ICCJ. Decizia nr. 895/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 895/2012
Dosar nr. 25600/4/2011
Şedinţa din Camera de consiliu de la 22 februarie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, Corpul Executorilor Bancari al P.B. România SA a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu, reprezentat de contractul de credit nr. 42180000000261313 din 17 august 2007 încheiat între creditoarea P.B. România SA şi debitoarea C.T., pentru recuperarea creanţei înscrise în titlul executoriu.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 373 indice 1 C. proc. civ., art. 418 alin. (2) din OUG nr. 99/2006, aprobată prin Legea nr. 270/2009 şi art. 10 din Statutul Corpului Executorilor Bancari prin OMJ 2628/C/1999.
Judecătoria Sibiu, a invocat din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti unde îşi are sediul debitoarea, reţinând că potrivit art. 3731 C. proc. civ., cererea de încuviinţare a executării silite se soluţionează de instanţa de executare, care potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ. este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, şi că domiciliul debitorului şi bunurile acestuia se află în localitatea Bucureşti în circumscripţia Judecătoriei sectorului 4.
Prin sentinţa civilă nr. 6623 din 30 septembrie 2011, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite a debitoarei Cenuşă Teodora, în favoarea Judecătoriei Sibiu, apreciind că, în speţă, petenta a solicitat în mod expres încuviinţarea executării silite pe raza Judecătoriei Sibiu, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. care se referă la alegerea locului executării, considerând că instanţa nu se poate pronunţa asupra încuviinţării executării silite în circumscripţia altei instanţe, întrucât nu operează dispoziţiile privind prorogarea de competenţă (art. 17 C. proc. civ.), iar prima investită a fost Judecătoria Sibiu, în circumscripţia căreia se află şi terţul poprit.
Constatând ivit conflictul negativ între cele două instanţe, a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre a fi soluţionat.
Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, pentru următoarele considerente :
Art. 373 alin. (1) C. proc. civ. prevede că, dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care se află acestea. Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripţiile mai multor curţi de apel, este competent oricare dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă una dintre acestea.
Conform art. 3731 alin. (1) C. proc. civ., cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite, înaintându-i, în copie, cererea de executare şi titlul respectiv.
Instanţa de executare este definită, în art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Aşadar, încuviinţarea executării silite o face judecătoria aflată în raza curţii de apel în circumscripţia căreia se află sediul executorului judecătoresc ce va face executarea silită, care potrivit art. 3731 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul încheierii prin care se admite cererea de încuviinţare a executării silite, poate proceda la executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu în oricare dintre formele prevăzute de lege.
Prin urmare, este inutil ca la momentul încuviinţării executării silite să se verifice locul unde s-ar afla bunurile ce urmează să fie executate silit, situarea şi existenţa ca atare a bunurilor interesând doar la momentul executării propriu-zise, iar faptul că, la momentul încuviinţării executării silite, bunul se află în raza unei anumite instanţe, va fi lipsit de relevanţă pentru determinarea „instanţei de executare", în sensul art. 373 alin. (2) C. proc. civ.
În cazul în care s-a cerut încuviinţarea executării silite în toate formele de executare, sintagma „judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea" nu poate fi înţeleasă, doar în baza unei prezumţii simple, ca fiind instanţa domiciliului debitorului.
De vreme ce, faţă de art. 3731 alin. (1) C. proc. civ., creditorul îşi poate alege executorul, iar această alegere are consecinţe şi sub aspectul competenţei materiale şi teritoriale în faza a doua a procesului civil, în condiţiile art. 373 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., limitarea competenţei la instanţa în raza căreia s-ar putea afla bunuri ale debitorului nu are niciun suport legal.
Se constată că, în cauză, creditoarea şi-a manifestat voinţa ca executarea silită a debitorului să se facă pe raza Judecătoriei Sibiu.
Ca urmare, faţă de cele ce preced, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Sibiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului ivit între creditorul CORPUL EXECUTORILOR BANCARI AL P.B. ROMÂNIA S.A. BUCUREŞTI şi debitoarea C.T., în favoarea Judecătoriei Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 894/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 896/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
