ICCJ. Decizia nr. 7678/2012. Civil

Decizii civile ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 7678/2012

Dosar nr. 46854/3/2007

Şedinţa publică din 14 decembrie 2012

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 1010 din 29 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. 46854/3/2007, a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes şi, totodată, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC H. SRL, în contradictoriu cu pârâţii A.T.N., I.G. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea sentinţei, s-a reţinut, în ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes a cererii formulate, că interesul legitim - folosul practic urmărit – în invocarea de către reclamantă a motivelor de nulitate absolută a brevetului de invenţie constă tocmai în posibilitatea de a folosi neîngrădit dispozitive ce ar putea conţine soluţii tehnice precum cele protejate.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reţinut că prin Hotărârea nr. 4/405 din 27 aprilie 2005 a fost acordat brevetul de invenţie cu titlul ”L.T.”, solicitant – A.T.N., prioritate 27 februarie 2003.

Invenţia a îndeplinit condiţiile de brevetabilitate în special sub aspectul noutăţii şi al activităţii inventive la data constituirii depozitului reglementar (respectiv 27 februarie 2003).

Invenţia se referă la un L.T. destinat transportului persoanelor cu disfuncţii locomotorii, pe scările interioare ale unor clădiri. Au fost acceptate 5 revendicări.

Faţă de stadiul tehnicii, L.T., conform invenţiei, asigură menţinerea verticală a scaunului L., în acelaşi timp cu deplasarea pe o cale de rulare cu înclinarea şi direcţia variabile, prin aceea că este alcătuit dintr-o cale de rulare cu porţiuni a căror pantă variază de la poziţia orizontală la poziţia verticală, pe calea de rulare fiind dispusă o cremalieră, în angrenare cu un pinion dinţat al unui agregat de propulsie, care permite deplasarea unui cărucior de susţinere a unui scaun, prevăzut cu un suport de picioare, căruciorul fiind dotat şi cu un stabilizator de menţinere a poziţiei verticale a scaunului, precum şi cu un mecanism de siguranţă, iar suportul de picioare este prevăzut cu un mecanism de reglare a nivelului de aşezare a picioarelor.

În raportul de examinare, anexa nr. 5, depus la dosarul cauzei, rezultă că, în procesul de examinare, din materialul documentar cercetat, a fost selectat brevetul, în care este descris un L.T., folosit pentru deplasarea pe căi de rulare ale unor scări de clădiri, alcătuit dintr-o ramă purtătoare suspendată de căile de rulare prin intermediul unor mijloace cu role, un mijloc de propulsie cu cremalieră şi un pinion de antrenare pus în mişcare de un motor electric, pentru deplasarea ramei de-a lungul căii de rulare. Mijloacele de deplasare cuprind două seturi de role de ghidare montate una după alta a pinionului în rama purtătoare. Setul de role de la partea superioară este prevăzut cu o cremalieră pentru angrenarea mijloacelor de deplasare.

Acest material nu a fost transmis inventatorului, apreciindu-se că nu este opozabil.

După examinarea expertizei efectuate în cauză, care analizează amănunţit cererile şi brevetele opuse în cererea de chemare în judecată, se poate trage o concluzie generală privind modul în care a fost făcută aprecierea brevetelor opuse, de către reclamantă: au fost opuse mai multe cereri şi brevete din cele care, într-adevăr există, dar, chiar în cazul în care cineva ar vrea să combine soluţiile acestora, tot trebuie să depună o activitate inventivă pentru funcţionarea ansamblului general. Afirmaţia este şi mai puternică în cazul de faţă în care soluţiile subansamblelor diferă de stadiul tehnicii, iar revendicarea 1, aşa cum este formulată, răspunde condiţiei unităţii invenţiei.

De asemenea, niciunul dintre materialele opuse de reclamantă nu poate fi considerat opozabil ca noutate, în întregime, brevetului în litigiu. Subansamblurile care au aceeaşi funcţiune în cadrul funcţionării unui L. de scară (din stadiul cunoscut al tehnicii) se regăsesc şi la brevetele opuse şi la brevetul românesc al pârâţilor, dar au construcţii intime diferite.

Soluţiile prezentate nu rezultă în mod evident din stadiul tehnicii şi nu sunt evidente unei persoane din domeniu, apreciindu-se că se bucură de inventivitate, a conchis prima instanţă.

