ICCJ. Decizia nr. 957/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.957/2012
Dosar nr.3781/108/2008
Şedinţa publică din 15 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 23 septembrie 2008 sub nr. 3781/108/2008, reclamantul B.F.A., prin mandatar B.G. a chemat în judecată Primăria municipiului Arad, Municipiul Arad reprezentat prin primar, Primarul municipiului Arad, Prefectura judeţului Arad şi Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia generală a finanţelor publice Arad, solicitând obligarea acestora la emiterea unei dispoziţii motivate pentru restituirea în natură a imobilului din Arad str. I.L., intravilan şi casă cu teren, înscris în CF Aradul Nou, iar în situaţia în care nu este posibilă restituirea să i se acorde despăgubiri în sumă de 300.000 euro.
În motivare s-a arătat că imobilul a fost proprietatea bunicilor reclamantului, B.E. şi B.F., şi a fost naţionalizat în anul 1976 în baza Decretului 223/1974, fără despăgubiri. În anul 2001 a formulat notificare pentru restituirea imobilului în natură sau dacă nu este posibil să i se acorde despăgubiri în sumă de 300.000 euro.
Direcţia generală a finanţelor publice Arad a formulat întâmpinare invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, neavând mandat de reprezentare din partea Ministerului finanţelor, aceste instituţii având fiecare personalitate juridică distinctă.
Instituţia Prefectului prin prefect a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că la art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 se prevede că restituirea imobilelor persoanelor îndreptăţite se face prin dispoziţia motivată a primarilor.
Primăria municipiului Arad prin primar a formulat întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantului, cu motivarea că nu face dovada calităţii de moştenitor sau de persoană înscrisă în cartea funciară şi de asemenea, lipsa calităţii procesuale pasive a Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi a Primărie municipiului Arad faţă de disp. art. 21 din legea nr. 215/2001.
S-a mai arătat de asemenea, că dosarele cu nr. 1125/2001 şi 1089/2001 sunt incomplete în ceea ce-l priveşte pe reclamant.
Prin precizarea de acţiune reclamantul a arătat că susţine prezenta acţiune faţă de Primarul municipiului Arad, în sensul de a soluţiona în fond notificarea.
Primarul municipiului Arad a formulat întâmpinare, invocând aceleaşi aspecte ca în întâmpinarea primăriei dar în plus a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale a Primarului municipiului Arad, în baza art. 21 din Legea nr. 215/2001.
Reclamantul a formulat precizare de acţiune solicitând introducerea în cauză în calitate de pârât a Municipiului Arad prin Primar.
Instituţia Prefectului faţă de ultima precizare de acţiune a formulat întâmpinare cu aceleaşi motive ca în prima întâmpinare.
Prin sentinţa civilă nr. 372 din 18 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3781/108/2008, Tribunalul Arad a respins excepţiile invocate de pârâtul Municipiul Arad reprezentat prin Primar şi a admis în parte acţiunea reclamantului B.F.A., prin mandatar B.G., împotriva pârâţilor primăria Municipiului Arad, Municipiul Arad, reprezentat prin Primar, Primarul Municipiului Arad, Prefectura Judeţului Arad şi Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Arad, având ca obiect Legea nr. 10/2001, obligând pârâtul Municipiul Arad, reprezentat prin Primar la emiterea unei dispoziţii privind imobilul revendicat, precum şi la plata către reclamant a sumei de 1.200 lei, cheltuieli parţiale de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că toate excepţiile invocate sunt neîntemeiate faţă de precizările făcute de reclamant în sensul că îşi menţine acţiunea faţă de Municipiul Arad.
Totodată, Tribunalul a avut în vedere că celelalte probleme invocate ţin de fondul cauzei şi că potrivit Legii nr. 10/2001 trebuia urmată procedura administrativă, ceea ce reclamantul a şi făcut prin notificările trimise în anul 2001, însă Municipiul Arad nu a soluţionat cererea reclamantului, pentru ca aceasta să fie atacată în instanţă.
Prin urmare, văzând dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, prima instanţă a admis acţiunea precizată a reclamantului şi a obligat Municipiul Arad la emiterea unei dispoziţii privind imobilul revendicat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii Municipiul Arad prin Primar, Primăria Municipiului Arad şi Primarul Municipiului Arad, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea şi modificarea în tot a sentinţei atacate, în sensul respingerii în totalitate a acţiunii precizate, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinţei în sensul reducerii cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâţii apelanţi au invocat lipsa calităţii procesuale active a reclamantului, precum şi lipsa calităţii de persoană îndreptăţită cu privire la suprafaţa de 4.431 m.p., arătând că prin notificarea din 16 august 2001 reclamantul a cerut restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilul înscris în C.F. Aradul Nou, compus din casă şi teren în suprafaţă de 21.222 m.p., iar prin notificarea din 16 august 2001 restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilul înscris în C.F. Aradul Nou, compus din casă şi teren în suprafaţă de 2.304 m.p., însă imobilele din cele două cărţi funciare au fost rectificate şi unificate în anul 2004, rezultând nr. top x compus din casă şi teren în suprafaţă de 2.820 m.p., astfel că reclamantul nu dovedeşte calitatea de persoană îndreptăţită pentru suprafaţa de 4.431 m.p.
