ICCJ. Decizia nr. 684/2012. Civil. Succesiune. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.684/2012
Dosar nr.244/220/2007
Şedinţa publică din 6 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Încheierea din 25 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 244/220/2007, Tribunalul Timiş a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor OUG nr. 50/2006, OUG nr. 154 din 19 decembrie 2007, Legea nr. 137 din 27 mai 2008, privind aprobarea OUG nr. 154/2007, OUG nr. 137 din 28 octombrie 2008, art. 51, în special lit. h) din Legea nr. 304/2004, art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, art. 30 lit. b) din Legea nr. 304/2004, raportat la prev. art. 108 alin. (3) şi alin. (4), art. 115 alin. (6), art. 124 alin. (1)-(3), art. 126 alin. (1), alin. (2) şi alin. (5) teza 1 şi 6, art. 1 alin. (1)-(5), art. 2 alin. (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1)-(2), art. 20, art. 21 alin. (1)-(3), art. 52 alin. (3), art. 53 alin. (1), art. 54 alin. (1)-(2), art. 73 alin. (3) lit. j), lit. k), lit. l), art. 82 alin. (2), art. 148 alin. (2)-(4) din Constituţia României 2003 cu trimitere la art. 136 din Legea nr. 304/2004, invocate de apelanţi, prin apărătorul ales.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen, pârâţii B.M. şi B.S.C., solicitând admiterea recursului, desfiinţarea încheierii atacate şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.
Prin Decizia civilă nr. 192/ R din 03 martie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, s-a respins recursul declarat de pârâţi.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs
pârâţii B.M. şi B.S.C., care a fost înregistrat pe rolul Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 18 martie 2010.
Prin încheierea de şedinţă din data de 22 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală a suspendat judecata cererii de recurs a încheierii de şedinţă din 3 martie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părţi şi că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 06 decembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării.
Analizând această excepţie, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Altfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă, unde, după suspendarea judecăţii recursului pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 22 noiembrie 2010, părţile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii recursului.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 06 decembrie 2011, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., părţile nu au înregistrat nici o cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept şi că, potrivit art. 252 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de pârâţii B.M. şi B.S.C. împotriva încheierii din 03 martie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 699/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 698/2012. Civil. întoarcere executare. Recurs → |
|---|