Prin decizia nr. 265 din 22 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta împotriva sentinţei menţionate.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat, referitor la motivele de apel ce vizează raporturile dintre SC V.R. SRL, pârâtul A.T.N., societatea H.T.G. şi numitul H.I., că nu au legătură cu cererea cu care a fost învestită prima instanţă, fiind total străine cauzelor de nulitate ale brevetului în litigiu invocate în cererea de chemare în judecată, respectiv lipsa noutăţii şi lipsa caracterului inventiv. De asemenea, nu au legătură nici cu cererea de constatare a nulităţii contractului de cesiune, în care nulitatea invocată este cea rezultată din caracterul subsecvent al contractului de cesiune în raport cu eliberarea brevetului de invenţie, precum şi pe existenţa unei cauze ilicite şi morale la încheierea contractului, rezultate din faptul că părţile contractului erau conştiente de lipsa de brevetabilitate a obiectului invenţiei.

Întrucât aceste motive tind la conturarea unor alte cauze ale cererii decât cele cu care prima instanţă a fost învestită, au fost formulate cu încălcarea dispoziţiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ.

Referitor la susţinerile privind existenţa unei contradictorialităţi între celelalte probe administrate în cauză şi concluziile raportului de expertiză, Curtea a constatat că apelanta nu a precizat în mod concret care din celelalte probe administrate ar fi de natură să infirme concluziile raportului de expertiză, potrivit cărora, la data constituirii depozitului reglementar (27 februarie 2003), invenţia pentru care s-a eliberat brevetul de invenţie a îndeplinit condiţiile de brevetabilitate, în special sub aspectul noutăţii şi al activităţii inventive.

Îndeplinirea condiţiilor noutăţii şi activităţii inventive nu poate fi analizată în raport de descrierea generală a invenţiei şi a avantajelor acesteia cuprinse în cererea de brevet, invocată de apelantă, ci în raport de stadiul tehnicii la momentul depozitului reglementar şi, respectiv, de existenţa în concret a posibilităţii ca, pentru o persoană de specialitate, ea să rezulte în mod evident din cunoştinţele cuprinse în stadiul tehnicii.

Prin urmare, fragmentele din descrierea cuprinsă în cererea de brevet nu pot conduce la înlăturarea concluziilor raportului de expertiză, raportul cuprinzând analiza celor două elemente de brevetabilitate, prin compararea brevetului in litigiu cu celelalte brevete eliberate în domeniul de aplicare al invenţiei, inclusiv cele invocate în cererea de chemare în judecată.

Nici clarificările solicitate prin adresa Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci din 17 septembrie 2004, în timpul procedurii de examinare, nu prezintă relevanţă în cauză, atât timp cât procedura de examinare a fost finalizată cu eliberarea brevetului de invenţie, iar raportul de expertiză a confirmat îndeplinirea celor două condiţii de brevetabilitate contestate de reclamantă.

Nu poate fi reţinută ca temeinică susţinerea apelantei în sensul că în raportul de expertiză nu ar fi fost analizate cele două condiţii de brevetabilitate în raport cu brevetele de invenţie indicate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Astfel, în cuprinsul raportului de expertiză invenţia în litigiu a fost comparată cu cele cuprinse în brevetele AA, BB, CC, DD (pentru revendicarea nr. 1), EE (pentru revendicările nr. 2 şi 3), FF (pentru revendicarea nr. 4, precizându-se totodată de către expert ca brevetul GG invocat nu este identificabil în vreo bază de date) şi HH (pentru revendicarea nr. 5).

Prin urmare, raportul de expertiză efectuat la prima instanţă a răspuns obiectivelor stabilite de instanţă, a făcut o analiză comparativă a obiectului invenţiei în litigiu cu obiectele invenţiilor cuprinse în brevetele invocate de reclamantă şi care au putut fi identificate, analiză care a vizat cele două condiţii de brevetabilitate contestate - noutatea şi caracterul inventiv, iar reclamanta-apelantă nu a adus niciun argument de ordin tehnic care să infirme constatările şi concluziile raportului de expertiză. Dimpotrivă, criticile raportului de expertiză se rezumă la negarea analizei brevetului în litigiu în limitele obiectivelor, aspect nereal.

Cu privire la susţinerea în sensul că expertul ar fi realizat expertiza sub imperiul temerii că ar putea fi formulată o plângere penală împotriva sa. Aceasta nu a fost în niciun mod dovedită.

