ICCJ. Decizia nr. 878/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.878/2012
Dosar nr.6272/85/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 10 februarie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă, de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia formulată la 1 octombrie 2010, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, I.I., reprezentat de Asociaţia Naţională a Aviatorilor Pensionari, a solicitat instanţei - în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Guvernul României prin Secretariatul General, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Casa Naţională de Pensii Publice, Casa Judeţeană de Pensii Sibiu şi Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti - anularea deciziei emise în baza Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, de revizuire a deciziei de recalculare dată în baza Legii nr. 119/2010 prin care i-a fost revizuită Decizia de pensioare emisă anterior, în baza Legii nr. 223/2007.
S-a solicitat totodată, obligarea pârâţilor la repunerea în plată a pensiei avută de contestator, conform deciziei anterioare emisă în baza Legii nr. 223/2007, precum şi la plata diferenţei dintre pensia încasată în baza deciziei dată conform cu OUG nr. 59/2011 şi cea determinată conform Legii nr. 223/2007, începând cu data de 1 august 2011 şi până la data punerii în executare a hotărârii judecătoreşti ce se va da în cauză.
Învestit cu soluţionarea cererii, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa nr. 5945 din 6 iunie 2011, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, reţinând în esenţă că în cauză sunt incidente prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor Teritoriale de Pensii, se adresează instanţei în a cărei rază de competenţă îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.
Or, se arată, din materialul probator al cauzei rezultă că reclamantul îşi are domiciliul pe raza teritorială a Casei Judeţene de Pensii Sibiu.
La rândul său, Tribunalul Sibiu, secţia civilă, s-a declarat necompetent teritorial să soluţioneze cauza de faţă, prin sentinţa nr. 1289 din 25 octombrie 2011, declinându-şi competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, astfel că ivindu-se conflictul negativ de competenţă între două tribunale care nu se găsesc în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, cauza a fost înaintată în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a stabili instanţa competentă.
Se constată că cea de-a doua hotărâre privind declinarea competenţei, este cea legală, astfel că Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, în considerarea argumentelor ce succed.
Dispoziţiile art. 154 din Legea 263/2010 (care au preluat conţinutul art. 156 din Legea nr. 19/2000) reglementează două ipoteze distincte în ceea ce priveşte competenţa teritorială a tribunalului, în litigiile privind drepturile de asigurări sociale.
Într-o primă ipoteză, se prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii şi a caselor de pensii sectoriale, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.
În situaţia în care pârâtul este altul decât cel prevăzut în prima teză, ipoteza a doua a textului stabileşte că va fi competentă să soluţioneze litigiul, instanţa în a cărei rază îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Prevederile potrivit cărora instanţa competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului, reprezintă o derogare de la dispoziţiile dreptului comun, derogare ce are ca raţiune facilitarea accesului la justiţie al pensionarilor în litigiile având ca obiect stabilirea pensiilor.
Trebuie precizat că faţă de dispoziţiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus sintagma de „case de pensii sectoriale" care, sunt de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din M.A.N., M.A.I. şi S.R.I., structuri care au fost desfiinţate.
Tot astfel, art. 21 alin. (1) al OUG nr. 59/2011 „privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor" dispune că împotriva deciziilor de pensie revizuite se poate introduce contestaţie în termen de 30 de zile de la comunicare, la Tribunalul în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul, stabilindu-se astfel o competenţă teritorială exclusivă.
Or, potrivit art. 159 pct. 3 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, care, din datele cauzei rezultă cu evidenţă că aparţine Tribunalului Bucureşti, în condiţiile în care contestatorul Ispas Ion, îşi are domiciliul pe raza de competenţă a acestuia (a se vedea fila 66 – Dosar 6272/85/2011 a Tribunalului Sibiu).
Aşa fiind, se va constata competenţa Tribunalului Bucureşti, în soluţionarea cauzei de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2012.
← ICCJ. Decizia nr. 881/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 87/2012. Civil → |
---|