ICCJ. Decizia nr. 6669/2012. Civil. Rezoluţiune contract. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6669/2012
Dosar nr. 3247/110/2009
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1620 din 12 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 3247/110/2009 s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de către reclamanţii M.C. şi M.P. în contradictoriu cu pârâţii K.H.A.K. şi K.C.
Au fost obligaţi reclamanţii să achite pârâţilor suma de 6.300 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarele:
Reclamanţii au solicitat rezoluţiunea acestui antecontract de vânzare-cumpărare cu motivarea că pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţiile contractuale şi anume nu au efectuat dezmembrarea şi intabularea în cartea funciară a imobilului ce forma obiectul de vânzării-cumpărării până la data de 30 aprilie 2009, termen stipulat în favoarea promitent-cumpărătoarei.
Instanţa a conchis că reclamanta M.C. ar fi fost pregătită să achite la 30 aprilie 2009 doar suma de 10.999 euro faţă de 60.000 euro, respectiv 156.000 euro dacă dorea să achite un preţ mai redus.
Faţă de cele expuse, instanţa nu a mai găsit necesar a analiza dacă pârâţii şi-au îndeplinit sau nu obligaţiile contractuale, acţiunea reclamanţilor fiind respinsă ca nefondată.
Văzând şi prevederile art. 274 C. proc. civ., reclamanţii, părţi căzute în pretenţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor de judecată către pârâţi reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentinţe au promovat apel reclamanţii M.C. şi M.P., iar Curtea a constatat caracterul său nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Susţinerile apelanţilor vizând demersurile lor în vederea obţinerii unui credit în valoare de 91.000 euro de la B.R.D. nu pot fi primite, aceste susţineri nefăcând decât să confirme neîndeplinirea obligaţiei de plată a preţului la termenele stipulate în contract.
Aceasta întrucât nicio clauză a antecontractului nu menţiona expres obligaţia în sarcina intimaţilor-promitenţi-vânzători de a întocmi formalităţile premergătoare unei înstrăinări valabile a imobilului pe care s-au obligat să-l vândă pentru ca apelanţii să poată contracta creditul de 91.000 euro.
Referitor la suma de 50.000 euro pe care apelanţii susţin că au împrumutat-o cu înscris sub semnătură privată de la numiţii T.C. şi T.M., Curtea reţine faţă de terţi, data înscrisului sub semnătură privată nu are nicio putere doveditoare atâta timp cât nu a devenit dată certă.
Apelanţii invocă excepţia de neexecutare a contractului, dar o putea invoca doar în cazul în care şi îndeplineau obligaţia, respectiv aceea de a achita diferenţa de preţ integral sau în mai multe tranşe prin virament în contul menţionat în alin. (3) din antecontract.
Ori, atâta timp cât apelanţii-promitenţi cumpărători nu au achitat diferenţa de preţ prin consemnarea sumelor la dispoziţia intimaţilor-promitenţi vânzători nu pot invoca excepţia de neexecutare a contractului.
Susţinerile cu privire la existenţa unei noi propuneri de vânzare a întregii suprafeţe de teren nu a fost analizată în apel deoarece conform art. 282 C. proc. civ. obiectul apelului îl constituie hotărârea dată în primă instanţă de Tribunal, ori această instanţă nu s-a pronunţat pe acest aspect ci a analizat cererea de rezoluţiune raportat la antecontractul autentificat nr. X/2008.
Curtea a constatat că în mod corect a fost respinsă acţiunea de către prima instanţă, hotărârea apelată fiind legală în temeiul dispoziţiilor art. 296 C. proc. civ., fiind respins apelul şi făcând aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.
Împotriva Deciziei civile nr. 60 din 24 iunie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale au declarat recurs reclamanţii M.C. şi M.P. care a susţinut următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate.
Decizia pronunţată în apel este nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ.
Instanţa de apel motivează numai pretinsa neexecutare a antecontractului de către promitenţii-cumpărători, considerând de prisos analiza îndeplinirii obligaţiilor de către promitenţii-vânzători.
Instanţa de apel, după un scurt rezumat al contractului consideră ca rezoluţiunea convenţiei putea fi cerută, în principiu, de partea care se declară gata să-şi execute obligaţia asumată, cu condiţia însă a dovedirii culpei reclamantului.
Un motiv străin de natura pricinii este motivul inserat în parag. 5 din decizie şi anume că "nicio clauză a antecontractului nu menţiona expres obligaţia în sarcina intimaţilor-promitenţi-vânzători de a întocmi formalităţile premergătoare unei înstrăinări valabile a imobilului pe care s-au obligat să-l vândă pentru ca apelanţii să poată contracta creditul de 91.000 euro". Din acest considerent reiese că promitenţii-vânzători nu erau obligaţi să încheie un contract valabil, indiferent în ce scop ar "fi fost încheiat" acest contract.
Se susţine şi incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. deoarece instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Instanţa de apel a considerat în paragraful menţionat la motivul 1 de recurs că promitenţii-cumpărători nu pot invoca excepţia de neexecutare a contractului.