Curtea a constatat că niciuna din celelalte probe administrate în cauză în limitele legalei învestiri a instanţei nu vine în contradicţie cu concluziile raportului de expertiză. Dimpotrivă, parte din celelalte probe administrate au stat la baza întocmirii raportului de expertiză, iar apelanta-reclamantă nu a indicat în mod concret vreo contradicţie sau vreo eroare de interpretare sau raţionament cuprinsă în raportul de expertiză.

Împotriva menţionatei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC H. SRL, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (3) şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, următoarele:

- Instanţa de apel a respins solicitarea reclamantei de completare a probatoriului cu proba cu o nouă expertiză de specialitate, precum şi proba cu o contraexpertiză în specialitatea proprietate industrială, pornind de la premise greşite.

Astfel, contrar celor reţinute de către instanţă, reclamanta a invocat lipsa tehnicităţii raportului de expertiză, afirmaţiile eronate ale expertului judiciar, analiza sa neurmărind elementele punctuale ale revendicărilor brevetului contestat sub aspectul efectelor tehnice noi, distinctive şi esenţiale, superioare faţă de alte soluţii tehnice cunoscute (pe plan mondial), neurmărind examinarea activităţii inventive, aspecte ce se regăsesc în obiecţiunile la raportul de expertiză depus în prima instanţă.

Este greşit şi argumentul că expertiza contrarie ar fi avut de răspuns la acelaşi obiectiv (dacă brevetul a cărui anulare se solicită se bucura la data invenţiei de condiţia noutăţii şi a activităţii inventive).

Motivarea cererii reclamantei de administrare a probei cu o contraexpertiză a fost explicată prin criticile/obiecţiunile formulate la raportul de expertiză, prin care a fost subliniată conduita eronată a expertului judiciar, care nu a procedat la analizarea tehnică a brevetului în litigiu, nu a explicat de ce niciunul dintre brevetele enumerate în acţiunea introductivă nu poate fi considerat distrugător de noutate, nu a justificat în ce constă activitatea inventivă a autorului.

- Prin respingerea cererii de completare a probatoriului, instanţa de apel a încălcat în mod flagrant atât rolul său activ, cât şi dreptul la apărare al reclamantei şi dreptul la un proces echitabil - consacrat în art. 6 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. În formularea cerinţelor sale privitoare la desfăşurarea unui proces pentru ca el să fie echitabil, Curtea Europeană a statuat obligaţia instanţei de proceda la un examen atent al tuturor argumentelor şi cererilor de probă ale părţilor, obligaţie încălcată de către instanţa de apel.

- În mod greşit, instanţa de apel a confirmat hotărârea primei instanţe, care s-a întemeiat pe o expertiză judiciară nesatisfăcătoare, având în vedere faptul că expertul nu a clarificat problemele tehnice abordate şi soluţiile tehnice, respectiv avantajele invenţiei propuse de brevetul contestat, raportat la brevetele distrugătoare de noutate: expertul nu a explicat elementele de noutate, inventive, originale, care diferenţiază invenţia brevetată de cele enumerate ca similare în acţiunea introductivă.

Mai mult, expertiza nu are o forţă probantă absolută, instanţa nefiind ţinută de concluziile expertului, care constituie numai elemente de convingere lăsate la libera apreciere a judecătorului, acesta din urmă trebuind să-şi motiveze poziţia.

În speţă, decizia este criticabilă şi se impune a fi casată, deoarece instanţa de apel a refuzat administrarea de noi probe şi a preluat integral concluziile raportului de expertiză (de la judecata în primă instanţă), nefurnizând o argumentare proprie cu privire la însuşirea probei şi îndeplinirea condiţiilor de brevetabilitate.

Mai mult, răspunsul expertului judiciar copiază paragrafe din poziţia scrisă a intimaţilor pârâţi (întâmpinare/punct de vedere cu privire la obiecţiuni), ceea ce denotă lipsa de obiectivitate a acestuia şi constituie un argument în plus pentru completarea probatoriului cu o probă nouă.

Sunt incidente, astfel, prevederile art. 312 alin. (3) C. proc. civ., fiind necesară administrarea de probe noi, care ar fi de natură să contribuie la aflarea adevărului şi la justa soluţionare a cauzei, respectiv proba cu contraexpertiză, care nu poate fi echivalată, din punctul de vedere al valorii juridice, cu aceea a unei simple expertize.

