ICCJ. Decizia nr. 6989/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6989/2012
Dosar nr. 1561/108/2009
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 20 noiembrie 2007, reclamanta I.A.A. reprezentată de mandatarul I.A. a chemat în judecată Municipiul Arad prin Primar, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Primarul Municipiului Arad, solicitând obligarea pârâţilor să-i restituie în natură, terenul în suprafaţă de 1.183 m.p. situat în Arad, str. U., înscris în CF AA Arad, constructiv şi toate părţile extratabulare care nu au fost înstrăinate de Statul Român şi despăgubirile băneşti pentru apartamentele nr. 1, 3, 5, 6, 7b, 8a, 8b, 9,11 şi 12 din imobilul situat în Arad, str. U.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin Notificarea din 16 iulie 2001 a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Municipiul Arad, str. U.
Prin Sentinţa civilă nr. 165 din 2 martie 2005 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 399/2005, s-a dispus obligarea Primăriei Municipiului Arad să emită dispoziţie în considerare a Notificării din 16 iulie 2001.
Refuzul de a soluţiona notificarea a continuat până în prezent.
În mod distinct, pe calea dreptului comun a obţinut retrocedarea unei părţi din imobilul care formează obiectul notificării.
În data de 5 decembrie 2007, P.Ş. a formulat o cerere de intervenţie accesorie, iar în data de 14 ianuarie 2008 a formulat alături de P.E. cerere de intervenţie principală.
În şedinţa publică din 23 ianuarie 2008, G.V., G.V.A., M.A.P., M.D.T., B.Ş., B.B.Ş., C.M.A., C.V., R.I., R.I.M. şi T.L. au formulat cereri de intervenţie în interes propriu, solicitând respingerea acţiunii ca inadmisibilă.
Au mai formulat cereri de intervenţie în interes propriu la 8 aprilie 2008 şi, respectiv, 24 martie 2008, Ş.E. şi Asociaţia de proprietari Arad, str. U.
Tribunalul Arad, secţia civilă, prin Sentinţa civilă nr. 159 din 4 martie 2010, a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţi şi cererile de intervenţie în interes propriu; a constatat lipsa calităţii procesuale active a intervenientei asociaţia de proprietari şi, în consecinţă: a respins cererea reclamanţilor de restituire în natură a terenului aferent imobilului; a admis cererea reclamanţilor privind acordarea de despăgubiri pentru apartamentele înstrăinate; a obligat pârâtul Primarul Municipiului Arad să comunice întreaga documentaţie pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţii potrivit Cap. VII din Legea nr. 247/2005, pentru acordarea despăgubirilor.
A obligat reclamanţii să plătească intervenienţilor G.V., B.B.Ş., T.L., R.I., M.D., C.M.A. câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, şi la 2.000 RON, cu acelaşi titlu către Ş.E.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin Decizia civilă nr. 2152 din 26 iunie 2000 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 3713/C/2000, cât şi prin Decizia civilă nr. 2210 din 10 septembrie 2001 pronunţate de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. 4595/C/2001 s-a dispus restituirea apartamentelor din imobilul revendicat, a terenului aferent acestor apartamente, cât şi a unor părţi nefolosite de locatari.
Or, prin prezenta acţiune, reclamanţii au solicitat restituirea în natură a părţilor extratabulare neînstrăinate şi punerea în posesie cu aceste părţi, celelalte pretenţii fiind soluţionate irevocabil.
În ceea ce priveşte cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 1.183 m.p., a reţinut că prin deciziile civile mai sus menţionate a fost stabilit irevocabil că acest capăt de cerere este inadmisibil întrucât terenul are un regim juridic special, fiind aferent apartamentelor înstrăinate.
Referitor la cererea de acordare a despăgubirilor pentru părţile care nu pot fi restituite în natură, prima instanţă a constatat că prin Sentinţa civilă nr. 165 din 2 martie 2005 a Tribunalului Arad, Primăria Municipiului a fost obligată să emită dispoziţie în soluţionarea Notificării din 16 ianuarie 2001.
