ICCJ. Decizia nr. 811/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr. 811/2012
Dosar nr. 2962/54/2010
Şedinţa publică de la 21 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC D. SRL prin Cabinet Individual de insolvenţă P.E., prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin a solicitat obligarea pârâtei SC M. SRL la plata sumei de 148012,20 lei, reprezentând contravaloarea materialelor livrate şi neachitate .
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentinţa nr. 273/C din 14 mai 2008 şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia comercială, pe considerentul că, în speţă este vorba de un litigiu comercial ce depăşeşte valoarea de 100.000lei .
Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 123 din 27 ianuarie 2009, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta să plătească acesteia suma de 148.012,20 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr. 0344876 din 04 ianuarie 2006.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin decizia nr. 268 din 3 decembrie 2009.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin decizia nr. 2438 din 24 iunie 2010, a admis recursul declarat de pârâta SC M. SRL Giurgiu, a casat decizia şi a trimis cauza spre rejudecare.
În rejudecare, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin decizia nr. 105 din 29 iunie 2011 a admis apelul declarat de pârâta SC M. SRL Giurgiu, a schimbat sentinţa nr. 123 din 27 ianuarie 2009 a Tribunalului Mehedinţi în sensul că a respins acţiunea şi a obligat reclamanta la 4603 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC D. SRL prin Cabinet Individual de Insolvenţă P.E. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 punctul 9 C. proc. civ., în motivarea căruia, după o prezentare detaliată a situaţiei de fapt, a susţinut, în esenţă, că expertiza contabilă a concluzionat că în evidenţa societăţii nu s-ar găsi documente de achiziţie pentru produsul cu denumirea „electrozi EF Ni-Cu”, deşi se arată că există o factură prin care s-a achiziţionat respectiva cantitate de electrozi doar că nu se specifică tipul acestora.
Totodată, susţine recurenta, referitor la concluzia din ultima expertiză potrivit căreia în contabilitatea pârâtei nu este înregistrată factura prin care a vândut pârâtei electrozii în cauză, acest singur aspect nu poate conduce la concluzia că între părţile contractante nu ar fi existat contractul de vânzare-cumpărare.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, iar pe fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 3021 lit. c) C. proc. civ. a luat în examinare excepţia nulităţii recursului.
Din expunerea criticilor aduse deciziei, rezultă că deşi a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurate reprezintă o succesiune de fapte şi afirmaţii, nestructurate din punct de vedere juridic, fără să se indice nici unul din cazurile de casare sau modificare.
Prin urmare, în recurs, cale de atac extraordinară, nedevolutivă, instanţei nu-i revine obligaţia să examineze legalitatea si temeinicia deciziei atacate, dacă motivele nu au fost invocate si argumentate, indicându-se încălcările de lege care atrag nelegalitatea.
Prin criticile invocate în cererea de recurs reclamanta, şi-a exprimat nemulţumirea privind modul de interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora nepermiţând încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C. proc. civ. şi analizarea lor în consecinţă, motiv pentru care nu pot fi reţinute de către instanţă ca şi critici de nelegalitate.
Nu în ultimul rând trebuie reţinut faptul că instanţa nu se poate substitui părţii pentru a imagina eventualele motive de nelegalitate, pentru că, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părţile sunt cele care au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile stabilite de lege.
În alţi termeni faţă de considerentele precedente, se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului în conformitate cu dispoziţiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea recursului declarat de reclamanta SC D. SRL prin Cabinet Individual de Insolvenţă P.E. împotriva deciziei nr.105 din 29 iunie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 810/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 812/2012. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
