ICCJ. Decizia nr. 7366/2012. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7366/2012
Dosar nr. 6522/101/2009**
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa civilă nr. 244 din 03 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 6522/101/2009*, s-a admis acţiunea privind pe reclamanta SC F.S. SA şi pe pârâţii Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale SA - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova, Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul Local Şimian, aşa cum a fost precizată.
Au fost modificate parţial hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 42, 43, 44 şi 45/2009 cu privire la cuantumul despăgubirilor, în sensul că s-a stabilit cuantumul acestora la suma de 27.071 euro şi a fost obligat pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale SA - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova, la plata acestei sume.
A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul Local Şimian.
A fost obligat pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale SA - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova la plata sumei de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamanta a fost proprietara suprafeţei de teren de 866 m.p. ce a făcut obiectul exproprierii pentru construirea variantei de ocolire a municipiului Drobeta Turnu Severin, conform H.G. nr. 1009 din 02 august 2006.
Prin hotărârile nr. 42, 43, 44, 45 ale Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local Şimian, s-a dispus exproprierea şi s-a aprobat consemnarea despăgubirii aferentă terenului arabil în suprafaţă de 866 m.p., situat în comuna Şimian, judeţ Mehedinţi, cuantumul despăgubirii fiind de 6.062 euro - respectiv 7 euro/m.p.
Cuantumul acestor despăgubiri a fost stabilit de către expertul evaluator desemnat de către pârâtă prin aplicarea metodei comparaţiei de piaţă, metodă ce este de bază pentru estimarea terenurilor agricole, cum este şi terenul ce a fost propus pentru expropriere.
Prin expertiza dispusă de instanţă, expertiză efectuată de cei trei experţi desemnaţi de instanţă şi de fiecare parte, valoarea despăgubirilor pentru parcela de 866 m.p. situată în comuna Şimian a fost stabilită între 30 şi 50 euro/m.p.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, la cuantumul despăgubirilor ce se vor acorda pentru terenurile ce fac obiectul exproprierii, trebuie să se ţină seama de preţul cu care se vând imobilele de acelaşi fel, de data întocmirii expertizei, precum şi de daunele aduse proprietarului.
Se apreciat că experţii desemnaţi au ţinut seama, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, de prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, pornind de la preţurile tranzacţionate sau ofertele de preţ din zona respectivă.
Aceeaşi experţi au constatat că nu se impune şi acordarea de despăgubiri pentru daunele aduse proprietarului în urma exproprierii întrucât, în acest caz, exproprierea s-a făcut parţial, iar partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare prin executarea centurii ocolitoare.
Procedând la soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul Local Şimian, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., instanţa a constatat că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă pentru considerentele ce succed.
În conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 198/2004 hotărârile privind exproprierile şi stabilirea cuantumului despăgubirilor ce urmează a fi acordate sunt emise de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 de pe lângă consiliile locale.
Prin cererea dedusă judecăţii se solicită modificarea hotărârilor emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul Local Şimian cu privire la cuantumul despăgubirilor, situaţie în care, întrucât litigiul vizează un act emis de această entitate, ea dobândeşte calitatea procesuală pasivă.
În ceea ce priveşte petitul având ca obiect plata prejudiciului cauzat societăţii ca urmare a eliberării terenului de butaşi de trandafiri, acesta urmează a fi respins întrucât nu au fost furnizate probe în sensul dovedirii acestora.
În raport de aceste considerente, s-a apreciat ca fiind întemeiată acţiunea, motiv pentru care a fost admisă, au fost modificate parţial hotărârile de stabilire a despăgubirilor nr. 42, 43, 44, 45/2009 cu privire la cuantumul despăgubirilor, în sensul că s-a stabilit cuantumul acestora la suma de 27.071 euro şi a fost obligat pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale SA- Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova, la plata acestei sume.
S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul Local Şimian.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale SA - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Prin decizia civilă nr. 16 din 22 februarie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a respins apelul declarat de pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale SA - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova, în contradictoriu cu reclamanta SC F.S. SA şi cu pârâta Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul Local Şimian.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Conformându-se dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, instanţa de fond a dispus efectuarea unei expertize de către trei experţi, unul desemnat de instanţă (P.O.), iar ceilalţi doi fiind propuşi de părţi (B.Ş. propus de către reclamantă şi I.M. propus de pârâtă).
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză, experţii au stabilit că valoarea unui metru pătrat de teren este cuprinsă între 30 şi 50 de euro.
La stabilirea acestui cuantum, experţii au avut în vedere următoarele împrejurări:
- terenul se află în imediata apropiere a municipiului, într-o zonă în plină dezvoltare, realizarea centurii de ocolire a Municipiului Drobeta Turnu Severin având drept consecinţă dezvoltarea zonei;
- pentru terenul din imediata vecinătate s-a emis certificatul de urbanism din 22 martie 2011, în scopul construirii unui Parc Industrial aferent municipiului;
- din analiza pieţei imobiliare din zonă s-a constatat că valoarea terenurilor din zonă a crescut şi ca urmare introducerii în intravilanul municipiului a fâşiilor de teren amplasate de o parte şi de alta a drumului Calea T.J.
