ICCJ. Decizia nr. 869/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.869/2012
Dosar nr.6549/97/2010
Şedinţa publică din 10 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2859 din 29 decembrie 2006, Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, a admis în parte contestaţia precizată şi completată, formulată de G.P. împotriva dispoziţiilor nr. 727, 728, 729 şi 730 emise la 19 noiembrie 2004 de către intimata SC C.N.H. SA E.M. Livezeni, precum şi împotriva dispoziţiei nr. 1249 emisă la 3 noiembrie 2004 de către SC CNH SA - Exploatarea de Preparare a Cărbunelului Valea Jiului Vulcan, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Hunedoara şi cu Primăria Municipiului Petroşani iar în consecinţă:
A anulat dispoziţiile atacate.
A constatat calitatea contestatorului de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenurile expropriate, pe raza localităţii Petroşani, în suprafaţă de 45.842,55 m.p., astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză topografică efectuat în cauză de expert judiciar R.M.
A stabilit valoarea despăgubirilor cuvenite contestatorului în limita echivalentului în lei a sumei de 137.528 euro care urmează a se acorda acestuia în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
A obligat pârâtele SC C.N.H. SA Livezeni şi SC C.N.H. SA - Exploatarea de Preparare a Cărbunelului Valea Jiului Vulcan, să emită decizii cu propuneri de acordare a despăgubirilor, în acest sens, proporţional cu suprafeţele de teren deţinute la data notificării acestora.
A obligat intimatele la plata sumei de 1.050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A respins în tot contestaţia formulată în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara şi Primăria Municipiului Petroşani.
La data de 17 septembrie 2010, Compania Naţională a Huilei a solicitat, în baza prevederilor art. 2811 C. proc. civ., lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului hotărârii mai sus arătate, arătând că există contradicţie între acesta şi considerente sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor, fapt ce împiedică punerea în executare a sentinţei de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Investită iniţial cu soluţionarea acestei cereri, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 138/ A din 30 septembrie 2010, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara reţinând, în acord cu dispoziţiile art. 158 alin. (3) rap. la art. 159 pct. 2 coroborat cu art. 2811 C. proc. civ., că instanţa competentă a se pronunţa asupra cererii este cea care a pronunţat hotărârea a cărei lămurire se solicită.
Prin încheierea din 15 decembrie 2010, Tribunalul Hunedoara a respins, ca fiind fără obiect, cererea de lămurire a înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului sentinţei civile nr. 2857/2006 pronunţată în Dosarul nr. 28/97/2004 al acestei instanţe, cerere formulată de SC C.N.H. SA - Exploatarea Minieră Livezeni.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că petenta a mai formulat o cerere identică, de lămurire a dispozitivului acestei hotărâri, asupra căreia instanţa s-a pronunţat prin încheierea din 22 septembrie 2010, în sensul respingerii ei.
Ca urmare, se arată, atâta vreme cât este stabilită cu autoritate de lucru judecat, în sarcina petentei SC C.N.H. SA – E.M. Livezeni, obligaţia de a emite dispoziţie prin care să propună contestatorului, măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor, în condiţiile legii speciale - pentru suprafaţa de teren expropriată şi a cărei restituire în natură nu este posibilă - s-a apreciat că nu mai există „nimic nelămurit" în acest sens.
Câtă vreme, conchide prima instanţă, petenta nu este ţinută de obligaţia de a-l despăgubi efectiv pe contestator, această obligaţie incumbând Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în procedura reglementată prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, este „de neînţeles" tergiversarea neîndeplinirii de către petentă a obligaţiei stabilită în sarcina sa, prin hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă.
Apelul declarat împotriva acestei încheieri de intimatul G.P., contestator în cauză, a fost respins de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 88 din 11 martie 2011.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă că tribunalul nu a analizat cererea sub aspectul temeiniciei ei, motivul respingerii reprezentându-l constatarea autorităţii de lucru judecat, în condiţiile în care exista dată o soluţie irevocabilă cu privire la o cerere identică.
De altfel, se arată, dispozitivul sentinţei civile nr. 2857/2006 a Tribunalului Hunedoara este clar, între acesta şi considerentele deciziei nr. 176/A/2007 a Curţii de Apel Alba Iulia neexistând nici o contradicţie.
Astfel, prin sentinţă, prima instanţă a stabilit cuantumul despăgubirilor şi obligaţia CNH Livezeni şi SC C.N.H. SA - Exploatarea de Preparare a Cărbunelului Valea Jiului Vulcan de a emite decizii cu propunere de despăgubiri, urmând ca acestea să fie plătite conform procedurii stabilite prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Cât priveşte Decizia civilă nr. 176/2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, aceasta a menţinut dispoziţiile din sentinţă, condiţionând însă acordarea efectivă a măsurilor reparatorii prin echivalent, de plata despăgubirilor primite cu ocazia exproprierii, de cel în cauză.
Împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs în termen legal G.P. care, fără a indica temeiul pe care-şi fundamentează calea extraordinară de atac, susţine în esenţă că cererea de lămurire a dispozitivului a fost greşit respinsă în condiţiile în care a primit în calitate de persoană îndreptăţită, de la Agenţia Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, adresa nr. 475/CC/2010 prin care i „s-a pus în vedere" să solicite lămuriri, în sensul ca instanţele, să pună de acord dispozitivul sentinţei civile nr. 2857/2006 a Tribunalului Hunedoara cu cel al deciziei civile nr. 176/A/2007 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Urmare acestei adrese, mai arată recurentul, a formulat două cereri de lămurire a înţelesului dispozitivului, una la Curtea de Apel Alba Iulia şi una la Tribunalul Hunedoara, aceasta din urmă fiind soluţionată prin încheierea din 22 septembrie 2010, iar prima, urmare declinării, prin încheierea din 15 decembrie 2010, atacată în prezenta cauză.
Or, conchide recurentul, A.N.R.P. întârzie analizarea dosarului său de despăgubire, până când nu se va lămuri dispozitivul sentinţei civile nr. 2857/2006 a Tribunalului Hunedoara.
Se constată că aceste critici, astfel cum au fost formulate de recurent, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând a fi analizate în consecinţă.
Recursul se va respinge însă ca nefondat, în considerarea celor ce succed.
Prima ipoteză vizată prin dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ., aplicabilă cauzei de faţă, se referă la situaţia în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, ceea ce implică practic interpretarea hotărârii judecătoreşti.
Atât în practica instanţelor judecătoreşti, cât şi în doctrină, s-a decis că această instituţie procedurală poate fi folosită numai dacă partea justifică un interes care, poate fi legat tocmai de ambiguitatea hotărârii şi de imposibilitatea valorificării ulterioare a dreptului recunoscut.
Un interes trebuie să justifice şi partea care exercită apelul sau recursul, ca o condiţie generală, necesară pentru îndeplinirea oricărui act procedural.
Prin urmare, cel care a avut câştig de cauză în faţa instanţei care a soluţionat fondul, în sensul că i s-au admis în întregime pretenţiile nu justifică un interes în exercitarea căilor de atac.
Tot astfel, este unanim admis că pe calea procedurii reglementată de art. 281 şi respectiv art. 2811 C. proc. civ., nu pot fi remediate erorile de fond, acestea putând fi cenzurate doar prin intermediul căilor legale de atac.
În speţă, încheierea din 15 decembrie 2010, atacată în prezenta cauză, este dată de Tribunalul Hunedoara în soluţionarea cererii - fundamentată pe dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ. - formulată de SC C.N.H. SA, Petroşani, E.M. Livezeni, iar nu de recurentul-contestator G.P. căruia, prin sentinţa civilă nr. 2857 din 29 decembrie 2006 a aceleiaşi instanţe (a cărui lămurire a dispozitivului s-a solicitat) i s-a admis contestaţia şi constatându-se calitatea sa de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent, s-a stabilit valoarea despăgubirilor cuvenite în limita echivalentului în lei a sumei de 137.528 euro care, s-a dispus a se acorda în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Chiar dacă, stabilirea de către instanţă, după apariţia Legii nr. 247/2005, a cuantumului despăgubirii cuvenite persoanei îndreptăţite, este discutabilă din perspectiva respectării procedurii instituită prin dispoziţiile acestui act normativ, aceasta apare însă ca o greşeală de fond, care nu poate fi îndreptată pe calea unei cereri formulată în baza prevederilor art. 2811 C. proc. civ.
Această dispoziţie îi profită însă recurentului, inclusiv prin prisma deciziei Comisiei Centrale nr. 1651 din 13 martie 2008, invocată prin motivele de recurs, care a decis că titlul de despăgubire, în situaţia în care există o hotărâre definitivă şi irevocabilă, se va emite în cuantumul stabilit prin respectiva hotărâre.
Or, singura modificare făcută de instanţa de control judiciar (Decizia nr. 176/ A din 24 mai 2007 a Curţii de Apel Alba-Iulia) asupra hotărârii prin care s-a soluţionat fondul dreptului, vizează condiţionarea plăţii despăgubirilor ce urmează a fi acordate contestatorului pentru imobilele preluate în mod abuziv, de restituirea de către acesta a sumelor primite ca despăgubiri cu prilejul exproprierii, actualizate.
În considerarea celor ce preced, recursul urmează a se respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul G.P. împotriva deciziei nr. 88 din 11 martie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 87/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 866/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