Numai în cazul în care promitenţii-cumpărători nu ar fi achitat avansul se putea considera că nu şi-au îndeplinit obligaţiile şi nu pot invoca neexecutarea contractului de către promitenţii cumpărători.
Instanţa trebuia să verifice, în mod obligatoriu, şi motivele invocate în cererea introductivă, respectiv dacă executarea obligaţiilor de către promitenţii-vânzători era posibilă.
Şi motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se consideră a fi incident în susţinerea recursului deoarece conform antecontractului, promitenţii-vânzători s-au obligat să vândă fără nicio rezervă şi liber de orice sarcini imobilul alcătuit din o casă de locuit şi mobilier, anexe şi o suprafaţă de aproximativ 1.585 mp teren.
Suprafaţa de teren ar urma a fi delimitată cu exactitate conform schiţei pe care promitent-vânzătorii se obligă să o prezinte la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare şi care va respecta condiţiile convenite în sensul că va cuprinde întreaga suprafaţa de aproximativ 1.585,00 mp teren curţi-construcţii şi arabil din suprafaţa totală de 5.300 mp teren deţinută de promitentul-vânzător.
Analizând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a motivelor de recurs invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a legii sau să fie lipsită de temei legal.
În cauză instanţa de apel a interpretat în mod just dispoziţiile legale incidente şi cele referitoare la rezoluţiunea contractului şi la condiţiile necesare a fi îndeplinite pentru a opera această sancţiune a neexecutării culpabile a unui contract cu executare imediată.
Rezoluţiunea contractului este o sancţiune civilă, garanţie a respectării contractului, de natură a contribui la executarea întocmai şi cu bună-credinţă a obligaţiilor contractuale.
Pentru admiterea acţiunii având ca obiect rezoluţiunea unui contract se cer a fi îndeplinite următoarele condiţii: una din părţi să nu-şi fi executat obligaţiile sale şi neexecutarea să fi fost imputabilă părţii care nu şi-a îndeplinit obligaţia; debitorul obligaţiei neexecutate să fi fost pus în întârziere, în condiţiile prevăzute de lege.
Acţiunea în rezoluţiune poate fi introdusă de partea în privinţa căreia angajamentul nu s-a realizat, nu de partea care nu-şi execută obligaţia asumată.
Instanţa de apel a considerat în mod just că nu poate opera rezoluţiunea fiind imputabilă reclamanţilor neîndeplinirea obligaţiei de plată (de către aceştia) a preţului stabilit la termenele stipulate.
De asemenea, corect s-a reţinut că excepţia de neexecutare a contractului se poate invoca doar dacă reclamanţii îşi îndeplineau obligaţia contractuală asumată.
Nici criticile formulate de recurenţii reclamanţi sub aspectul incidenţei motivelor de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ. nu pot fi primite:
Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este necesar ca hotărârea recurată să nu cuprindă motivele pe care se sprijină sau să cuprindă motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Or, în speţă, decizia Curţii de Apel cuprinde menţiunile obligatorii reglementate de art. 261 (5) C. proc. civ. şi anume acele considerente de fapt şi de drept ce au condus la formarea convingerii instanţei, cât şi acelea pentru care s-au înlăturat susţinerile părţilor.
De asemenea, nu poate fi considerat un motiv străin de natura pricinii motivul reţinut de instanţa de apel referitor la "obligaţia de a se întocmi formalităţile premergătoare unei înstrăinări valabile", consemnându-se de fapt că "nicio clauză a antecontractului nu menţinea expres obligaţia de a întocmi aceste formalităţi premergătoare, pentru ca apelanţii să poată contracta creditul de 91.000 euro".
Prin decizia instanţei de apel recurate nu s-a schimbat natura sau înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecăţii şi nici nu s-a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii. Prin menţionarea imposibilităţii invocării excepţiei de neexecutare a contractului nu s-a produs o interpretate eronată a actului juridic dedus judecăţii şi nicio schimbare a naturii acestuia.
Pentru aceste considerente, se va respinge recursul declarat de reclamanţi, în baza art. 312 C. proc. civ. şi se va menţine decizia civilă a Curţii de Apel ca legală.
Se va dispune restituirea sumei reprezentând taxa juridică de timbru.
Se va face aplicarea art. 274 C. proc. civ., în sensul obligării recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată către intimaţi, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanţii M.C. şi M.P. împotriva Deciziei civile nr. 60 din 24 iunie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.
Dispune restituirea sumei de 2.871 RON reprezentând taxă judiciară de timbru achitată conform chitanţei din data de 23 mai 2012 la Primăria municipiului Bacău.
Obligă pe recurenţii-reclamanţi M.C. şi M.P. la plata sumei de 2.853 RON cheltuieli de judecată reduse.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6668/2012. Civil. Pretenţii. Drept de... | ICCJ. Decizia nr. 6671/2012. Civil. întoarcere executare. Recurs → |
|---|
