ICCJ. Decizia nr. 6702/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6702/2012
Dosar nr. 2553/54/2011
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, la data de 4 noiembrie 2010, sub nr. 8374/101/2010, reclamanta B.Ş. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii - C.N.A.D.N. din România S.A. - DRDP Craiova, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul Local Drobeta-Turnu Severin şi Consiliul Local Drobeta-Turnu Severin, pentru ca prin hotărâre judecătorească, să se dispună modificarea Hotărârii nr. 264 din 17 august 2010, în sensul majorării cuantumului despăgubirilor în raport cu valoarea de circulaţie pentru exproprierea suprafeţei de 582 m.p., situată în municipiul Drobeta-Turnu Severin, judeţul Mehedinţi.
Prin Sentinţa civilă nr. 185 din 31 mai 2011, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local Drobeta-Turnu Severin şi s-a respins acţiunea faţă de acest pârât.
S-a admis acţiunea formulată de reclamantă faţă de pârâţii Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii prin C.N.A.D.N. din România S.A. - D.R.D.P. Craiova şi Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, s-a modificat parţial Hotărârea nr. 264/2010 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, în sensul că s-a stabilit cuantumul despăgubirilor datorate reclamantei pentru terenul intravilan în suprafaţă de 582 m.p. situat în Drobeta-Turnu Severin, la suma de 14.858 euro şi a fost obligat Ministerul Transporturilor prin CNADNR - DRDP Craiova la plata acestor despăgubiri şi la 1.600 RON cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanta a fost proprietara suprafeţei de 582 m.p. teren situat în intravilanul municipiului Drobeta-Turnu Severin, ce a făcut obiectul exproprierii pentru varianta de ocolire a municipiului, aşa cum s-a stabilit prin H.G. nr. 1009/2006, iar prin Hotărârea nr. 264/2010 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul Local Drobeta-Turnu Severin s-a stabilit cuantumul despăgubirilor la 9.312 euro - sumă considerată insuficientă de către reclamantă.
S-a reţinut că pentru determinarea corectă a despăgubirilor în cauză s-a întocmit un raport de expertiză de către trei experţi, care au stabilit valoarea terenului la 14.858 euro - în raport de preţul de 25,33 euro/m.p. - cu care se vând terenurile în unitatea administrativ-teritorială şi că s-au respectat dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
S-a concluzionat că acţiunea este întemeiată faţă de pârâţii Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii prin CNADNR şi D.R.D.P. Craiova şi Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 şi s-a respins acţiunea faţă de Consiliul Local Drobeta-Turnu Severin, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta C.N.A.D.N. România S.A. prin D.R.D.P. Craiova.
Tribunalul Mehedinţi, prin Decizia nr. 298 din 13 septembrie 2011, a respins apelul formulat de pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii prin C.N.A.D.N. din România S.A. - D.R.D.P. Craiova, ca nefondat.
A obligat apelantul pârât la plata sumei de 800 RON cheltuieli de judecată, către intimata reclamantă B.Ş.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că atât Legea nr. 198/2004 (în vigoare la data la care s-a dispus exproprierea şi s-a formulat acţiunea), prin art. 9 - cât şi Legea nr. 255/2010 - (în vigoare la data pronunţării sentinţei) - prin art. 22 alin. (1) au prevăzut posibilitatea contestării cuantumului despăgubirilor stabilite de expropriator pe cale judiciară.
În privinţa procedurii de urmat şi a modalităţii de stabilire pe această cale a despăgubirilor datorate expropriatului - cele două legi speciale fac trimitere la dispoziţiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 - legea cadru privind exproprierea pentru utilitate publică.
În cauză, expertiza a fost efectuată cu respectarea art. 25, de către comisia de experţi prevăzută de lege, pârâtele desemnând pe expertul C.V. în acest sens, care a semnat raportul întocmit în cauză, prin care s-a stabilit valoarea despăgubirilor în sumă de 14.858 euro.
Art. 26 din Legea nr. 33/1994 prevede că despăgubirile se compun din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului, iar la calcularea cuantumului experţii şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi daunele aduse proprietarului.
Prin urmare, la stabilirea despăgubirilor se are în vedere valoarea de piaţă a terenului de la data expertizei judiciare, şi nu preţul de piaţă de la data începerii procedurii exproprierii (cum eronat susţine apelanta) şi nici valorile estimative utilizate de Camera Notarilor Publici.
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit şi semnat de cei trei experţi, a rezultat că la stabilirea despăgubirilor s-au avut în vedere preţurile de vânzare a terenurilor din zona în care se află terenul expropriat.
La data de 14 decembrie 2011, C.N.A.D.N. din România S.A., prin D.R.D.P. Craiova, a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 298 din 13 septembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. 10564/101/2010, întemeiată pe dispoziţiile art. 317 - 321 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 6 din 1 februarie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a respins contestaţia în anulare astfel formulată, ca neîntemeiată.