Împotriva acestor sentinţe au declarat apel reclamanţii, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Municipiul Arad prin Primar şi intervenienţii S.V., T.C.C., M.A.P., M.D.T., B.B.Ş., C.M.A., C.V., R.I.M., R.I. şi T.L.
Prin apelul declarat reclamanţii au criticat sentinţa primei instanţe ca nelegală şi netemeinică întrucât nu le-au fost restituite în natură părţile extratabulare neînstrăinate de Statul Român din imobilul în litigiu, susţinând că în dispozitivele Deciziilor civile nr. 2152 din 9 iunie 2000 şi respectiv 2210 din 10 septembrie 2001 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara nu se face menţiune în mod expres cu privire la restituirea în natură a acestor părţi, ci se face o enumerare a spaţiilor restituite, incompletă.
În acest sens, reclamanţii au făcut trimitere la subsolul imobilului, a unui spaţiu cu destinaţie comercială utilizat de SC "F." şi suprafaţa mansardei de circa 600 m.p., şi nu 40 - 50 m.p., pentru care au solicitat efectuarea unei expertize în construcţii.
Referitor la capătul de cerere privind restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1.183 m.p., reclamanţii au susţinut că Statul Român nu şi-a intabulat niciodată dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu şi deci nu a putut înstrăina terenul aferent apartamentelor vândute.
Că, prin deciziile pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, menţionate anterior, aceasta nu s-a pronunţat asupra terenurilor aferente apartamentelor, ci numai asupra apartamentelor înstrăinate chiriaşilor.
Referitor la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în sumă de 2.942 RON, reclamanţii au arătat că în mod nelegal nu a fost acordată, deşi din acţiunea introductivă ce cuprinde trei capete de cerere, instanţa a admis în contradictoriu cu Municipiul Arad prin Primar, cererea de acordare despăgubiri pentru apartamentele înstrăinate şi pentru terenurile aferente acestor apartamente.
Sub aspect procedural, reclamanţii au mai arătat că deşi au formulat cerere de recuzare a judecătorului O.S.S. întemeiată pe art. 27 pct. 7 C. proc. civ., aceasta a fost în mod nelegal respinsă cu motivarea că judecătorul respectiv nu s-a mai pronunţat printr-o hotărâre relativ la imobilul în litigiu, deşi într-un alt dosar, nr. 6387/R/2005 al Tribunalului Arad, s-a admis cererea de abţinere a aceluiaşi magistrat.
Pârâtul-apelant Municipiul Arad prin Primar a criticat sentinţa susţinând pe cale de excepţie lipsa calităţii de reprezentant a numitului I.A. cu privire la reclamanta I.A.A., având în vedere că nu a făcut dovada în condiţiile art. 67 şi 68 C. proc. civ., iar procura dată de I.A.A. este în copie, iar mandatarul a refuzat să depună originalul sau copia legalizată.
Tot pe cale de excepţie, pârâtul-apelant a invocat şi lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor I.A. şi B.D.V. respectiv a calităţii de persoane îndreptăţite întrucât reclamanta I.A.A. a donat celor doi reclamanţi imobilul în litigiu, stipulându-se expres în oferta de donaţie că donatorii vor intra în posesia imobilului în conformitate cu decizia de restituire în natură.
Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor prin apelul formulat a criticat hotărârea ca nelegală sub aspectul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive cu privire la primele două petite din cererea introductivă şi a excepţiei prematurităţii solicitării la plată a despăgubirilor băneşti pentru apartamentele solicitate.
Intervenienta S.I., prin apelul său, a criticat hotărârea primei instanţe doar sub aspectul omisiunii obligării reclamanţilor la plata sumei de 714 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, a cărei cerere de intervenţie a fost admisă, alături de ceilalţi intervenienţi, cărora li s-au acordat cheltuielile de judecată cuvenite.
Intervenienta P.E. prin apelul declarat a solicitat respingerea acţiunii civile formulată de reclamanţi pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamantei I.A.A.
