ICCJ. Decizia nr. 6994/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6994/2012
Dosar nr. 19691/3/2009
Şedinţa publică din 15 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 465 din 1 aprilie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a admis în parte contestaţia formulată de contestatorul O.L., în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, s-a anulat în parte ordinul emis de Ministerul Finanţelor Publice, cu privire la valoarea măsurilor reparatorii în echivalent propuse, în sensul că valoarea măsurilor reparatorii propuse pentru cele 14.139 acţiuni deţinute la SC S.P. SAR este de 20.747 RON şi s-a respins cererea privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suma de 34.942.037,70 RON, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 519A din 10 septembrie 2007, definitivă, irevocabilă şi învestită cu formulă executorie, i s-a recunoscut lui A.J. calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii pentru un număr de 14.139 de acţiuni pe care tatăl său, C.Ţ., le-a deţinut la SC S.P.
Prin contestaţia formulată, contestatorul a susţinut că modalitatea de calcul a despăgubirilor este una greşită, deoarece nu trebuia ca intimatul să recalculeze patrimoniul societăţii pe acţiuni, ca urmare a denominării leului, din 15 august 1947, pentru că bilanţul din 24 august 1947 cuprinde cifre şi date cărora deja li se aplicase denominarea, iar la data de 15 august 1947 salariul mediu era de 3.000.000 şi aplicându-se stabilizarea de la 1 la 20.000 lei acesta a ajuns la 150 lei.
Prin raportul de expertiză tehnică, specialitatea contabilitate, expertul a calculat valoarea acţiunilor, având în vedere două variante de calcul, respectiv varianta în care datele furnizate de bilanţul din 31 martie 1947 aprobate în A.G.A. din 24 august 1947 erau nedenominate şi o variantă în care datele furnizate de bilanţul din 31 martie 1947 erau denominate.
Tribunalul a considerat că reclamantul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru cele 14.139 de acţiuni deţinute de către autorul său la SC S.P. SAR, în valoare de 20.747 RON, reţinând o valoare a acţiunilor prin raportare la valoarea din bilanţul contabil din anul 1947, valoare nedenominată, având în vedere, pe de o parte, că sumele din bilanţul şi conturile de profit şi pierderi încheiat pe data de 31 martie 1947, aprobat de către Adunarea Generală ordinară din 24 august 1947, nu poate privi decât sume nedenominate, deoarece perioada de timp la care acesta se referă şi la care este întocmit bilanţul contabil este anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 303 din 27 august 1947 şi Legii privind nedenominarea leului din 15 august 1947, iar Adunarea Generală a avut loc la data de 24 august 1947, Legea nr. 303/1947 privind recalcularea patrimoniului societăţilor pe acţiuni adoptată ca urmare a denominării leului este aprobată la data de 27 august 1947, iar Adunarea Generală pentru aprobarea bilanţului contabil a avut loc anterior la data de 24 august 1947.
În raport de motivele prezentate, având în vedere dispoziţiile art. 26 şi art. 31 din Legea nr. 10/2001, s-a admis în parte contestaţia, s-a anulat în parte ordinul emis de Ministerul Finanţelor Publice, cu privire la valoarea măsurilor reparatorii în echivalent propuse pentru cele 14.139 acţiuni deţinute la SC S.P. SAR, în sensul că, contestatorul este îndreptăţit la suma de 20.747 RON şi s-a respins cererea privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suma de 34.942.037,70 RON, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinţei tribunalului au declarat apel ambele părţi, respectiv contestatorul O.L. şi Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Se susţine că, având în vedere că, printr-un act necontestat, provenind de la Arhivele Naţionale, s-a probat că una din cifrele conţinute în Procesul-verbal din 24 august 1947 era denominată, era exprimată în lei stabilizaţi, se impunea concluzia că toate cifrele folosite în varianta a II-a din raportul de expertiză erau denominate.
