ICCJ. Decizia nr. 6665/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6665/2012
Dosar nr. 8073/105/2008/a1
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 8073/105/2008 contestatorul C.Ş., în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin C.N.A.D.N. S.A., a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună modificarea Hotărârii nr. 40 din 10 ianuarie 2007 emisă de Comisia de Aplicare a Legii nr. 198/2004 în sensul majorării cuantumului despăgubirii pe care intimata a acordat-o în urma aplicării procedurii de expropriere pentru teren.
Tribunalul Prahova a pronunţat la 11 martie 2010 prin Sentinţa civilă nr. 384, care a admis acţiunea formulată de reclamantul C.Ş., şi a modificat în parte Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 40 din 10 ianuarie 2007 cu privire la cuantumul despăgubirilor şi a obligat pârâtul să plătească reclamantului o despăgubire în cuantum de 33.930 RON pentru terenul expropriat de 426,528 mp ce urmează a fi achitată în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a sentinţei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 40 din 10 ianuarie 2007 s-a dispus exproprierea terenului aparţinând reclamantului în suprafaţă de 426,528 mp, despăgubirea ce s-a acordat fiind de 5.375,15 RON.
Prin raportul de expertiză care a fost întocmit în cauză s-a stabilit că terenul expropriat face parte dintr-un teren mai mare, cu categoria de folosinţă teren agricol - asolament pentru legume, care la data deplasării pe teren era productiv, menţionându-se că urmare exproprierii a fost blocată calea de acces către terenul rămas, care va fi o zonă poluată sonor şi cu reziduuri gazoase care, din punct de vedere ecologic, sunt noxe dăunătoare activităţii agricole.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor, expertul propus de Statul Român a opinat spre valoarea iniţială stabilită prin hotărârea contestată, în timp ce expertul propus de instanţă şi expertul propus de reclamant a estimat despăgubirea la suma de 33.930 RON (426,0 mp x 79,65 RON).
Prin Decizia civilă nr. 188 din 28 septembrie 2010, Curtea a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român -prin C.N.A.D.N. S.A., în contradictoriu cu reclamantul C.Ş., şi a schimbat în tot Sentinţa civilă nr. 384 din 11 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Prahova, iar pe fond a respins contestaţia.
Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut următoarele:
Pe fondul cauzei, critica invocată de apelant a fost apreciată ca fondată.
În urma efectuării expertizei de specialitate s-a stabilit cuantumul despăgubirii la suma de 33.930 RON, luându-se în calcul valorile propuse de expertul desemnat de instanţă şi cel propus de reclamant.
În atare situaţie, soluţia instanţei de fond de obligare a Statului Român să plătească reclamantului o despăgubire în cuantum de 79,65 RON/mp nu respectă dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 care stabilesc că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului.
Analizându-se raportul de expertiză întocmit la instanţa de fond de o comisie formată din trei experţi, în condiţiile art. 26 - 27 din Legea nr. 33/1994, în cadrul căreia fiecare expert îşi spune punctul de vedere, a reţinut punctul de vedere al expertului M.I., desemnat de pârâtul Statul Român, care a concluzionat că la data de 10 ianuarie 2007 - data emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor, valoarea totală a despăgubirii pentru exproprierea terenului în cauză era de 5.375,15 RON.
Nu au fost reţinute punctele de vedere ale experţilor M.G. şi D.L. întrucât aceştia nu au identificat preţurile obişnuite de vânzare-cumpărare ale terenurilor din zonă şi, în plus nu s-a avut în vedere împrejurarea, că începând cu toamna anului 2008 scăderea tranzacţiilor pe piaţa imobiliară este evidentă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul C.Ş., pe care a criticat-o pentru nelegalitate, invocând motivul prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii apelului declarat de pârât şi, pe fond, menţinerea sentinţei pronunţate deprima instanţă.
Prin Decizia civilă nr. 5749 din 5 iulie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins excepţia nulităţii recursului invocată de reprezentantul Ministerului Public; a admis recursul declarat de reclamant; a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a analizat cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de reprezentantul Ministerului Public.
În raport de aceste considerente, precum şi ţinând seama de dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora, indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304, excepţia nulităţii recursului invocată de reprezentantul Ministerului Public a fost respinsă.
În ceea ce priveşte criticile invocate de reclamant şi subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că acestea sunt nefondate.
Pe de altă parte, din concluziile raportului de expertiză se reţine că terenul rămas în urma exproprierii este fără utilitate, în condiţiile blocării căii de acces de la proprietatea expropriatului spre imobilul rămas, calea de acces fiind obturată de traseul autostrăzii.
