ICCJ. Decizia nr. 7544/2012. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7544/2012
Dosar nr. 3783/1/2012
Şedinţa publică de la 11 decembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 2493 din 04 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M.D.M.A. împotriva deciziei civile nr. 55 din 05 aprilie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare reclamantul M.D.M.A., invocând dispoziţiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ. şi solicitând desfiinţarea hotărârii, iar în urma rejudecării recursului, admiterea acestuia, în sensul modificării deciziei curţii de apel şi, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
În motivarea contestaţiei în anulare, se arată că instanţa de recurs a omis să analizeze criticile de nelegalitate formulate de reclamant, care vizau nelegalitatea şi netemeinicia soluţiilor pronunţate de instanţele anterioare, dând o interpretare greşită înscrisurilor depuse la dosar.
Analizând contestaţia în anulare, prin raportare la criticile arătate de contestator şi la motivele de drept invocate, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se solicită instanţei care a pronunţat hotărârea atacată să îşi desfiinţeze propria hotărâre în cazurile şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ. , hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unor greşeli materiale sau când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Motivul contestaţiei în anulare specială, reglementat de dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., privind neanalizarea unui motiv de recurs, nu subzistă în cauză.
Contestatorul susţine că instanţa de recurs nu a cercetat motivele de recurs privind nelegalitatea şi netemeinicia soluţiilor pronunţate de instanţele anterioare, dând o interpretare greşită înscrisurilor depuse la dosar.
Se constată că, în analiza motivelor de recurs, instanţa de control judiciar extraordinar nu este obligată să răspundă detaliat la fiecare argument al părţii, într-o examinare exhaustivă, ci poate cerceta motivele de recurs printr-o interpretare de principiu, unitară, aşa cum s-a procedat în speţă, din analiza amănunţită a criticilor formulate de recurent, strâns legate de desluşirea corectă a raportului juridic dedus judecăţii, reţinându-se criteriile obiective pe baza cărora instanţa de recurs a pronunţat soluţia.
În realitate, contestatorul este nemulţumit de modul cum a fost soluţionat recursul, dar pe calea contestaţiei în anulare nu se pot valorifica eventualele greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziţii legale, contestaţia în anulare fiind o cale extraordinară de atac de retractare.
Având în vedere considerentele expuse, contestaţia în anulare va fi respinsă.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.D.M.A. împotriva deciziei nr. 2493 din 04 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7546/2012. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 7542/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
