ICCJ. Decizia nr. 804/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr. 804/2012
Dosar nr. 692/103/2010
Şedinţa publică de la 21 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC S. & C.O. SRL prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtului Spitalul Municipal Roman la plata sumei de 146.342,88 lei reprezentând penalităţi de întârziere, calculate de la data scadenţei, până la data achitării integrale a debitului respectiv 10 noiembrie 2009, conform raportului de expertiză contabilă extrajudiciară.
Prin sentinţa civilă nr. 823 COM din 2 septembrie 2010 Tribunalul Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pârâtul Spitalul Municipal Roman la plata sumei de 144785,63 lei către reclamantă reprezentând penalităţi de întârziere şi a sumei de 8000 lei către reclamant reprezentând cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâtul Spitalul Municipal Roman, împotriva acestei sentinţe, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 30/2011 din 22 martie 2011 de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva acestei decizii pârâtul Spitalul Municipal de Urgenţă Roman a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 punctele 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs, după o prezentare detaliată a situaţiei de fapt, recurentul a susţinut că prin raportul de audit public intern nr. 1455 din 11 decembrie 2008 întocmit de către Autoritatea de Sănătate Publică Neamţ s-a recomandat recuperarea sumei de 45000 lei şi reîntregirea capitolului bugetar prejudiciat de la persoanele răspunzătoare de schimbarea destinaţiei fondurilor.
Făcând referiri la raportul de control întocmit de Ministerul Sănătăţii şi la cercetarea penală împotriva persoanelor responsabile, recurentul susţine că prin actele depuse la dosarul cauzei s-a făcut dovada faptului că întârzierea plăţii s-a datorat modalităţii de încheiere a contractelor prin încălcarea normelor legale în vigoare.
Pentru aceste motive recurentul a solicitat admiterea recursului modificarea în totalitate a hotărârii recurate şi respingerea cererii de obligare la plata sumei de 144785,63 lei cu titlu de penalităţi de întârziere şi a sumei de 8000 lei cheltuieli de judecată.
Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 3021 lit. c) C. proc. civ. a luat în examinare excepţia nulităţii recursului.
Din expunerea criticilor aduse deciziei, rezultă că deşi au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurate reprezintă o succesiune de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, fără să se indice nici unul din cazurile de casare sau modificare. Prin urmare, in recurs, cale de atac extraordinară, nedevolutivă, instanţei nu-i revine obligaţia să examineze legalitatea si temeinicia deciziei atacate, dacă motivele nu au fost invocate si argumentate, indicându-se încălcările de lege care atrag nelegalitatea.
Prin criticile invocate în cererea de recurs pârâta, şi-a exprimat nemulţumirea privind modul de interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora nepermiţând încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C. proc. civ. şi analizarea lor în consecinţă, motiv pentru care nu pot fi reţinute de către instanţă ca şi critici de nelegalitate .
Indicarea de către recurenţi a unor dispoziţii legale, nu atrage automat cerinţa motivării recursului în conformitate cu dispoziţiile aplicabile în materia recursului, cererea de recurs fiind supusă unor cerinţe de formă diferite de cele instituite pentru cererea de apel, cerinţe impuse de caracterul nedevolutiv al acestei căi de atac.
Nu în ultimul rând trebuie reţinut faptul că instanţa nu se poate substitui părţii pentru a imagina eventualele motive de nelegalitate, pentru că, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părţile sunt cele care au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile stabilite de lege.
În alţi termeni faţa de considerentele precedente, se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului în conformitate cu dispoziţiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea recursului declarat de pârâtul Spitalul Municipal de Urgenţă Roman împotriva deciziei nr. 30/2011 din 22 martie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 803/2012. Civil. Nulitate act juridic. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 809/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