Intervenienţii G.V., T.C.C., M.A.P., M.D.T., B.Ş., B.B.Ş., C.M.A., C.V., R.I.M., R.I. şi T.L. au solicitat admiterea apelului lor, modificarea hotărârii atacate, în principal prin respingerea ca inadmisibilă a acţiunii şi ca neîntemeiată în subsidiar, admiterea cererii de acordare de despăgubiri doar pentru diferenţa dintre apartamentele restituite şi terenul aferent acestora până la cota de 1/2 din imobil, dacă partea restituită din imobil este mai mică de jumătate din acesta.
Prin Decizia civilă nr. 1095 din 6 decembrie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a admis apelul declarat de intervenienta S.I. împotriva Sentinţei civile nr. 159 din 4 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Arad, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a obligat pe reclamanţi să plătească intervenientei S.I. suma de 714 RON, cheltuieli de judecată aferente primei instanţe.
A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei civile.
A respins ca neîntemeiate apelurile declarate de reclamanţi, de pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Municipiul Arad prin Primar şi de intervenienţi.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, următoarele considerente:
În ceea ce priveşte apelul intervenientei S.I., a constatat că este întemeiat sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată ocazionate de această parte şi justificate cu chitanţa din 16 mai 2008, eliberată de Societatea Civilă de Avocaţi Ş.I.A.
În ceea ce priveşte apelurile declarate de reclamanţi, pârâţi şi intervenienţi, Curtea a reţinut netemeinicia acestora, pentru următoarele considerente:
Reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1.183 m.p., situat în Arad, str. U., obligarea părţilor la restituirea în natură din imobilul în litigiu a tuturor părţilor extratabulare care nu au fost înstrăinate de Statul Român şi care nici până în prezent nu au fost predate în deplină proprietate şi posesie şi la plata despăgubirilor băneşti pentru apartamentele 1, 3, 5, 6, 7b, 8a, 8b, 9, 11 şi 12 din imobilul în litigiu.
În motivarea prezentului demers judiciar, reclamanţii au susţinut că au formulat notificare, aceasta încă nu a fost soluţionată, deşi în urma unei acţiuni civile cu obligaţia de a face formulată de reclamanta I.A.A., prin Sentinţa civilă nr. 165 din 2 martie 2005 pronunţată de Tribunalul Arad, acţiunea a fost admisă cu consecinţa obligării Primăriei Municipiului Arad să emită dispoziţie de soluţionare a notificării formulate de reclamantă.
Urmare a tergiversării soluţionării procedurii administrative, reclamanta I.A.A. prin mandatar I.A. a formulat la data de 26 iunie 1997 o acţiune civilă în revendicare, ce a constituit obiectul Dosarului nr. 5940/1997 al Judecătoriei Arad, respinsă prin Sentinţa civilă nr. 5813 din 4 noiembrie 1999, menţinută prin respingerea apelului conform Deciziei civile nr. 337 din 29 februarie 2000 a Tribunalului Arad, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2152 din 26 iunie 2000 a Curţii de Apel Timişoara.
Această ultimă decizie a fost atacată cu contestaţie în anulare în Dosarul nr. 4595/C/2001 al Curţii de Apel Timişoara, care prin Decizia civilă nr. 2210 din 10 septembrie 2001 a admis contestaţia, a anulat Decizia civilă nr. 2152 din 26 iunie 2000, a admis recursul reclamantei I.A.A., a modificat ambele hotărâri anterioare, a admis în parte acţiunea şi a dispus restituirea către reclamantă a următoarelor părţi din imobilul situat în Arad, str. U.:
- spaţiu de la mansardă - turn ornamental de 40 - 50 m.p., nefolosit;
- apartamentul nr. 4, deţinut de I.M.;
- apartamentul nr. 7, deţinut de C.O.;
- apartamentul nr. 10, deţinut de B.V.;
- apartamentul nr. 10/1, deţinut de L.I.;
- apartamentul nr. 13, deţinut de S.A.;
- apartamentul nr. 9, deţinut de C.A.;
- magazia de 140,83 m.p., de la subsolul imobilului;
- spaţiul de 52,83 m.p., nefolosit de asociaţia de locatari;
- spălătoria de 14,83 m.p.;
- terenul aferent acestora, evidenţiat de cartea funciară, înscriind dreptul de proprietate al reclamantei.