Analizând apelurile declarate din prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor art. 295 - 296 C. proc. civ., Curtea a constatat că ambele apeluri sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Instanţa de apel constată că soluţia pronunţată de către prima instanţă este legală şi temeinică, deoarece s-a avut în vedere valoarea nedenominată a acţiunilor prin raportare la valoarea din bilanţul contabil din anul 1947, pentru considerente următoare:
Sumele din bilanţul şi conturile de profit şi pierderi încheiat pe data de 31 martie 1947, aprobat de către Adunarea Generală ordinară din 24 august 1947, nu poate privi decât sume nedenominate, deoarece perioada de timp la care acesta se referă şi pentru care este întocmit bilanţul contabil este anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 303 din 27 august 1947 şi Legii privind nedenominarea leului din 15 august 1947.
Adunarea Generală a avut loc la data de 24 august 1947, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 303/1947 privind recalcularea patrimoniului societăţilor pe acţiuni adoptată ca urmare a denominării leului, care este aprobată la data de 27 august 1947.
Criticile formulate de către apelantul-contestator referitoare la împrejurarea că raţionamentul instanţei este nelegal şi nefondat nu au fost reţinute, deoarece nu s-a dovedit prin niciun mijloc de probă că sumele evidenţiate în bilanţul contabil erau denominate.
Cu privire la cea de-a doua critică referitoare la incidenţa dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, instanţa de apel a constatat că prima instanţă a aplicat în mod corect dispoziţiile menţionate, care se referă la dovedirea existenţei şi întinderii dreptului de proprietate, nu la modalitatea de calcul a cuantumului despăgubirilor.
Având în vedere considerentele expuse, instanţa de apel a constatat că apelul declarat de către O.L. împotriva Sentinţei civile nr. 465 din 1 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. 19691/3/2009 este nelegal şi netemeinic, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 295 - 296 C. proc. civ. coroborate cu art. 31 din Legea nr. 10/2001, l-a respins.
Cu privire la apelul declarat de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, instanţa de apel a constatat că acesta nu este motivat, însă având în vedere dispoziţiile art. 291 şi urm C. proc. civ., care stabilesc că, dacă nu se motivează apelul declarat, instanţa de apel a analizat legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate prin prisma cererilor, apărărilor, probelor formulate în faţa primei instanţe. Astfel, Curtea a constatat că soluţia atacată este legală şi temeinică, fiind pronunţată cu aplicarea dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 10/2001 şi în raport de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Împotriva Deciziei civile nr. 538A din 20 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, au declarat recurs reclamantul O.L. şi pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Recurentul-reclamant O.L. a motivat cererea de recurs pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că instanţele care s-au pronunţat în cauză au făcut o aplicare greşită a legii.
Argumentul judecătorilor de fond şi apel, în opinia recurentului, a fost adoptat cu încălcarea legii.
Instanţa de fond a ignorat dispoziţiile cuprinse în art. 2 al Legii nr. 303/1947, adică dispoziţia ca: "în termen de zece zile de la apariţia prezentei legi, societăţile vor recalcula conturile monetare exprimând valori, creanţe şi angajamente în lei, potrivit raportului de preschimbare stabilit la art. 6 din Legea nr. 287 pentru reforma monetară".
Conformându-se dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 287 din 16 august 1947, SC S.P. a cuprins în bilanţul pe perioada 1 ianuarie - 31 martie 1947, prezentat Adunării Generale a Acţionarilor la 24 august 1947, sume denominate.
Având în vedere că măsura stabilizării, măsura denominării a fost impusă prin Legea nr. 287/1947, şi nu prin Legea nr. 303/1947, lege ce conţinea în art. 7 obligaţia efectuării convertirii leilor vechi în lei stabilizaţi până la data de 21 august 1947, ora 20, SC S.P. a efectuat operaţiunea impusă, inserând în bilanţ sume recalculate potrivit proporţiei de 1 pentru 20.000.
Înlăturându-se susţinerile făcute, în apel, privitoare la argumentele de omologare a variantei a doua din raportul de expertiză, prin interpretarea greşită a dispoziţiilor legale invocate mai sus şi prin ignorarea evidenţei privind data impunerii măsurii stabilizării şi a datei-limită până la care trebuia aplicată, instanţa de apel a încălcat şi prevederile art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, considerând că acestea au aplicabilitate doar pentru un drept real imobiliar, neţinând seama de practica judiciară internă şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului care consideră că imposibilitatea retrocedării în natură a imobilului transforma dreptul real, recunoscut, într-un drept de creanţă.