Pârâţii apelanţi au mai învederat că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi asupra lipsei calităţii de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, în înţelesul Legii nr. 10/2001, precizând că nu a dovedit calitatea de moştenitor după proprietarii tabulari.
Totodată, apelanţii au învederat că prima instanţă a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei de Aplicare a Legii nr. 10/2001, a Primăriei Municipiului Arad şi a Primarului Municipiului Arad, precizând, de asemenea, că dosarele administrative nu sunt complete, în sensul că nu există acte de stare civilă cu privire la proprietarii tabulari şi acte doveditoare a calităţii de unic moştenitor a reclamantului.
Apelanţii au susţinut că sentinţa atacată este nelegală şi pentru aceea că Municipiul Arad a fost obligat la plata sumei de 1.200 lei cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinare, reclamantul intimat a solicitat respingerea apelului pârâţilor, arătând că notificarea a fost depusă în anul 2001, iar potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, pârâtul trebuia să se pronunţe prin dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării.
Intimatul Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Arad a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, în raport de dispoziţiile art. 25 alin. (1) şi 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 425/ A din 02 martie 2011 Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă a respins apelul declarat de pârâţii Municipiul Arad prin Primar, Primăria Municipiului Arad şi Primarul Municipiului Arad împotriva sentinţei civile nr. 372 din 18 mai 2010, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 3781/108/2008.
A obligat pârâţii recurenţi să plătească reclamantului B.F.A. suma de 500 lei şi contravaloarea în lei a sumei de 95 euro (la data plăţii), cheltuieli de judecată în apel.
În motivarea deciziei s-a reţinut că potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 - republicată, pentru imobilele deţinute de unităţile administrativ teritoriale restituirea în natură sau în echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarului, iar conform art. 25 alin. (1) din acelaşi act normativ, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, trebuia emisă dispoziţia motivată de către primar, prin care să se pronunţe asupra cererii de restituire.
În speţă, notificările privind restituirea imobilelor înscrise în C.F. au fost comunicate la 03 aprilie 2001, iar pârâta nici până în prezent nu s-a conformat dispoziţiilor legale mai sus menţionate, astfel că în mod corect prima instanţă a admis în parte acţiunea reclamantului şi a obligat Municipiul Arad reprezentat prin Primar la emiterea unei dispoziţii privind imobilul revendicat.
Susţinerile pârâţilor apelanţi privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantului B.F.A. şi lipsa calităţii de persoană îndreptăţită, în înţelesul Legii nr. 10/2001, nu pot fi primite, întrucât imobilele înscrise în CF şi CF Aradul Nou au aparţinut bunicilor reclamanţilor B.A. şi soţia Ecaterina (născută D.), după care în anul 1947 au trecut, în urma reformei agrare, în proprietatea Statului Român, iar apoi au fost restituite în 1956, în cotă de ½, lui B.A. şi, ca urmare a dezbaterii succesiunii acestuia, în anul 1958, au fost înscrişi ca proprietari tabulari soţia acestuia B.E. şi cei doi fii ai săi, B.F. şi B.A., de la care, în anul 1986, au trecut din nou în proprietatea statului, prin Decizia nr. 399/1986, emisă în baza Decretului nr. 223/1974.
Din interpretarea înscrisurilor aflate la filele nr. 106, 107 şi 223 din dosarul de fond, rezultă că reclamantul B.F.A. este nepotul de fiu al defunctei B.E. şi fiul defunctului B.F., de la care au fost preluate imobilele în baza Decretului nr. 223/1974.
Nici critica vizând respingerea de către prima instanţă a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001, a Primăriei Municipiului Arad şi a Primarului Municipiului Arad nu poate conduce la soluţia solicitată prin cererea de apel de respingere a acţiunii reclamantului, întrucât prima instanţă a avut în vedere precizările de acţiune de la filele 102 şi 216, în funcţie de care a apreciat ca rămase fără obiect excepţiile respective, admiţând acţiunea doar în parte şi obligând doar pârâtul Municipiul Arad prin primar la emiterea dispoziţiei motivate.