În raport de hotărârea irevocabilă menţionată mai sus, Curtea a reţinut ca neîntemeiate pretenţiile reclamanţilor de restituire în natură a unei magazii de la subsol în care funcţionează o societate comercială, aceasta fiind menţionată expres în hotărârea irevocabilă sub denumirea "magazia de la subsol" şi invocarea în prezenta acţiune a unui spaţiu mult mai mare a turnului ornamental în condiţiile în care, cu putere de lucru judecat, acest spaţiu s-a restituit deja.
A mai reţinut Curtea că din examinarea Deciziei civile nr. 2210 din 10 septembrie 2001 a Curţii de Apel Timişoara rezultă fără dubiu că s-a dispus restituirea către reclamanta I.A.A. a spaţiilor libere neînstrăinate de către Statul Român din imobilul situat în Arad, str. U., inclusiv a terenului aferent acestora.
A reţinut ca neîntemeiată susţinerea reclamanţilor privind nepronunţarea instanţelor asupra cererii de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 1.183 m.p., în condiţiile în care şi în privinţa acestui aspect, instanţa l-a tranşat în mod irevocabil prin Decizia civilă nr. 2210 din 11 septembrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.
Pornind de la aceste considerente ce ţin de fondul litigiului, tranşat irevocabil prin Decizia civilă nr. 2210 din 11 septembrie 2001 a Curţii de Apel Timişoara şi propunerea de acordare de despăgubiri ce se impune a fi făcută de unitatea deţinătoare prin Sentinţa civilă nr. 165 din 2 martie 2005 a Tribunalului Arad, Curtea a reţinut că susţinerile pârâţilor şi intervenienţilor privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantei I.A.A. în revendicarea întregului imobil sunt nefondate deoarece calitatea procesuală şi legitimitatea reclamantei la beneficiul măsurilor reparatorii în privinţa imobilului în litigiu a fost tranşat irevocabil prin Decizia civilă nr. 2210 din 10 septembrie 2001 a Curţii de Apel Timişoara.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanţii I.A.A., B.D.V. şi I.A. personal, în calitate de reclamant şi în calitate de mandatar al reclamanţilor, pârâţii Municipiul Arad prin Primar şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi intervenienţii B.Ş., B.B.Ş., R.I., R.I.M., T.L., P.E.
Prin recursul formulat reclamanţii au susţinut următoarele critici de nelegalitate întemeiate pe motivele prevăzute de art. 304, pct. 5 şi 9 C. proc. civ.:
- instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de recuzare a judecătorului O.S.S. formulate la data de 4 decembrie 2009;
- instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de probaţiune formulate prin cererea de apel având ca obiect efectuarea unei expertize în construcţii, care să identifice toate spaţiile tabulare şi extratabulare din imobilul în litigiu;
- instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cererii sale de a participa la efectuarea expertizei dispuse din oficiu de instanţă şi nici asupra cererii de obligare a pârâtului Municipiul Arad prin Primar şi a intervenienţilor să depună la dosarul cauzei contractele de vânzare-cumpărare a apartamentelor, actele doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului aferent apartamentelor, cărţile funciare, individuale, releveul clădirii, cartea tehnică a imobilului şi orice alte acte.
Referitor la capătul de cerere privind restituirea în natură a părţilor extratabulare care nu au fost înstrăinate de Statul Român din imobilul în litigiu, recurenţii-reclamanţi au susţinut că în mod greşit instanţa de apel a reţinut autoritatea de lucru judecat întrucât între prezenta acţiune şi cea finalizată prin Decizia civilă nr. 2210 din 10 septembrie 2001 a Curţii de Apel Timişoara nu există identitate de cauză.
Dispozitivul acestei decizii face o enumerare limitativă a spaţiilor supuse restituirii, enumerare care este incompletă faţă de situaţia de fapt.