Contraexpertiza ar reflecta opiniile reunite a trei specialişti (în domeniul proprietăţii intelectuale) şi ar reprezenta mai mult decât o simplă refacere a expertizei iniţiale, respectiv ar demonstra nepriceperea şi superficialitatea primului raport de expertiză judiciară.

- Recurenta a reiterat susţinerile în sensul că invenţia nu îndeplineşte condiţiile de brevetabilitate ale noutăţii şi activităţii inventive, respectiv:

Din perspectiva revendicării nr. 1 a brevetului atacat, aceste condiţii nu sunt întrunite, în contextul în care toate L. de scară destinate persoanelor cu dizabilităţi dispun de aceleaşi ansamble şi subansamble şi folosesc acelaşi tip de cale de rulare, cu „pantă variabilă” (reclamanta a invocat brevetele AA – SLA, cu prioritate din 2001; BB, cu prioritate din 1988, CC Olanda; DD Germania, cu prioritate din 1995).

De altfel, în partea din descrierea brevetului în care se vorbeşte despre stadiul tehnicii, s-a menţionat că sunt cunoscute L. care se deplasează pe căi de rulare prevăzute cu o cremalieră, folosind o antrenare electrică ce pune în mişcare un pinion care angrenează cremalieră, pentru ca, în final, intimatul să afirme că respectiva soluţie îi aparţine.

Lipsa unui aport inventiv în cazul revendicării nr. 1 din brevetul atacat este determinată prin aceea că toate L.T. au în componenţă aceleaşi elemente interne (spătar, scaun prevăzut cu cotiere, suport pentru picioare, ansamblu de susţinere, antrenare şi ghidare, ansamble de siguranţă) şi aceeaşi construcţie intimă.

Cu privire la revendicarea nr. 2 şi revendicarea nr. 3, soluţiile prezentate există de mult timp în stadiul tehnicii (reclamanta a invocat brevetul emis în Germania EE cu prioritate din 1995 în Olanda).

Referitor la revendicarea nr. 4, descrierea acesteia este aceeaşi cu cea menţionată în descrierea de brevet GG cu prioritate din 2001, precum şi a brevetului FF, cu prioritate în Anglia din 1996.

Cu privire la revendicarea nr. 5, această soluţie tehnică a fost protejată prin brevetul HH cu prioritate Anglia 2000.

În acest fel, au fost încălcate dispoziţiile art. 7, 8, 10, 56 din Legea nr. 64/1991.

- Ca o consecinţă a nulităţii brevetului, este pertinentă şi solicitarea de anulare a contractului de cesiune intervenit între pârâţi cu privire la acelaşi brevet la data de 28 iulie 2005.

Cu privire la acest capăt de cerere, recurenta a susţinut că instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 948, art. 966, 968 C. civ., atunci când a înlăturat de plano motivul de apel potrivit căruia se impune nulitatea contractului de cesiune pentru cauză ilicită şi imorală cu trimitere la raporturile dintre SC V.R. SRL, pârâtul A.T.N., societatea H.T.G. şi H.I.

În acest sens, recurenta a dezvoltat susţinerile pe acest aspect din cererea de apel.

Examinând decizia recurată în raport de criticile formulate şi actele dosarului, Înalta Curte constată ca fiind fondat motivul de recurs referitor la modul de argumentare al deciziei de apel pe aspectul condiţiilor de brevetabilitate a invenţiei în litigiu, în condiţiile în care instanţa a preluat concluziile expertului judiciar, în mod necritic, fără a face o analiză proprie a acestor condiţii, în raport de prevederile art. 7 din Legea nr. 64/1991 (în forma în vigoare la data cererii de brevet – 27 februarie 2003).

Aceste critici se încadrează din punct de vedere juridic în cazul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., nu în cel de la pct. 7 al aceleiaşi norme, deoarece tind la nulitatea hotărârii pentru nerespectarea dispoziţiilor procedurale în materia motivării unei hotărâri judecătoreşti.

Susţinerile recurenţilor sunt pertinente, urmând a fi valorificate ca atare, constatându-se că, în absenţa considerentelor de fapt şi de drept ale deciziei recurate, este imposibilă exercitarea controlului judiciar de către această instanţă.

