ICCJ. Decizia nr. 7221/2012. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7221/2012
Dosar nr. 9566/86/2011*
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 9566/86/2011 la data de 27 iulie 2011, reclamanta SC S.C. SRL, în contradictoriu cu pârâtele SC E.M.D. SA Rădăuţi şi Municipiul Rădăuţi - prin Primar, a solicitat obligarea pârâtelor să-i lase in deplina proprietate şi liniştita posesie suprafaţa de 106 m.p. teren identic cu parcela înscrisă în C.F. nr. Y a comunei cadastrale Rădăuţi, împreună cu construcţia amplasată pe acest teren, identică cu post trafo X, aflată în proprietatea sa, în baza convenţiei de vânzare-cumpărare din 21 decembrie 2007 autentificată de către BNPA S.M., incidente fiind prev. art. 480 C. civ., cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că societatea reclamantă a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare din data de 21 decembrie 2007 autentificat de către BNPA S.M., dreptul de proprietate asupra imobilului constând in suprafaţa de 106 m.p. parcela virană cu post trafo X, identic cu parcela înscrisă în C.F. nr. Y a comunei cadastrale Rădăuţi.
Anterior, dreptul de proprietate asupra acestui post trafo a aparţinut numitului H.I., care, la rândul său, l-a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare din data de 01 martie 2005, încheiat cu SC B. SA, prin lichidator judiciar SC F.E.B. SRL, administrator O.G., în calitate de vânzător. În aceeaşi zi s-a întocmit şi protocolul de predare-primire, prin care cumpărătorul H.I. a intrat în posesia imobilelor cumpărate.
În mod cert vânzarea acestui post trafo nu ar fi fost posibilă în cadrul procedurii insolvenţei dacă SC B. SA nu ar fi avut acest bun în patrimoniul său.
La rândul sau, SC B. SA a devenit proprietară asupra imobilelor descrise mai sus în baza sentinţei nr. 767 din 07 martie 2000 a Judecătoriei Rădăuţi, pronunţată în Dosarul nr. 922/2000, prin care s-a constatat că reclamanta este proprietara mai multor imobile printre care şi cele menţionate.
Invitate la conciliere în data de 21 martie 2011 la sediul societăţii reclamantei, pârâtele nu s-au prezentat şi nici nu au comunicat punctul lor de vedere.
A menţionat reclamanta că anterior a acţionat în judecată prim-pârâta într-un proces având ca obiect acţiune în constatare a dreptului de proprietate al societăţii reclamante asupra post trafo X Rădăuţi în temeiul prev. art. 111 C. proc. civ., obligarea pârâtei să-i furnizeze energie electrică la tarif de medie tensiune şi obligarea pârâtei să-şi transfere cei 8 abonaţi care sunt alimentaţi cu energie din acest punct trafo.
Reclamanta a mai arătat că iniţial, acţiunea i-a fost admisă prin sentinţa nr. 2921 din 22 septembrie 2008 a Tribunalului Suceava, dar prin decizia nr. 4 din 12 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Suceava a fost admis apelul pârâtei şi pe cale de consecinţă a fost respinsă acţiunea ca nefondată, decizie ce a fost menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (decizia nr. 562 din 11 februarie 2010) prin respingerea recursului declarat de societatea reclamantă ca nefondat.
În drept, pârâta SC E.M.D. SA şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1201 C. civ., Legea energiei electrice nr. 13/2007, art. 115-118 C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 2166 din 04 noiembrie 2011, Tribunalul Suceava a admis excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la capătul de cerere având ca obiect lăsarea în deplină proprietate şi liniştită posesie a postului trafo X, formulată de pârâta SC E.M.D. SA Bacău şi a respins capătul de cerere având ca obiect lăsarea în deplină proprietate şi liniştită posesie a postului trafo X, pentru autoritate de lucru judecat, formulat de pârâta SC E.M.D. SA Bacău; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Rădăuţi; a respins capătul de cerere având ca obiect lăsarea în deplină proprietate şi liniştită posesie a suprafeţei de 106 m.p. teren, formulat de reclamanta SC S.C. SRL Rădăuţi, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. formulată de reclamanta SC S.C. SRL Rădăuţi.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Suceava a reţinut următoarele:
Analizând excepţia autorităţii de lucru judecat, în ceea ce priveşte capătul de cerere formulat împotriva SC E.M.D. SA, având ca obiect revendicare construcţie, tribunalul a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 1201 din fostul C. civ. (aplicabil în speţă), este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcute de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.
Instanţa de fond a apreciat că această triplă identitate există între capătul de cerere arătat din prezenta cauză şi cererea soluţionată prin decizia nr. 4 din 12 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Suceava, rămasă irevocabilă.
În primul rând, identitatea de părţi este evidentă, reclamantă fiind SC S.C. SRL Rădăuţi şi pârâtă SC E.M.D. SA Suceava. Municipiul Rădăuţi, prin Primar, este chemat în judecată ca pârât în prezenta cauză pentru celălalt capăt de cerere, având ca obiect revendicare teren.
