ICCJ. Decizia nr. 881/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.881/2012
Dosar nr. 5377/9/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 10 februarie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă, de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 27 ianuarie 2011, reclamantul G.I. a solicitat – în contradictoriu cu Guvernul României şi Casa de Pensii a M.A.N. - anularea deciziei nr. 62989 din 31 decembrie 2010, prin care i-a fost recalculată pensia, (stabilită conform Legii nr. 119/2010), în baza HG nr. 735/2010.
Investită în primă instanţă, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 72/ F din 18 aprilie 2011, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, reţinând în esenţă că, potrivit art. 153 din Legea nr. 263/2010, competenţa de soluţionare aparţine instanţelor de drept comun în materia litigiilor de muncă şi asigurării sociale, respectiv completelor specializate din cadrul tribunalelor.
Prin sentinţa civilă nr. 976/ AS din 16 iunie 2011 Tribunalul Braşov, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a decide astfel, Tribunalul Braşov, secţia civilă, a reţinut în esenţă că deşi, în principiu, competenţa teritorială este relativă, în speţă sunt incidente prevederile legii speciale (art. 156 al Legii nr. 19/2000) în cadrul cărora legiuitorul a prevăzut norme derogatorii, făcându-se o diferenţiere între acţiunile introduse împotriva CNPAS/case teritoriale de pensii şi alţi pârâţi, în acest ultim caz, competentă fiind în mod exclusiv, instanţa în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Or, se arată, cererea de chemare în judecată nu este îndreptată împotriva unei case teritoriale de pensii ori împotriva C.N.P.A.S. ci, împotriva Casei de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, situaţie în care devin incidente dispoziţiile art. 156 al Legii nr. 19/2000.
La rândul său, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a declarat necompetent teritorial în soluţionarea cauzei de faţă, prin sentinţa nr. 11180 din 9 decembrie 2011, declinându-şi competenţa în favoarea Tribunalului Braşov, astfel că ivindu-se conflictul negativ de competenţă între două tribunale care nu se găsesc în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, cauza a fost înaintată în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru a stabili instanţa competentă.
Se constată că ultima hotărâre privind declinarea competenţei, este cea legală.
Sesizarea instanţei cu cererea având ca obiect contestarea unei decizii de recalculare a pensiei, emisă în baza Legii nr. 119/2010 de o casă sectorială de pensii, respectiv Casa de Pensii a M.A.N., s-a făcut la data de 27 ianuarie 2011, dată la care intrase în vigoare Legea nr. 263/2010 „privind sistemul unitar de pensii publice".
Dispoziţiile art. 154 din Legea nr. 263/2010 (care au preluat conţinutul art. 156 din Legea nr. 19/2000) reglementează două ipoteze distincte în ceea ce priveşte competenţa teritorială a tribunalului, în litigiile privind drepturile de asigurări sociale.
Într-o primă ipoteză, se prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii şi a caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.
În situaţia în care pârâtul este altul decât cel prevăzut în prima teză, ipoteza a doua a textului stabileşte că va fi competentă să soluţioneze litigiul, instanţa în a cărei rază îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Prevederile potrivit cărora instanţa competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare de la dispoziţiile dreptului comun, impusă de raţiunea facilitării accesului la justiţie al pensionarilor, în litigiile ce privesc stabilirea şi respectiv recalcularea pensiilor.
Trebuie precizat că faţă de dispoziţiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus sintagma de „case de pensii sectoriale" care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din M.A.N., M.A.I. şi S.R.I., structuri care au fost desfiinţate.
Potrivit art. 135 din lege „atribuţiile, organizarea şi funcţionarea caselor de pensii sectoriale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea M.M.F.P.S., M.A.N., M.A.I. şi S.R.I., adoptată în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi".
Cum în speţă, cererea a fost formulată împotriva unei case sectoriale de pensii, este aplicabilă prima teză a textului legal menţionat potrivit căreia competenţa revine instanţei în a cărei rază se află domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 891/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 878/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