La pronunţarea acestei decizii, Curtea a reţinut următoarele considerente:
Contestatoarea a invocat ca temei juridic al contestaţiei în anulare dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în conformitate cu care hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Acest motiv al contestaţiei în anulare de drept comun (necompetenţa absolută a instanţei) vizează situaţia în care hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, deci a competenţei generale, a competenţei materiale şi a competenţei teritoriale exclusive.
Contestatorul a invocat că prin Decizia nr. 298 din 13 septembrie 2011, a cărei anulare se solicită, instanţa de apel a pronunţat în mod eronat o decizie irevocabilă, întrucât trebuia ca decizia pronunţată în apel să fie prevăzură cu calea de atac a recursului, şi a interpretat dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în sensul că în prezenta speţă au fost încălcate dispoziţiile de ordine publică privind competenţa instanţei.
Această interpretare a contestatorului este eronată, întrucât calea de atac este prevăzută de lege şi nu de instanţa de judecată, iar menţionarea eronată din cuprinsul deciziei contestate a caracterului irevocabil al deciziei nu lipseşte părţile de calea de atac prevăzută de lege pentru acea acţiune, respectiv de calea de atac a recursului.
Se constată, astfel, că în speţă nu este vorba de încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, astfel încât, în baza art. 317 şi 320 C. proc. civ., a fost respinsă contestaţia în anulare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, prin C.N.A.D.N. din România S.A. - D.R.D.P. Craiova.
Prin motivele de recurs se invocă următoarele aspecte:
Instanţa s-a pronunţat în Dosarul nr. 10564/101/2010, în apel, printr-o decizie irevocabilă, deşi trebuia să pronunţe o decizie definitivă, cu recurs.
Obiectul cererii acestui dosar îl reprezintă exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Faţă de obiectul acestei cereri, căile procedurale, aşa cum este bine reţinut în practica judecătorească, sunt fond, apel şi recurs.
Prin pronunţarea în apel a unei decizii irevocabile, Curtea de Apel Craiova a îngrădit, practic, dreptul pârâtului de a mai formula o apărare în acest dosar, în sensul că a dat posibilitatea reclamantei de a pune în executare o hotărâre irevocabilă.
Această hotărâre irevocabilă urma să fie pronunţată abia în urma judecării recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Este de observat uşurinţa cu care Curtea de Apel Craiova a înţeles să soluţioneze o asemenea cauză, considerând că deşi eronat în cuprinsul Deciziei civile nr. 298 din 13 septembrie 2011 s-a strecurat caracterul irevocabil al deciziei, vina ar reveni C.N.A.D.N.R. prin D.R.D.P. Craiova.
Ca urmare, instanţa a dat o decizie cu încălcarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ., "când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii", deoarece a pronunţat o hotărâre irevocabilă.
La termenul de judecată din data de 1 noiembrie 2012, în şedinţă publică, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de nelegalitate, expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., în raport de dispoziţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
Înalta Curte a constatat că recursul de faţă este nul, pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum şi dezvoltarea lor.
Conform art. 306 alin. (1) din acelaşi cod, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia motivelor de ordine publică ce pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs.
De asemenea, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.
În cauză, recurentul pârât a invocat art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar dezvoltarea criticilor formulate prin motivele de recurs vizează aspecte străine de considerentele deciziei recurate.
Înalta Curte apreciază că susţinerile recurentului pârât nu constituie veritabile critici ale argumentelor prezentate de instanţă în susţinerea soluţiei pronunţate, de respingere a contestaţiei în anulare pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reţinând că în prezenta speţă nu au fost încălcate de către instanţa de apel dispoziţiile de ordine publică privitoare la competenţa instanţei.
Motivarea recursului, înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală.
Pentru a conduce la modificarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textului de lege, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greşelilor anume imputate instanţei de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează.
În acest sens, trebuie menţionat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii.
Întrucât, recurentul pârât în cauză nu a formulat critici care să permită încadrarea lor, nici din oficiu, într-unul din cazurile expres şi limitativ reglementate de art. 304 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni afirmaţii, pe care nu le-a structurat şi dovedit din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă pentru cazurile limitativ prevăzute de lege - care permit analiza în calea de atac a recursului a hotărârii pronunţate, se aplică sancţiunea nulităţii recursului, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
În consecinţă, văzând că în speţă nu este posibilă o încadrare a motivelor de recurs în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, Înalta Curte urmează să constate nulitatea recursului în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, prin C.N.A.D.N. din România S.A. - D.R.D.P. Craiova împotriva Deciziei civile nr. 6 din 1 februarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6699/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6704/2012. Civil. Actiune în daune... → |
|---|