În al doilea rând, este dată identitatea de cauză, ambele cereri având ca temei juridic (situaţie de fapt încadrată juridic) pretinsul drept de proprietate al reclamantei asupra construcţiei post trafo X.
În al treilea rând, tribunalul a apreciat că este dată şi identitatea de obiect prev.de art. 1201 C. civ. Astfel, prima cerere a avut ca obiect constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcţiei în cauză, pe când prezenta cerere are ca obiect revendicarea de către reclamantă a acelei construcţii.
Cum ambele cereri vizează stabilirea dreptului de proprietate (prima - constatarea dreptului, prezenta - realizarea dreptului), instanţa de fond a apreciat că din punct de vedere al autorităţii de lucru judecat este îndeplinită condiţia identităţii de obiect.
Pentru aceste motive, în baza art. 1201 din fostul C. civ., tribunalul a admis excepţia şi a respins capătul de cerere având ca obiect lăsarea în deplină proprietate şi liniştită posesie a postului trafo X, pentru autoritate de lucru judecat.
Cât priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiului Rădăuţi, prima instanţă a constatat următoarele:
Prin calitate procesuală pasivă se înţelege identitatea între persoana pârâtului şi titularul obligaţiei corelative dreptului dedus judecăţii.
În cazul acţiunii în revendicare, calitatea procesuală pasivă presupune ca pârâtul să ocupe suprafaţa de 106 m.p. în cauză. Pârâtul, prin întâmpinare, arată că nu ocupă în nici un fel această suprafaţă de teren, şi nici reclamanta nu a făcut vreo probă în acest sens.
Pentru aceste motive, instanţa fondului a admis această excepţie şi a respins capătul de cerere având ca obiect lăsarea în deplină proprietate şi liniştită posesie a suprafeţei de 106 m.p. teren, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat apel reclamanta SC S.C. SRL, iar prin decizia civilă nr. 1 din 20 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Suceava s-a admis apelul recurentei SC S.C. SRL, s-a anulat în parte hotărârea instanţei de fond şi s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi în rejudecare s-a respins acţiunea ca nefondată, fiind menţinute celelalte dispoziţii. Pentru a pronunţa această hotărâre au fost reţinute următoarele considerente:
Excepţia autorităţii lucrului judecat presupune tripla existenţă a părţilor, obiectului şi a cauzei.
Dacă părţile şi cauza sunt identice, obiectul celor două acţiuni este în mod evident diferit, în prima temeiul fiind art. 111 C. proc. civ., pe când în prezenta acţiune - revendicare, temeiul este art. 480 şi urm. C. civ.
Finalitatea, scopul urmărit de reclamantă este evident de a dobândi proprietatea imobilului, însă diferenţa de obiect juridic apare ca fiind evidentă.
Faţă de aceste argumente, Curtea apreciază că în mod greşit Tribunalul Suceava a respins acţiunea invocând respectiva excepţie, motiv pentru care conform dispoziţiile art. 296 C. proc. civ., va admite apelul reclamantei.
În această situaţie, conform disp. art. 297 C. proc. civ., Curtea va analiza (evoca) fondul acţiunii.
Pe fondul cauzei este de reţinut faptul că prin decizia nr. 4 din 12 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Suceava, irevocabilă prin respingerea recursului SC S.C. SRL Rădăuţi, s-a respins cererea acestei societăţi de a se constata că este proprietara postului trafo X identificat cu parcela înscrisă în C.F. nr. Y a comunei cadastrale Rădăuţi.
S-a reţinut cu putere de lucru judecat în decizia nr. 562 din 11 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, faptul că, conform prevederilor art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, dispoziţii legale speciale în domeniul energetic, că bunul în litigiu nu a putut face niciodată obiectul vreunei transmisiuni între persoane fizice sau juridice, fiind în proprietatea publică a statului, iar potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, actele juridice încheiate cu încălcarea dispoziţiilor acestui articol fiind lovite de nulitate absolută [art. 11 alin. (2)].
Totodată dispoziţiile art. 34 alin. (1) din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice şi a listei tarifelor pentru energia electrică, prevăd că instalaţiile de tensiune de alimentare a staţiei de primire sunt fonduri fixe ale furnizorului.
De altfel, dubiu ridică titlul de proprietate al reclamantei, respectiv un contract de vânzare-cumpărare în care, dată fiind procedura specială a falimentului vânzătorului iniţial, nu s-a făcut o dovadă mai presus de îndoiala a dreptului de proprietate al acesteia, fiind necesară constatarea printr-o hotărâre judecătorească care nu are caracter constitutiv de drepturi.
Nici înscrierea reclamantei în cartea funciară nu poate avea relevanţă, aceasta fiind făcută în baza hotărârii judecătoreşti sus-menţionate, emisă fără a figura ca parte şi pârâta din prezenta cauza.
De altfel între o lege specială - Legea nr. 13/2007, şi o prevedere de ordin general, precum art. 489 C. civ., prevalenţă are legea specială, de altfel, şi mai recentă.