Instanţa de apel a respins motivul de apel referitoare la conţinutul raportului de expertiză întocmit în faza judecăţii în primă instanţă, argumentând că expertul judiciar desemnat a făcut o analiză comparativă a obiectului invenţiei în litigiu cu obiectele invenţiilor cuprinse în brevetele invocate de către reclamantă, analiză care a vizat cele două condiţii de brevetabilitate a invenţiei „L.T.” ( brevet nr. RR 2005), contestate prin cererea de chemare în judecată, respectiv noutatea şi activitatea inventivă, iar criticile aduse raportului de expertiză se rezumă la negarea analizei brevetului în litigiu în limitele obiectivelor, aspect nereal, întrucât expertul a răspuns obiectivelor fixate de către instanţă. De asemenea, a arătat că fragmentele din descrierea cuprinsă în cererea de brevet nu pot conduce la înlăturarea concluziilor raportului de expertiză.

Se reţine că, prin motivele de apel, reclamanta a subliniat susţinerile pârâtului A.T.N. din cererea depusă la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci referitoare la problema tehnică pe care o rezolvă invenţia în raport cu stadiul tehnicii, reclamanta contestând că invenţia răspunde vreunui dezavantaj existent în stadiul tehnicii, context în care a reproşat expertului judiciar că nu a cercetat acest aspect.

Totodată, reclamanta a evidenţiat elementele de noutate pe care Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci şi-a justificat decizia de acordare a brevetului în litigiu, considerând că expertul nu a analizat aceste elemente, comparativ cu elementele constructive ale invenţiilor din brevetele anterioare indicate în cererea de chemare în judecată.

În raport de atare susţineri din motivarea căii ordinare de atac, instanţa de apel ar fi trebuit să examineze în concret dacă expertiza de specialitate efectuată în faţa primei instanţe conţine informaţiile tehnice necesare pentru a permite evaluarea condiţiilor de brevetabilitate a invenţiei.

În acelaşi timp, instanţa ar fi trebuit să procedeze ea însăşi la examinarea celor două condiţii invocate prin cererea introductivă, respectiv noutatea invenţiei şi existenţa unei activităţi inventive desfăşurate de către pârât pentru realizarea lucrării ce constituie obiectul invenţiei brevetate.

Atribuţiile specialistului la care s-a apelat în cauză prin încuviinţarea expertizei sunt legate de clarificarea aspectelor de fapt referitoare la caracteristicile tehnice ale produselor comparate, însă rezolvarea problemelor de drept ridicate în speţă – condiţiile de brevetabilitate - sunt de competenţa instanţei de judecată, care are obligaţia de a evalua validitatea brevetului, în raport de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 64/1991 (în forma în vigoare la data depozitului reglementar).

Faptul că expertul judiciar a formulat o concluzie în privinţa celor două cerinţe de brevetabilitate în discuţie nu este suficient în sine pentru ca instanţa să-şi însuşească această opinie, fără a proceda ea însăşi la examinarea condiţiilor legale şi a demonstra întrunirea ori neîntrunirea lor.

Deşi obiectivele expertizei de specialitate au fost formulate impropriu în sensul stabilirii chiar de către expert a îndeplinirii condiţiilor de brevetabilitate, este evident că i s-a solicitat expertului înfăţişarea datelor tehnice relevante care să permită formularea unei concluzii pe aspectul întrunirii cerinţelor de validitate a brevetului, iar instanţa trebuie să se preocupe de integrarea constatărilor expertului pe aspectele de fapt într-un raţionament juridic apt a reflecta propria apreciere asupra validităţii actului contestat, fără a fi ţinută de opinia expertului asupra problemei de drept.

Din considerentele deciziei de apel, nu se relevă examinarea conţinutului raportului de expertiză, cu atât mai puţin cercetarea celor două condiţii de brevetabilitate, întrucât instanţa trebuie să se asigure că explicaţiile tehnice furnizate de expert sunt pertinente şi lămuritoare din perspectiva finalităţii determinării caracterului de noutate al invenţiei şi a activităţii inventive.

Instanţa ar fi trebuit să fie clarificată în privinţa alcătuirii constructive a produselor comparate, a rolului funcţional al fiecărui element constitutiv, a relaţiilor constructive, funcţionale şi de poziţie dintre acestea, în fiecare caz în parte, aşadar şi a modului de funcţionare a fiecărui produs, precum şi în privinţa efectelor tehnice ale invenţiei şi a diferenţelor dintre produse. Nu mai puţin, instanţa trebuia să fie lămurită în ceea ce priveşte percepţia specialistului în domeniu asupra caracterului evident al invenţiei în raport cu stadiul tehnicii.