Nici critica făcută sentinţei din perspectiva acordării cheltuielilor de judecată a fost însuşită, întrucât prima instanţă, admiţând în parte acţiunea, a aplicat corect dispoziţiile art. 276 C. proc. civ. şi a obligat pârâtul Municipiul Arad la plata sumei de 1.200 lei cheltuieli parţiale de judecată, reprezentând onorariu de avocat, din totalul de 2.000 lei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Municipiul Arad prin Primar şi Primăria Municipiului Arad, invocând în drept disp. art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de recurs s-a arătat că în mod nelegal instanţa a reţinut calitatea procesuală pasivă a Municipiului Arad prin Primar.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a invocat incidenţa în cauză a procedurii speciale de stabilire a cuantumului despăgubirilor, susţinându-se că Municipiul Arad nu are competenţă de a stabili cuantumul despăgubirilor.
S-a criticat Decizia şi în ce priveşte soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a excepţiei lipsei calităţii de persoană îndreptăţită, susţinându-se că în cauză nu s-a făcut dovada, de către reclamant, a calităţii de succesor de pe urma autorului şi totodată nu s-a făcut dovada în condiţiile art. 23.1 din HG nr. 250/2007, a calităţii de proprietar a autorului asupra imobilului în litigiu.
S-a arătat că înscrisurile depuse nu fac dovada identităţii între persoana înscrisă în cartea funciară şi cel care figurează în notificările înregistrate.
Recurenta a dezvoltat critici şi în ce priveşte recunoaşterea întinderii dreptului cuvenit reclamantului arătând că suprafaţa de teren preluată a fost de 2.820 mp şi nu 4.431 mp cât susţine reclamantul, înscrisurile depuse în procedura administrativă fiind incompletă pentru stabilirea stării de fapt.
Ultima critică a vizat greşita interpretare şi aplicare a disp. art. 274 C. proc. civ., suma acordată cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat fiind prea mare în raport de munca depusă şi durata procesului.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Critica privind greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Municipiul Arad prin Primar este nefondată.
Competenţa de a soluţiona o notificare, adresată conform Legii nr. 10/2001, aparţine unităţii deţinătoare sau entităţii investite cu soluţionarea notificării.
În cazul imobilelor deţinute de unităţile administrativ teritoriale, soluţionarea notificării se face prin dispoziţie motivată a primarilor, în calitate de reprezentant al unităţii administrativ teritoriale, aceasta având calitate procesuală pasivă definită chiar prin lege.
Argumentele invocate de către recurentă în susţinerea acestei critici sunt străine de natura cauzei şi de limitele investirii instanţei - obligaţia de a soluţiona notificarea urmarea depăşirii termenului legal prevăzut de art. 25 din lege.
Şi celelalte critici, privind greşita reţinere a calităţii de moştenitor a reclamantului de pe urma proprietarilor imobilului, a calităţii de persoană îndreptăţită din perspectiva Legii nr. 10/2001, respectiv a lipsei dovezilor privind proprietatea asupra imobilului şi întinderea dreptului sunt nefondate în raport de soluţia pronunţată de către instanţa de fond.
Se constată că instanţa a obligat unitatea deţinătoare să emită dispoziţie privind imobilul în litigiu, urmare a notificărilor formulate, reţinând că toate aspectele privind dreptul şi întinderea dreptului din perspectiva Legii nr. 10/2001, ţin de fondul cauzei.
Se constată că prin hotărârea pronunţată nu s-a statuat asupra calităţii de persoană îndreptăţită a reclamantului, ci doar a fost obligată recurenta să soluţioneze notificările prin emiterea unei dispoziţii privind imobilul revendicat, iar această hotărâre nu a fost atacată cu apel de către reclamant.
Chiar dacă instanţa de apel în motivarea deciziei a făcut şi câteva considerente cu privire la dovada calităţii de succesor a reclamantului, şi a dreptului cuvenit, aceste considerente nu au relevanţă raportat la soluţia instanţei de fond şi care nu a fost atacată cu apel de către reclamant, aceste considerente nefăcând eventual, obiectul cererii de chemare în judecată iar acestea nu explică dispozitivul hotărârii, care este neechivoc.
Nefondată este şi ultima critică privind greşita interpretare şi aplicare a disp. art. 274 C. proc. civ., instanţa de fond reducând cheltuielile de judecată în limite rezonabile şi proporţional cu obiectul judecăţii şi munca prestată de către apărător.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza disp. art. 312 C. proc. civ., a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii Municipiul Arad prin Primar şi Primăria Municipiului Arad împotriva deciziei nr. 425/ A din 02 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 961/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 938/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