Sub acest aspect, recurenţii-reclamanţi au arătat că la subsolul imobilului se află un spaţiu cu destinaţie comercială ce a fost utilizat de SC "F.", că suprafaţa mansardei este de circa 600 m.p., şi nu de 40 - 50 m.p., că în lista de cheltuieli a Asociaţiei de Proprietari str. U. figurează patru apartamente neînscrise în cartea funciară, din care două sunt evidenţiate pe numele reclamantului.
Mai susţin recurenţii că lacunele dispozitivului Deciziei civile nr. 2210 din 10 septembrie 2001 a Curţii de Apel Timişoara, care împiedică realizarea restituirii în natură a tuturor spaţiilor extratabulare neînstrăinate, pot fi înlăturate prin admiterea acestei acţiuni, instanţa fiind învestită şi cu soluţionarea pe fond a notificării conform Deciziei nr. XX din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cu privire la terenul în suprafaţă de 1.183 m.p., recurenţii-reclamanţi au arătat că în mod greşit instanţa de apel a reţinut autoritatea de lucru judecat întrucât Statul Român nu şi-a intabulat niciodată dreptul de proprietate asupra acestui teren, iar conform procesului-verbal de naţionalizare rezultă că numai apartamentele au fost naţionalizate, nu şi terenul, că instanţa de apel nu s-a pronunţat în considerentele deciziei sale asupra consecinţelor Deciziei civile nr. 2403 din 7 octombrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara prin care s-a statuat înlăturarea din cartea funciară a intabulării dreptului de proprietate al Statului Român asupra terenului aferent apartamentelor nr. 7/b, nr. 3 şi nr. 1 din imobilul în litigiu.
Referitor la cheltuieli de judecată în raport de soluţia instanţei de fond, reclamanţii susţin că cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în sumă de 4.575 RON ar fi trebuit admisă.
Recurenţii-reclamanţi au criticat hotărârea instanţei de apel ca fiind nelegală şi pentru faptul că în mod greşit a fost respinsă cererea de recuzare a doamnei judecător M.G. întrucât aceasta s-a pronunţat în cauza ce a avut ca obiect încheierea de carte funciară din 27 octombrie 2000 şi a făcut parte şi din completul de judecată ce a pronunţat Decizia civilă nr. 208 din 10 februarie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
În plus, cererea de recuzare a doamnei judecător a fost soluţionată de judecătorul F.Ş., acesta participând în completul de judecată ce a pronunţat Decizia civilă nr. 2491 din 19 septembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, care nu putea fi imparţial.
Pentru motivele expuse recurenţii-reclamanţi au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susţinut următoarele critici de nelegalitate:
Instanţa de apel nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii cu privire la cele două petite din cererea introductivă şi nici asupra excepţiei prematurităţii solicitării de plată a despăgubirilor băneşti pentru apartamentele solicitate.
A mai susţinut că instanţa de apel nu a analizat motivul de apel invocat de către Autoritate, respectiv faptul că tribunalul nu a obligat entitatea notificată de către reclamantă să emită o dispoziţie prin care să soluţioneze notificarea reclamantei cu respectarea noilor dispoziţii legale.
În raport cu cele expuse a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluţionarea apelului.
Pârâtul Municipiul Arad prin Primar, în dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., a invocat următoarele critici de nelegalitate:
- lipsa calităţii de reprezentant a numitului I.A. cu privire la reclamanta I.A.A.;
- lipsa calităţii procesuale active a reclamantei I.A.A. respectiv a lipsei calităţii de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001;
- lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor I.A.A. şi B.D.V. prin mandatar I.A.
Având în vedere că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra excepţiilor formulate şi nici nu le-a examinat, pârâtul a solicitat admiterea recursului şi pronunţarea asupra excepţiilor invocate.