Recurenta-pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art 304 pct. 9 C. proc. civ., să se admită recursul, să se modifice Decizia civilă recurată nr. 538/A din 20 mai 2011, să se schimbe sentinţa pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în sensul respingerii acţiunii promovate în contradictoriu cu A.V.A.S., şi să se menţină ordinul emis de Ministerul Finanţelor Publice ca fiind temeinic şi legal.
Se susţine de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului că, în cadrul procedurii administrative de soluţionare a notificării pe baza actelor doveditoare depuse de reclamant la dosar, în mod temeinic şi legal s-a propus prin ordinul contestat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri în cuantum de 1.685,90 lei pentru cele 14.139 acţiuni deţinute de autorul notificatorului la SC S.P. Bucureşti.
Unul dintre obiectivele avute în vedere de către expertul contabil, şi care a stat la baza întocmirii raportului, a fost stabilirea valorii celor 14.139 acţiuni deţinute de autorul contestatorului la SC S.P. SAR potrivit dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 10/2001 cu menţiunea de a se avea în vedere valoarea bilanţului contabil din anul 1947, ca urmare a denominării monetare.
În raportul de expertiză efectuat în cauză, valoarea activului net la 1 martie 1947 a fost calculată la 156.843.559 lei, valoare ce corespunde cu cea determinată de Ministerul Finanţelor.
Astfel, expertul stabileşte în mod eronat un activ net de 1.854.416.177 lei, rezultând în final o valoare actualizată eronată a celor 14139 acţiuni.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile nu pot fi primite pentru considerentele ce succed:
Pentru a fi incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a legii sau să fie lipsită de temei legal.
În cauză, instanţa de apel a interpretat în mod just dispoziţiile legale incidente din Legea nr. 303/1947 şi art. 7 din Legea nr. 287/1947, neputând fi primite criticile recurentului-reclamant sub acest aspect.
Astfel, în mod just instanţa de apel a considerat că obligaţia de a indica în cuprinsul bilanţului contabil salariul pe care urmează să-l primească administratorul după adoptarea Legii nr. 287/1947, prin indicarea sumei în lei stabilizaţi, nu putea exista pentru societăţile comerciale înainte de adoptarea acestei legi.
Corect s-a reţinut şi că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 287/1947, conform dispoziţiilor art. 10, persoanele juridice puteau preschimba leii vechi în lei stabilizaţi, după o procedură prevăzută de aceste dispoziţii legale, nu în mod automat.
Nici susţinerea reclamantului privind încălcarea prevederilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 de către instanţa de judecată nu poate fi primită, deoarece aceste dispoziţii legale ce prevăd că "în absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive".
În aplicarea prevederilor alin. (1) şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar.
Normele solicitate nu au aplicabilitate în cauza dedusă judecăţii, al cărei obiect îl constituie modul de calcul al despăgubirilor la care reclamantul este îndreptăţit, despăgubiri ce au fost stabilite de instanţă cu respectarea dispoziţiilor legale.
Cu privire la recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu poate fi primit, pentru următoarele considerente:
Împotriva Sentinţei civile nr. 465 din 1 aprilie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a declarat apel, dar acesta nu a fost motivat, apelul pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului fiind analizat prin prisma dispoziţiilor art. 291 C. proc. civ. Împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti nr. 538A din 20 mai 2011 pârâta a formulat recurs formulând critici de nelegalitate împotriva deciziei recurate. Aceste critici pe care pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului le-a formulat pentru prima dată în recurs, fără a le formula în calea de atac a apelului nu pot fi primite, recursul fiind exercitat "omisso medio".
Pentru aceste considerente, se vor respinge recursurile declarate de reclamantul O.L. şi de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi, în baza art. 312 C. proc. civ., se va menţine decizia civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de reclamantul O.L. şi de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva Deciziei civile nr. 538A din 20 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6989/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6995/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
