucureşti, societate de la care imobilele au fost naţionalizate în baza Decretului nr. 92/1950.
A mai susţinut că, deşi Tribunalul Braşov a dispus prin Sentinţa civilă nr. 384/1948, radierea dreptului de proprietate de la poziţia X, această radiere şi restabilirea situaţiei anterioare în favoarea fostului proprietar a avut loc abia în anul 1951.
Or, la data naţionalizării proprietar era Societatea Comunală a Tramvaielor şi nu notificatoarea.
Prin Decizia civilă nr. 5087 din 8 octombrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursurile declarate de reclamanta D.E. şi de pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, a casat decizia şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Pentru a decide astfel Înalta Curte a reţinut în ceea ce priveşte calitatea procesuală activă a reclamantei din litigiul de faţă, ca motiv de ordine publică invocată de recurenta-pârâtă cu incidenţă asupra pretenţiilor formulate prin recursul declarat de reclamantă şi inclusiv a măsurii reparatorii dispusă de instanţa de apel, în dosarul de recurs s-au depus acte care nu au fost avute în vedere la judecată iar soluţionarea acestei chestiuni pentru prima dată în recurs, ar afecta dreptul acesteia la un proces echitabil.
În rejudecare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia civilă nr. 834A din 7 decembrie 2011 a admis apelul formulat de reclamanta D.E. împotriva Sentinţei civile nr. 405 din 19 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis contestaţia, a anulat Ordinul nr. 1071/2006 emis de Autoritatea Naţională pentru Tineret şi a dispus restituirea în natură a vilelor P + E + M şi P + M, precum şi fundaţia captare apă situate pe terenul înscris în Cartea funciară Baciu a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Braşov, astfel cum au fost individualizate prin raportul de expertiză întocmit de expert M.E.
Intimatul a fost obligat la 500 RON cheltuieli de judecată către apelantă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut, în esenţă, următoarele considerente:
Unicul aspect ce trebuie lămurit, potrivit deciziei de casare este stabilirea calităţii de moştenitoare a reclamantei după fostul proprietar al imobilului.
Potrivit testamentului autentificat sub nr. 4032 din 11 mai 1967, defunctul A.I. a lăsat întreaga sa avere mobilă şi imobilă soţiei sale, A.A., numind-o legatară universală, conform Certificatului de moştenitor din 10 mai 1991.
De pe urma defunctei A.A. a rămas ca moştenitoare D.E..
Un al doilea testament a fost întocmit la data de 15 martie 1976, autentificat sub nr. 1799, în baza căruia defunctul a lăsat o construcţie compusă din două camere, antreu şi chiler, situată în Tecuci, în favoarea numitei S.C.I., fiind eliberat Certificatul de moştenire din 24 august 1994.
De pe urma aceluiaşi defunct a mai fost eliberat un Certificat de calitate de moştenitor nr. 28 din 13 martie 2003 şi care apar ca moştenitori legali A.C., A.N., A.T. şi D.M., fiind străini de succesiune conform art. 700 C. civ., soţia A.A., P.C. şi D.V.
A mai reţinut Curtea că în primul testament soţia supravieţuitoare a fost numită legatară universală fiindu-i testată întreaga avere mobilă şi imobilă, în timp ce în al doilea testament, defunctul a lăsat un legat cu titlu particular, numitei S.C.I. ce nu are legătură cu imobilul în litigiu.
Testamentul făcut în favoarea soţiei, este pe deplin valabil, contrar celor susţinute de intimat.
Curtea a mai constatat că de pe urma defunctului A.I. au fost eliberate două certificate de moştenitor şi unul de calitate de moştenitor iar potrivit art. 83 din Legea nr. 36/1995, după emiterea unui certificat de moştenitor nu se mai poate întocmi un alt certificat decât în cazurile prevăzute de lege.
Curtea a respins ca nefondată critica apelantei privind nerestituirea în natură a terenului aferent construcţiei întrucât nu a făcut obiectul prezentului litigiu.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanta D.E. şi pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret.
Prin recursul formulat reclamanta D.E. a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căreia a susţinut că decizia atacată este nelegală întrucât instanţa nu a dispus şi restituirea terenului aferent construcţiilor lăsând nerezolvat demersul său judiciar.
Că, în notificarea formulată a indicat cartea funciară în care este înscris terenul în condiţiile în care construcţiile edificate de proprietarul terenului nu erau intabulate, iar terenul neindividualizat.
Faţă de cele expuse, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul de a se dispune şi asupra terenului aferent construcţiilor.
Recurentul-pârât Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret a criticat decizia ca nelegală întrucât în mod greşit instanţa de apel a reţinut că cele două certificate de moştenitor nu mai puteau fi eliberate conform dispoziţiilor art. 83 din Legea nr. 36/1995, nefiind avute în vedere în prezentul litigiu, la stabilirea moştenitorilor defunctului A.I.
În consecinţă, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate şi menţinerea hotărârii primei instanţe.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile formulate de către reclamantă şi pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret sunt nefondate urmând a fi respinse pentru considerentele ce succed:
Prin acţiunea introductivă de instanţă reclamanta a chemat în judecată Autoritatea Naţională pentru Tineret pentru anularea Ordinului nr. 1071 din 13 iunie 2006 emis de pârâtă şi restituirea în natură a construcţiei situată pe terenul înscris în Cartea Funciară Baciu.
Restituirea în natură a construcţiei, situată pe un teren identificat prin trimiterea la cartea funciară nu lasă nicio îndoială asupra obiectului cererii deduse judecăţii, astfel încât în mod corect instanţa de apel a statuat că reclamanta-recurentă nu a solicitat şi restituirea terenului.
De altfel, din extrasul de carte funciară rezultă că proprietarul terenului este Primăria Oraşului Săcele, entitate ce nu este parte în prezentul litigiu.
Nefondată este şi critica formulată de pârâtul-recurent Ministerul Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului privind calitatea de moştenitoare a reclamantei de pe urma defunctului A.I.
Conform testamentului autentificat în 11 mai 1967 A.I. a testat în favoarea soţiei sale A.A. întreaga sa avere mobilă şi imobilă, devenind astfel legatară universală.
Urmare a dezbaterii succesiunii de pe urma defunctului A.I., conform Certificatului de moştenitor din 10 mai 1991 a rămas ca moştenitoare A.A.
De pe urma defunctei A.A. decedată la 6 august 1990 a rămas ca moştenitoare D.E. în calitate de nepoată de frate predecedat.
Cum cele două acte notariale sunt valabile în mod corect instanţa de apel a constatat calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursurile formulate vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de reclamanta D.E. şi de pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret împotriva Deciziei civile nr. 834/A din 7 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6656/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6639/2012. Civil. Evacuare. Recurs → |
|---|