În prezent, porţiunea de teren extravilan cuprinsă între viitoarea centură şi oraş este propusă pentru a fi introdusă în intravilan, astfel că preţurile şi ofertele de vânzare ale acestor terenuri au crescut foarte mult.
De asemenea, experţii, folosind martori credibili şi informaţii precise din anunţurile imobiliare privind vânzările şi cumpărările de teren din zonă au determinat, prin metoda comparaţiei, acest cuantum.
Faţă de toate aceste considerente, Curtea a apreciat că suma stabilită prin expertiza dispusă de către instanţa de fond şi însuşită de către instanţă reprezintă o dreaptă şi prealabilă despăgubire pentru suprafeţele de teren expropriate, în sensul art. 481 C. civ. şi art. 1 din Legea nr. 33/1994 şi răspunde exigenţei impusă de dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, potrivit căreia despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului, la calculul despăgubirilor, experţii şi instanţa ţinând seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Făcând aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, instanţa de apel a respins apelul pârâtului, cu consecinţa menţinerii hotărârii primei instanţe, ca legală şi temeinică.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale SA - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor de recurs formulate, pârâtul arată că prin hotărârea nr. 42-45 din 02 iunie 2009, Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova a expropriat pentru o cauză de utilitate publică mai multe terenuri necesare realizării obiectivului „Centura de ocolire a municipiului Drobeta Turnu Severin”.
Terenul în litigiu, la data începerii negocierilor privind exproprierea, avea un preţ de piaţă foarte scăzut întrucât nu exista cerere pe piaţa imobiliară pentru terenurile din această zonă.
În baza expertizei întocmită de expert evaluator desemnat de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova s-a stabilit un preţ mediu, cât şi un preţ distinct pentru cei care aveau condiţii de creştere a preţului.
Experţii desemnaţi de instanţa de fond nu au ţinut cont de valoarea reală a terenului aşa cum prevede art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 nici pentru anul 2011.
Despăgubirile acordate de expropriator au fost evaluate de un expert evaluator ANEVAR, care a avut în vedere statutul juridic al pământului, teren aflat în comuna Şimian, teren arabil fără utilităţi, de care experţii numiţi în instanţa de fond nu au ţinut cont şi nu au pus în discuţie expertiza care a stat la baza acordării de despăgubiri celor care au fost expropriaţi.
Desigur, odată cu începerea procedurilor de expropriere preţul terenurilor a crescut artificial, ajungând aproape de trei ori preţul oferit de expropriator.
Terenurile au devenit atractive numai pentru cei care au dorit, odată cu construirea centurii, să desfăşoare activităţi comerciale întrucât, aşa cum s-a precizat, terenul în cauză nu are utilităţi care să justifice preţul enorm acordat de către comisia de experţi.
Experţii numiţi de instanţa de fond au stabilit un preţ comun de 31,26 euro/m.p., fără a justifica concret din ce reiese acest preţ.
Instanţa nu a dorit să ia în considerare nici expertiza actualizată de Camera Notarilor Publici, conform art. 77 alin. (5) C. fisc., cu modificările şi completările ulterioare.
Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova, în calitatea sa de expropriator, a considerat ca temeinică expertiza efectuată la data exproprierii şi a solicitat instanţei de fond menţinerea expertizei de la data exproprierii.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este fondat, urmând să îl respingă, pentru considerentele ce succed:
Principala critică de nelegalitate formulată prin motivele de recurs vizează nerespectarea prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, sens în care se susţine că experţii desemnaţi de instanţa de fond nu au ţinut cont de valoarea reală a terenului expropriat, stabilind un preţ comun de 31,26 euro/m.p., fără a justifica concret din ce reiese acest preţ.
Art. 9 din Legea nr. 198/2004 prevede că acţiunea formulată de expropriat se soluţionează potrivit art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce priveşte stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Prin urmare, criteriile în raport de care se stabileşte cuantumul despăgubirii sunt prevăzute de Legea nr. 33/1994, care în art. 26 stipulează că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite şi că la calcularea cuantumului acestor despăgubiri, atât experţii, cât şi instanţa vor ţine seama de preţurile cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel din unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare dovezile depuse de acestea.
În speţă, prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în primă instanţă experţii, având în vedere o serie de împrejurări expres menţionate, au stabilit că valoarea unui metru pătrat de teren este cuprinsă între 30 şi 50 euro, folosind metoda comparaţiei în determinarea acestui cuantum.
Recurentul pârât nu arată, în concret, de ce experţii desemnaţi de instanţa de fond nu au ţinut cont de valoarea reală a terenului, respectiv de ce expertiza judiciară nu răspunde exigenţei impusă de dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi (2) din lege, în condiţiile în care experţii au detaliat împrejurările în raport de care au găsit că despăgubirea propusă reflectă valoarea reală a imobilului.
Prin urmare, constatându-se că nu sunt incidente în recurs motive de modificare a hotărârii atacate, nefiind aplicabil art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul declarat de pârât în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale SA - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova împotriva deciziei civile nr. 16 din 22 februarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7368/2012. Civil. Conflict de muncă.... | ICCJ. Decizia nr. 7362/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
