ICCJ. Decizia nr. 75/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 75/2012
Dosar nr. 46679/3/2008
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 71 din 26 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamantele L.C., C.M.E. şi B.C.M. prin mandatar S.E.V. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General şi în consecinţă:
A obligat pârâtul să lase în deplină proprietate şi posesie imobilul - teren situat în Bucureşti, str. G., sector 1, în suprafaţă de 321 m.p., identificat prin raportul de expertiză topografică întocmit de expert A.M. între punctele x-z (anexal).
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele considerente:
Reclamantele, cu notificarea înregistrată sub nr. 288 din 20 iunie 2001 au solicitat pârâtului, în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului - teren din litigiu şi că timp de peste 8 ani, acesta nu a soluţionat notificarea.
În ceea ce priveşte calitatea reclamantelor de persoane îndreptăţite în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, aceasta rezultă din actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3124/1934, testamentului şi certificatul de moştenitor nr. 385/1972, şi adresele emise de Administraţia Financiară - sector 1 Bucureşti, din care reiese că imobilul a fost expropriat prin Decretul nr. 139 din 24 iulie 1974.
Fiind un imobil preluat abuziv, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 11 din Legea nr. 10/2001.
A mai reţinut prima instanţă că, din Adresa nr. 2357 din 14 august 2008 emisă de SC R.V. SA, construcţia edificată pe terenul în litigiu, a fost demolată, antecesorii reclamantelor fiind despăgubiţi cu suma de 40.000 ROL.
Din concluziile raportului de expertiză judiciară, întocmit de expert tehnic judiciar A.M., terenul în suprafaţă de 321 m.p., identificat între punctele x-z (sector 1) poate fi restituit în natură, fiind afectat pe o suprafaţă de 3 m.p. de o construcţie temporară (magazie) aflată în administrarea Institutului de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice ";Prof. Dr. N.C.P."; nefiind afectat de elemente de sistematizare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate întrucât în mod greşit prima instanţă, a admis acţiunea dat fiind că, aceştia nu au depus o precizare cu privire la nedeţinerea altor probe pentru soluţionarea notificării, conform pct. 23.1 din H.G. nr. 498/2003.
A mai susţinut că, înscrisurile depuse de reclamanţi, în susţinerea cererii de restituire nu se întregesc cu înscrisuri originare doveditoare a dreptului de proprietate pretins, înscrisuri ce trebuiau depuse odată cu notificarea sau în termen de cel mult 18 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, cu prelungirile acordate prin O.U.G. nr. 109/2001, 145/2001 şi 184/2002 şi O.U.G. nr. 10/2003.
La data de 20 octombrie 2010, instanţa de apel a încuviinţat apelantului o cerere de probatorii cu privire la situaţia juridică a imobilului din litigiu, acesta, însă, nu şi-a îndeplinit obligaţiile procesuale şi nici nu a depus alte înscrisuri.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 93 A din 2 februarie 2011 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General reţinând următoarele argumente în justificarea soluţiei adoptate.
Reclamanţii au făcut dovada calităţii de moştenitori, conform certificatului de moştenitor nr. 385/1972 cât şi a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu. Imobilul a fost expropriat prin Decretul nr. 139/1974, iar din concluziile raportului de expertiză rezultând că suprafaţa de 321 m.p. este liberă de construcţii şi poate fi restituită apelantelor-intimate.
În ceea ce priveşte critica potrivit căreia legea ar condiţiona emiterea dispoziţiei de restituire de existenţa unei declaraţii, a persoanei îndreptăţite, din cuprinsul căreia să rezulte că nu mai are alte probe în dovedirea dreptului de proprietate, instanţa de apel a constatat că legea nu cere o astfel de declaraţie, iar înscrisurile doveditoare pot fi depuse şi în faţa instanţei de judecată.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul general invocând cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia a susţinut următoarele critici:
Imobilul ce a făcut obiectul Decretului de expropriere nr. 139 din 24 iulie 1974 şi pentru care a fost solicitată suma de 40.000 ROL, nu poate fi considerat ca fiind preluat abuziv întrucât suma acordată reprezintă o dreaptă şi prealabilă despăgubire. La notificarea formulată reclamantele nu au depus actele doveditoare ale dreptului de proprietate privind calitatea de moştenitor.
O altă critică se referă la faptul că, cele două instanţe nu au avut în vedere situaţia juridică actuală a imobilului în litigiu, respectiv Adresa nr. 466679/MF/1957 din 20 iunie 2009 a Direcţiei de Evidentă Imobiliară şi Cadastrală, din care rezultă că imobilul este administrat de Institutul de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice ";Prof. Dr. N.C.P.";.
Că, parcela de teren aparţinând imobilului ce a purtat nr. 28 pe str. G., sector 1, în prezent, este inclusă în imobilul ce a fost consemnat în evidenţele cadastrale ale oraşului Bucureşti din anul 1986 pe adresa str. G., sector 1, un teren în suprafaţă de 4234,00 m.p. şi construcţii, corp A cu 3 nivele şi corp B cu 1 nivel, cu posesor parcelă creşa nr. y Bucureşti.
Faţă de cele expuse, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanţi.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză de către pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General va fi respins pentru considerentele ce succed:
În speţa supusă analizei, terenul şi construcţiile din litigiu au făcut obiectul unei măsuri de expropriere aşa cum rezultă din Decretul nr. 139 din 24 iulie 1974.
Aşa fiind, nu poate fi primită critica recurentului-pârât în sensul că, imobilul ar fi administrat de Institutul de Diabet şi Nutriţie şi Boli Metabolice ";Prof. Dr. N.C.P."; întrucât din actele aflate la dosar rezultă că, această instituţie deţine o construcţie temporară (baracă) aflată pe terenul în litigiu.
Este nefondată şi critica privind nedepunerea actelor doveditoare ale dreptului de proprietate odată cu notificarea întrucât, în speţă, este dovedit că, reclamanţii au depus toate actele doveditoare iar de la data formulării notificării au trecut peste 8 ani, perioadă de timp în care recurentul putea să soluţioneze notificarea într-un sens sau altfel, iar sancţiunea pentru nedepunerea actelor pe care le considera necesare putea fi respingerea cererii şi acordarea posibilităţii reclamantelor să conteste decizia/dispoziţia în faţa instanţei de judecată.
De altfel, formularea unei astfel de critici a devenit inutilă în contextul pronunţării Deciziei XX/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în soluţionarea unui recurs în interesul legii cu privire la aplicarea şi interpretarea dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv de către Statul Român.
Criticile vizând regimul juridic al imobilului din litigiu şi cele referitoare la faptul că terenul în litigiu face parte dintr-o parcelă în suprafaţă de 4134 m.p., nu au fost invocate în apel, astfel că nu pot fi analizate pentru prima dată în faţa instanţei de recurs.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General împotriva Deciziei civile nr. 93 A din 2 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 746/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 77/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