Pe baza datelor tehnice furnizate de expert, instanţa trebuia să expună situaţia de fapt şi motivele pentru care consideră că sunt întrunite cerinţele de validitate a brevetului.

Astfel, în speţă, din perspectiva noutăţii, instanţa trebuia să indice existenţa vreunei diferenţe în privinţa cel puţin a unei caracteristici esenţiale faţă de soluţia tehnică din documentele invocate de către reclamantă, atât pentru ansamblul protejat prin revendicarea nr. 1, cât şi pentru componentele acestuia, protejate prin revendicările nr. 2 – 5, în conformitate cu Regula 37 A alin. (9) din H.G. nr. 499/2003 de aprobare a Regulamentului de aplicare a Legii nr. 64/1991, verificând, în acelaşi timp, dacă aceste elemente sunt evidenţiate în mod clar de către expert.

Ar fi trebuit să se arate, în special, dacă mecanismul de siguranţă (componenta B din invenţia în litigiu) şi mecanismul de reglare a poziţiei picioarelor (componenta H), care lipsesc din ambele brevete anterioare invocate pentru revendicarea nr. 1 (AA şi BB) constituie asemenea caracteristici esenţiale.

În ceea ce priveşte activitatea inventivă, instanţa, pornind de la alcătuirea constructivă a ansamblului, rolul şi legătura dintre elementele constitutive, precum şi modul concret de funcţionare a ansamblului, trebuia să releve problema tehnică pe care invenţia în discuţie o rezolvă şi să stabilească dacă invenţia, privită ca un tot, ar fi fost evidentă pentru persoana de specialitate în domeniu la data cererii de brevet, în raport de documentele invocate ca făcând parte din stadiul tehnicii, în conformitate cu Regula 37 B din acelaşi Regulament.

Instanţa trebuia să cerceteze, astfel, dacă expertul a analizat invenţia în mod unitar, nu neapărat prin raportare distinctă la documentele invocate de către reclamantă, ci şi în sistem mozaic, dacă se apreciază că toate sunt relevante în analiza comparativă, întrucât activitatea inventivă, spre deosebire de condiţia noutăţii, presupune aptitudinea persoanei de specialitate în domeniu de a fi ajuns la invenţia revendicată, prin înlocuire, combinare ori prin modificarea uneia sau mai multor caracteristici ale stadiului tehnicii.

Instanţa ar trebui să fie lămurită în privinţa raţiunilor pentru care expertul a ales una sau alta dintre metodele de analiză şi să înţeleagă motivul pentru care, de exemplu, absenţa – indicată de către expert – a mecanismului de siguranţă din brevetul AA (indicat drept prioritate cu referire la revendicarea nr. 1) ar putea fi suplinită prin frâna de siguranţă ce a făcut obiectul brevetului HH (indicat drept prioritate cu referire la revendicarea nr. 5), în sensul dacă aceasta din urmă reprezenta un dispozitiv din stadiul tehnicii ce ar fi fost evident pentru un specialist în domeniu ca fiind posibil de angrenat în ansamblul constructiv ce alcătuieşte invenţia în litigiu, cu funcţii echivalente mecanismului de siguranţă folosit în invenţia pârâtului.

Din această perspectivă, instanţa ar fi trebuit să examineze, pe baza informaţiilor expertului, după identificarea problemei tehnice pe care invenţia o rezolvă, dacă această soluţie era evidentă pentru persoana de specialitate în domeniu prin folosirea mijloacelor cuprinse în stadiul tehnicii, respectiv dacă este întrunită vreuna dintre situaţiile amplu enumerate în Regula 37, care ar împiedica reţinerea unui aport inventiv prin brevetul a cărui validitate este contestată în cauză.

Astfel, s-ar fi putut analiza dacă funcţiile pe care le îndeplinesc elementele constitutive diferit utilizate şi asamblate în invenţia în litigiu sunt echivalente celor din invenţiile anterioare (mijloacele fiind echivalente), dacă invenţia constă într-o simplă juxtapunere ori asociere de dispozitive cunoscute în stadiul tehnicii etc. O atenţie particulară ar fi trebuit acordată funcţiilor pe care le îndeplinesc stabilizatorul de menţinere a poziţiei verticale a scaunului şi mecanismul de siguranţă, urmărindu-se dacă aceste elemente sunt de natură a conduce la efecte tehnice diferite de cele cunoscute în stadiul tehnicii.