Recurenţii-intervenienţi B.Ş., B.B.Ş., R.I., R.I.M. şi T.L. au criticat hotărârea instanţei de apel ca nelegală, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 - 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă următoarele critici:
- prin restituirea apartamentelor în natură reclamanţilor implicit s-a restituit cota-parte aferentă din părţile comune, încălcându-se dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, referitoare la condominiu, apartament individual, proprietate comună, cotă-parte indiviză;
- instanţele au încălcat dispoziţiile art. 3 lit. a) şi art. 4 pct. 2 din Legea nr. 10/2001, acordând despăgubiri pentru partea din imobil care nu a fost în proprietatea antecesorului reclamantei H.I.;
- că în Dosarul penal nr. 4995/P/2008 s-a pronunţat o rezoluţie din care rezultă că I.A.A. nu este succesoarea lui K.I.; în lipsa unui testament restituirea este abuzivă.
În continuarea motivelor de recurs intervenienţii au făcut vorbire despre notificarea formulată în condiţiile Legii nr. 10/2001 de către reclamantă cu referire la art. 36 din legea specială, susţinând că reclamantei i-au fost restituite apartamentele pe care Statul Român nu le-a înstrăinat.
Intervenienta-recurentă P.E. critică hotărârea instanţei de apel întrucât reclamanta nu a făcut dovada calităţii sale de moştenitoare a foştilor proprietari, însă prin metode perfide, mandatarul acesteia pretinde că este moştenitorul foştilor proprietari, deşi nu deţine niciun act din care să rezulte acest lucru, deşi i s-a pus în vedere să depună o procură legalizată din Elveţia ştiind că I.A.A. are 95 de ani, iar imobilul în litigiu valorează milioane de euro.
În raport cu cele expuse a solicitat menţinerea Deciziei civile nr. 1095 din 6 decembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara.
Examinând recursurile declarate de către recurenţii-reclamanţi, de pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Municipiul Arad prin Primar şi de intervenienţi prin prisma criticilor formulate, ce pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru considerentele ce succed:
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intervenienţilor invocată de către recurenţii-reclamanţi, Înalta Curte constată că excepţia este nefondată.
Potrivit art. 49 alin. (1) C. proc. civ., "oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane".
(2) Intervenţia este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său".
În raport cu cele expuse rezultă că intervenientul principal urmăreşte valorificarea unui drept propriu în faţa organelor de judecată.
Intervenientul trebuie să afirme în justiţie un drept subiectiv sau o situaţie juridică ocrotită de lege.
Or, prin acţiunea civilă promovată, reclamanţii au solicitat printre altele şi restituirea în natură a părţilor extratabulare care nu au fost înstrăinate de către Statul Român şi a suprafeţei de 1.183 m.p. teren.
Urmare a înstrăinării apartamentelor din imobilul în litigiu intervenienţilor, aceştia îşi justifică calitatea procesuală dobândită, întrucât se opun restituirii terenurilor aferente apartamentelor înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995.
Prin încheierea de şedinţă din data de 4 decembrie 2009 a Tribunalului Arad a fost respinsă cererea de recuzare a judecătorului O.S.S. formulată de I.A. în calitate de mandatar al reclamantelor I.A.A. şi B.D.V.
Critica vizând faptul că instanţa de apel nu a analizat motivul referitor la greşita respingere a cererii de recuzare a judecătorului O.S.S. este nefondată câtă vreme acestuia nu i-a fost cauzată o vătămare, întrucât în urma controlului judiciar, Înalta Curte constată că cererea de recuzare a fost corect respinsă.
Pentru aceleaşi considerente va respinge ca nefondată şi critica privind greşita respingere a cererii de recuzare a doamnei judecător M.G.
La termenul de judecată din data de 15 septembrie 2011 instanţa de apel a încuviinţat obiecţiunile formulate de recurentul-reclamant la raportul de expertiză tehnică efectuat de expert B.F.
Având în vedere cererea de amânare formulată de către recurentul-reclamant pentru studierea răspunsului la obiecţiuni, Curtea a amânat judecata la data de 24 noiembrie 2011.