Cât privesc criticile vizând greşita admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Rădăuţi, prin Primar, Curtea a apreciat că instanţa de fond a făcut o corectă apreciere a dispoziţiilor legale, întrucât pârâtul Municipiul Rădăuţi, prin Primar, nu ocupă/deţine respectiva suprafaţă de teren, lucru susţinut de pârât prin întâmpinare şi necontestat de către reclamanta-apelantă deşi sarcina probei îi revenea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC S.C. SRL, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează în principal necercetarea fondului raportat la considerentele şi dispozitivul hotărârii.
Se susţine astfel că motivarea hotărârii este superficială şi se bazează pe o interpretare greşită a prevederilor legale, respectiv a Legii nr. 13/2007 cu atât mai mult cu cât la data intrării în vigoare a acestei legi postul trafo era în proprietatea unei persoane fizice ce avea intabulat dreptul său de proprietate în cartea funciară.
Recurenta mai învederează că nulitatea absolută a titlului său de proprietate nu poate fi reţinută în absenţa unei hotărâri judecătoreşti care să constate această nulitate.
O altă critică vizează faptul că pârâta nu a depus un certificat de atestare a dreptului de proprietate cu privire la suprafaţa de 106 m.p., certificat ce face dovada dreptului de proprietate în privinţa societăţilor comerciale cu privire la terenul deţinut în proprietate.
Se mai susţine că instanţa nu s-a pronunţat pe un mijloc de apărare constatat prin raportul de expertiză, şi anume că postul de transformare X Rădăuţi este un post tip abonat, construit în incinta fermei de taurine Rădăuţi, din anul 1968, din fondurile fermei.
O altă critică vizează faptul că instanţa nu a verificat şi examinat partea de instalaţie a postului trafo şi partea de construcţie în condiţiile în care există o construcţie cu două încăperi, una de 35 m.p. în care există un transformator de înaltă tensiune ce aparţine pârâtei SC E.M.D. SA şi altă încăpere cu transformatoare de joasă tensiune ce a fost proprietatea SC B. SA ce face obiectul revendicării, fiind inclusă în construcţia X.
Examinând hotărârea instanţei de apel prin prisma motivelor de recurs, a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat.
Dreptul de proprietate asupra post trafo X Rădăuţi, a făcut obiectul litigiului soluţionat prin decizia civilă nr. 4 din 12 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Suceava, menţinută şi rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 562 din 11 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a respins acţiunea reclamantei în constatarea dreptului de proprietate asupra acestui bun.
Astfel, prin decizia civilă nr. 562 din 11 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut cu putere de lucru judecat că bunul în litigiu nu a putut face niciodată obiectul unei transmisiuni între persoane fizice sau juridice, fiind în proprietate publică a statului în condiţiile art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 – dispoziţii speciale în domeniul energetic, şi că potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 aceste bunuri sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile iar actele juridice încheiate cu încălcarea dispoziţiilor legale sus evocate sunt lovite de nulitate absolută.
Or, în aceste condiţii a inexistenţei dreptului de proprietate cu privire la bunul revendicat, respectiv postul trafo X, instanţa de apel a făcut o legală interpretare şi aplicare atât a legii, cât şi a raporturilor juridice dintre părţi, raportat şi la puterea de lucru judecat rezultată din decizia civilă sus-evocată.
Examinarea cauzei prin prisma dispoziţiilor legii speciale respectiv a Legii nr. 13/2007 şi respectiv a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice s-a făcut în respectarea principiului specialia generalibus derogant, cu atât mai mult cu cât aşa cum s-a statuat prin decizia civilă nr. 562 din 11 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, bunul din litigiu nu a putut face obiectul unei transmisiuni între persoane fizice sau juridice.
Nefondată este şi critica legată de motivarea superficială a hotărârii.
Astfel hotărârea instanţei de apel se circumscrie exigenţelor prevăzute de art. 261 pct. 5 C. proc. civ. în condiţiile în care sunt arătate atât motivele de fapt, cât şi de drept pe care instanţa îşi fundamentează soluţia.
De altfel, este de reţinut că motivarea unei hotărâri este o problemă de esenţă, şi nu de volum, de încadrare a unei situaţii particulare, de speţă în cadrul prevederilor generale şi abstracte ale unei legi, cu scopul de a explica măsurile adoptate de instanţă.
Din această perspectivă criticile recurentei nu se circumscriu dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În ce privesc criticile legate de nepronunţarea pe un mijloc de apărare ca şi cele legate de examinarea probelor cu privire la partea de instalaţie a postului trafo şi partea de construcţie, sunt critici de netemeinicie şi nu de nelegalitate ce nu pot forma astfel obiectul examinării lor prin prisma dispoziţiilor prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Cum nici una din criticile recurentei nu este fondată şi nefiind întrunite cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC S.C. SRL împotriva deciziei nr. 1 din 20 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7219/2012. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7222/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