Această analiză ar fi trebuit să se regăsească în considerentele deciziei de apel, reflectând situaţia de fapt stabilită de către instanţă şi argumentele pentru care a fost menţinută soluţia primei instanţe de respingere a cererii de anulare a brevetului de invenţie, ceea ce ceea ce nu s-a întâmplat, motivarea deciziei neconţinând niciunul dintre elementele analizei arătate anterior.

Nu s-ar putea reţine faptul că reclamanta, prin motivele de apel, nu ar fi înfăţişat critici concrete referitoare la conţinutul raportului de expertiză, cât timp în motivarea căii de atac s-a făcut referire la absenţa unei probleme tehnice pe care invenţia o rezolvă şi au fost contestate elementele de noutate reţinute de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci pentru acordarea brevetului.

Este adevărat că motivele de apel sunt prolixe, însă acest fapt nu impune aplicarea unei sancţiuni părţii prin neanalizarea raportului de expertiză, în absenţa unei exigenţe de încadrare a motivelor de apel în situaţii de nelegalitate ori de netemeinicie strict prevăzute de legiuitor, iar din dezvoltarea motivelor de apel rezultă intenţia părţii de a supune controlului judiciar aprecierile primei instanţe referitoare la cele două condiţii de brevetabilitate, prin prisma conţinutului raportului de expertiză.

De altfel, o asemenea analiză s-ar fi impus chiar dacă apelul nu ar fi fost motivat, faţă de dispoziţiile art. 292 alin. (2) C. proc. civ., procedându-se la verificarea legalităţii şi temeiniciei sentinţei în raport de susţinerile şi apărările formulate în faţa primei instanţe.

Pe de altă parte, prin motivele de apel au fost formulate critici la adresa hotărârii primei instanţe în sensul că aceasta a preluat integral concluziile expertizei, fără o analiză proprie a condiţiilor de brevetabilitate, context în care instanţa de apel ar fi trebuit să verifice dacă sentinţa conţine o asemenea analiză şi să suplinească argumentarea din sentinţă pe acest aspect, astfel încât din considerente să rezulte cu claritate situaţia de fapt şi de drept din cauză.

În absenţa unor asemenea considerente, astfel cum s-a arătat anterior, sunt fondate susţinerile recurentei–reclamante în sensul că decizia de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, pe aspectul condiţiilor de brevetabilitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora „hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor”.

Ca atare, nu vor fi examinate criticile referitoare la respingerea de către instanţa de apel a solicitării reclamantei privind efectuarea, în faza apelului, a unei noi expertize în specialitatea proprietate intelectuală sau a unei contraexpertize, şi nici cele relative la cel de-al doilea capăt de cerere, respectiv constatarea nulităţii contractului de cesiune încheiat la data de 28 iulie 2005 între A.T.N., în calitate de cedent şi I.G., în calitate de cesionar, având ca obiect cesiunea brevetului de invenţie RR.

În aplicarea art. 304 pct. 5 cu referire la art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat şi îl va admite ca atare, constatând că insuficienţa argumentării deciziei de apel echivalează cu nemotivarea hotărârii, ceea ce împiedică exercitarea controlului de legalitate de către această instanţă.

Drept urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va casa decizia recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe de apel, u rmând ca, în cadrul rejudecării apelului, instanţa să examineze dacă raportul de expertiză întocmit în faza judecăţii în primă instanţă furnizează toate explicaţiile şi informaţiile tehnice necesare dezlegării problemelor de drept cu a căror soluţionare a fost învestită prin cererea de chemare în judecată şi să arate motivat dacă sunt sau nu întrunite cele două condiţii de brevetabilitate.

De asemenea, în funcţie de modul de soluţionare a apelului în ceea ce priveşte cererea de anulare a brevetului de invenţie, se va analiza, dacă este cazul, motivele de apel referitoare la nulitatea contractului de cesiune încheiat la data de 28 iulie 2005, prin prisma cauzelor de nulitate invocate prin cererea introductivă, respectiv în considerarea nevalabilităţii brevetului de invenţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul SC H. SRL împotriva deciziei nr. 265A din 22 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 decembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 7679/2012. Civil. Drept de autor şi drepturi...  ICCJ. Decizia nr. 7676/2012. Civil. Acţiune în constatare. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 7678/2012. Civil