La acest din urmă termen recurentul-reclamant, prin serviciul registratură, a formulat o cerere prin care a solicitat completarea probaţiunii cu o expertiză tehnică în construcţii care să verifice suprafaţa fiecărui apartament sau spaţiu cu altă destinaţie din imobilul în litigiu şi dacă există corespondenţă între apartamentele înscrise în cartea funciară şi situaţia faptică a imobilului.
Curtea, în deliberare, a respins cererea de probaţiune având în vedere hotărârile irevocabile depuse la dosar şi expertiza întocmită de expert B.F.
Aşadar, critica recurenţilor-reclamanţi că instanţa de apel nu s-ar fi pronunţat asupra cererii de probaţiune, inclusiv cea referitoare la nedepunerea contractelor de vânzare-cumpărare a spaţiilor locative, este nefondată.
Şi critica referitoare la capătul de cerere privind restituirea în natură a părţilor extratabulare care nu au fost înstrăinate de Statul Român din imobilul în litigiu este nefondată.
Dispozitivul Deciziei civile nr. 2210 din 10 septembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 4595/C/2001 (irevocabilă), este clar, în sensul că s-a dispus restituirea imobilului numai în limitele a ceea ce nu a fost înstrăinat către chiriaşi.
În condiţiile în care s-a statuat cu putere de lucru judecat că s-a restituit recurenţilor-reclamanţi o magazie aflată la subsol, turnul ornamental în suprafaţă de 53 m.p., spălătoria şi terenul aferent, critica recurentului sub acest aspect este nefondată.
Este nefondată şi critica recurenţilor-reclamanţi cu privire la nerestituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1.183 m.p., întrucât prin Decizia civilă nr. 2210 din 10 septembrie 2001 a Curţii de Apel Timişoara s-a statuat cu putere de lucru judecat şi asupra acestui aspect.
Temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală.
Există culpă procesuală şi atunci când acţiunea a fost admisă în parte.
În speţă, acţiunea civilă promovată de reclamanţi a fost respinsă cu privire la capătul de cerere privind revendicarea terenului aferent apartamentelor înstrăinate chiriaşilor-intervenienţi.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge critica recurenţilor-reclamanţi referitoare la neobligarea intervenienţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Unitatea deţinătoare este obligată ca prin decizie sau dispoziţie motivată să propună măsuri reparatorii în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Întreaga documentaţie se înaintează Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, entitate care va stabili cuantumul despăgubirilor printr-o decizie ce poate fi contestată în procedura contenciosului administrativ.
Problema lipsei calităţii procesuale pasive a acestei recurente şi a excepţiei prematurităţii acţiunii a fost tranşată irevocabil prin Decizia civilă nr. 2210 din 10 septembrie 2001 a Curţii de Apel Timişoara, astfel încât critica este nefondată.
Nefondate sunt şi criticile formulate de pârâtul Municipiul Arad prin Primar referitoare la lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor I.A.A. şi B.D.V., respectiv a lipsei calităţii de reprezentant a reclamantului I.A. pentru I.A.A., toate aceste aspecte fiind tranşate irevocabil prin deciziile civile mai sus menţionate.
Nefondată este şi critica recurenţilor-intervenienţi cu privire la lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor şi la dreptul de a primi despăgubiri în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 cu privire la nerestituirea în natură a părţii din imobil ce a fost înstrăinată în temeiul Legii nr. 112/1995, pentru considerentele deja expuse.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile formulate vor respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intervenienţilor K.P.S., P.E., G.V., T.C.C., M.A.P., M.D.T., B.P., B.F.F., B.Ş., B.B.Ş., C.M.A., C.V., R.I., R.I.M., S.I., T.L. şi Ş.E. invocată de recurenţii-reclamanţi I.A.A., B.D.V. şi I.A.
Respinge recursurile declarate de reclamanţii I.A.A., B.D.V. şi I.A., de pârâţii Municipiul Arad prin Primar şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi de intervenienţii B.Ş., B.B.Ş., R.I., R.I.M., T.L. şi P.E. împotriva Deciziei civile nr. 1095 din 6 decembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6973/2012. Civil. Acţiune în revendicare.... | ICCJ. Decizia nr. 6994/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
