ICCJ. Decizia nr. 7368/2012. Civil. Conflict de muncă. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7368/2012
Dosar nr. 3174/1/2012
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 26 aprilie 2012, contestatorul H.C. a formulat contestaţie în anulare, solicitând anularea deciziei nr. 257 din 19 ianuarie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
În motivarea cererii s-a arătat că instanţa (completul de judecată) care a judecat cauza din Dosarul nr. 2884/1/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 19 ianuarie 2012, trebuia să se pronunţe şi asupra excepţiei de nulitate absolută a deciziei nr. 05 din 29 ianuarie 2008 emisă de Societatea Comercială de Distribuţie a Gazelor Naturale „D.S.” SA Bucureşti – Direcţia Juridică, excepţie invocată de contestator, indicând temeiul de drept, respectiv art. 317, 318 C. proc. civ.
Conform art. 137 C. proc. civ., care prevede „Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Excepţiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii”, completul de judecată trebuia să analizeze mai întâi excepţia de nulitate absolută a deciziei nr. 05 din 29 ianuarie 2008, deoarece nu era nevoie de administrarea altor probe (dosarele de la Tribunalul Vâlcea nr. 584/90/2008, respectiv Curtea de Apel Piteşti, erau ataşate cauzei).
Cum obiectul dosarului de fond, în cauză, a fost anularea deciziei nr. 05 din 29 ianuarie 2008, menţinată mai sus, şi practica judiciară a stabilit că, dacă termenul de prescriere al abaterilor a fost împlinit sau se poate identifica, decizia de sancţionare este considerată de o nulitate absolută, motiv pentru care se solicită să se constate că decizia nr. 05 din 29 ianuarie 2008 emisă de Societatea Comercială de Distribuţie a Gazelor „D.S.” SA Bucureşti – Direcţia Juridică este nulă.
La data de 28 noiembrie 2012 s-au înregistrat la dosarul cauzei, din partea contestatorului H.C., „note de şedinţă”, prin care a precizat că este inadmisibil ca nicio instanţă de judecată să nu se pronunţe asupra nulităţii absolute a deciziei nr. 05 din 29 ianuarie 2008 emisă de Societatea Comercială de Distribuţie a Gazelor Naturale „D.S.” SA Bucureşti – Direcţia Juridică, şi, de fapt, acesta este obiectul cererii supuse judecăţii.
Contestaţia în anulare pendente este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Fiind o cale extraordinară de atac de retractare, contestaţia în anulare poate fi exercitată numai pentru motivele anume prevăzute în lege.
Astfel, art. 317 C. proc. civ. prevede în mod expres două motive pentru care se poate cere anularea hotărârii irevocabile: procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii; hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
De asemenea, art. 318 C. proc. civ. prevede că hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Prin decizia nr. 257 din 19 ianuarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a cărei anulare se solicită prin prezenta, s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de acelaşi contestator, H.C., împotriva deciziei nr. 3374 din 31 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
În speţă, contestatorul nu-şi întemeiază cererea pe niciunul din motivele contestaţiei în anulare obişnuite sau speciale.
Pentru a putea fi primită şi a se socoti instanţa învestită cu calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, nu este suficientă indicarea generică a dispoziţiilor art. 317, 318 C. proc. civ., ci se impune ca şi motivele formulate să se circumscrie ipotezelor prevăzute de aceste texte de lege.
Or, în speţă, criticile formulate de contestator vizează nepronunţarea instanţei de judecată, mai întâi, asupra excepţiei de nulitate absolută a deciziei nr. 05 din 29 ianuarie 2008 emisă de Societatea Comercială de Distribuţie a Gazelor Naturale „D.S.” SA Bucureşti – Direcţia Juridică, excepţie invocată de contestator.
În consecinţă, se constată că aspectele invocate nu pot constitui motive ale contestaţiei în anulare obişnuite sau speciale, pe temeiul cărora să fie retractată hotărârea atacată.
Pe cale de consecinţă, contestaţia în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă, calea de atac fiind exercitată în afara ipotezelor strict reglementate prin dispoziţiile art. 317, 318 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul H.C. împotriva deciziei civile nr. 257 din 19 ianuarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7401/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 7366/2012. Civil → |
|---|