Instanţa de apel trebuia să verifice dacă, din cauza situaţiei de fapt, nu se produce o diminuare a valorii terenului rămas persoanei expropriate, cu atât mai mult cu cât, anterior exproprierii, terenul era generator de venituri, fiind teren agricol - asolament pentru legume, ulterior devenind, potrivit experţilor "o zonă poluată sonor şi cu reziduuri gazoase care, din punct de vedere ecologic, sunt noxe dăunătoare activităţii agricole".
S-a statuat că instanţa de trimitere urmează să stabilească cu exactitate valoarea de circulaţie a terenului expropriat, urmând ca stabilirea despăgubirilor să se facă ţinându-se seama de dispoziţiile Legii nr. 198/2004, prin raportare la art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Curtea, examinând sentinţa apelată în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, având în vedere şi dispoziţiile art. 315 C. proc. civ. privind obligativitatea dispoziţiilor de îndrumare ale instanţei de casare, a constatat că apelul e nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 40 din 10 ianuarie 2007 Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Prahova a dispus exproprierea şi acordarea despăgubirii pentru terenul în suprafaţă de 426,528 mp situat în jud. Prahova, teren ce aparţine expropriatului C.Ş.
Analizându-se raportul de expertiză întocmit la instanţa de fond de o comisie formată din trei experţi, în condiţiile art. 26 - 27 din Legea nr. 33/1994, în cadrul căreia fiecare expert îşi spune punctul de vedere, astfel cum a şi dat dispoziţie de îndrumare instanţa de casare, se reţine că punctul de vedere al expertului M.I., desemnat de pârâtul Statul Român, care a concluzionat că la data de 10 ianuarie 2007 - data emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor, valoarea totală a despăgubirii pentru exproprierea terenului în cauză era de 5.375,15 RON, nu poate fi avut în vedere, de vreme ce acesta nu ţine seama de faptul că terenul rămas în urma exproprierii este fără utilitate, în condiţiile blocării căii de acces de la proprietatea expropriatului spre imobilul rămas, calea de acces fiind obturată de traseul autostrăzii.
Astfel, în baza art. 296 C. proc. civ., Curtea a respins ca nefondat apelul declarat de Statul Român - prin C.N.A.D.N. S.A. împotriva Sentinţei civile nr. 384 din 11 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Prahova.
Împotriva Deciziei civile nr. 184 din 24 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a declarat recurs pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N. S.A. care a susţinut următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate.
Instanţa de apel nu a înţeles să respecte dispoziţiile instanţei de recurs, care a trimis cauza spre rejudecare, impunându-i "să stabilească cu exactitate valoarea de circulaţie a terenului expropriat, susţinând, că la stabilirea despăgubirilor să se facă ţinându-se seama de dispoziţiile Legii nr. 198/2004, prin raportare la Legea nr. 33/1994, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se consideră că expertiza care fusese efectuată la fond nu respectă dispoziţiile Legii nr. 33/1994.
Atât instanţa de apel, cât şi instanţa de fond au încălcat dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, astfel, instanţa de fond, prin omologarea punctelor de vedere întocmite de către experţii M.G. şi D.L. a ţinut cont la stabilirea despăgubirilor de preţurile de ofertare apărute pe internet şi în presa prahoveană, ignorând astfel dispoziţiile legale ale art. 25 şi art. 25 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Cei doi experţi nu au întreprins niciun fel de demers pentru a afla care sunt preţurile de tranzacţionare, preţurile cu care se vând în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială.
Pentru a putea evalua în mod corect imobilul, aceştia aveau obligaţia de a studia contractele de vânzare-cumpărare care se găseau la sediul Primăriei Bărcăneşti şi nu preţuri de ofertare.
Analizând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a motivelor de recurs invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Pentru a fi incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a legii sau să fie lipsită de temei legal.
În cauză, instanţa de apel a interpretat în mod just dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 coroborat cu dispoziţiile Legii nr. 198/2004 care stabilesc criteriile în raport cu care se stabileşte cuantumul despăgubirilor.
Astfel, corect s-a reţinut, respectându-se şi îndrumările deciziei de casare conform art. 315 C. proc. civ., că, în raport de categoria de folosinţă a terenului expropriat şi de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, soluţia primei instanţe este legală, fiind dată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în cauză.
Nu pot fi primite susţinerile recurentului-pârât Statul Român, deoarece, prin menţinerea soluţiei pronunţate de Tribunalul Prahova, instanţa de apel a respectat dispoziţiile deciziei obligatorii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 5749 din 5 iulie 2011, la stabilirea valorii de circulaţie a terenului expropriat fiind avute în vedere criteriile legale reglementate de art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea constatând în valoarea reală a imobilului şi prejudiciul cauzat proprietarului.
Pentru aceste considerente, se va respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român şi în baza art. 312 C. proc. civ. se va menţine decizia civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N. S.A. împotriva Deciziei civile nr. 184 din 24 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6664/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 6668/2012. Civil. Pretenţii. Drept de... → |
|---|
