ICCJ. Decizia nr. 1/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1/2013
Dosar nr. 238/118/2006
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 14 mai 2002, reclamanţii S.C.C.I., S.C.I., C.I., P.J.A., P.Ş.G., P.A.M., P.M.R., P.M.I., P.M.M. şi P.M.A. au chemat în judecată pe pârâţii Primăria municipiului Constanta, Ministerul Finanţelor Publice şi SC D.M. SRL, solicitând obligarea acestora la restituirea imobilului teren în suprafaţă de 65,2 ha., denumit în vechile acte de proprietate parcela I şi II, situat în intravilanul municipiului Constanta, în zona cartierelor V.N., Km x-y şi F.S..
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că sunt moştenitorii defunctelor S.M.I. şi C.E., iar terenul în litigiu a fost proprietatea acestora, fiind preluat de stat în anul 1945, prin expropriere, fără titlu valabil.
Deşi au notificat Primăria Constanţa, în condiţiile Legii nr. 10/2001, pentru restituirea acestor terenuri, formulând şi cerere în acest sens, cererea nu a fost soluţionată şi, mai mult, aceasta a atribuit în folosinţă gratuită către A.N.L., prin Hotărârea Consiliului Local Municipiul Constanţa nr. 264 şi nr. 480/2001, suprafaţa de 1,62 ha. şi 1,58 ha., în vederea construirii unui ansamblu de locuinţe.
După un prim ciclu procesual, în rejudecare, Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 1900 din 25 octombrie 2007, a admis în parte acţiunea reclamanţilor formulată în contradictoriu cu Primăria municipiului Constanţa şi Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice, în sensul că a obligat pârâţii să acorde reclamanţilor măsuri reparatorii, respectiv compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent sau acordarea de despăgubiri băneşti potrivit titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru terenul în suprafaţă de 65,2 ha. situat în intravilanul municipiului Constanţa, în zona cartierelor V.N., Km x-y şi F.S.; a obligat pârâţii la plata sumei de 3.000 RON cu titlul de cheltuieli de judecată către reclamanţi.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Printr-o cerere transmisă instanţei de apel la data de 20 februarie 2008, Primăria municipiului Constanţa a formulat cerere de aderare la apelul pârâtului Ministerul Economiei şi Finanţelor, „motivat de incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, faţă de regimul juridic al proprietăţii la momentul preluării abuzive".
La data de 19 martie 2008, succesorii reclamantei C.I., decedată în 2007, respectiv C.C., C.T. şi C.M., precum şi reclamanţii P.J.A., P.M.M., P.M.A., P.Ş.G., P.A.M. şi P.M.R. au formulat o cerere de aderare la apel, prin care au solicitat modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul obligării Primăriei Constanţa la restituirea în natură a terenului liber.
Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, prin decizia nr. 380C din data de 28 septembrie 2011, a admis apelurile pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa şi Primăria municipiului Constanţa; a respins, ca nefondate, apelurile reclamanţilor; a schimbat în tot sentinţa apelată, astfel: a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală; în baza art. 8 din Legea nr. 10/2001, a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu Primăria Municipiului Constanţa.
Împotriva acestei decizii, au formulat recursuri reclamanţii S.C.I., S.A.S., S.A., A.S., S.Z.A., A.Z.S., S.A.A., P.J.A., P.Ş.G., P.A.M., P.M.R., P.M.I., P.M.M., P.M.A., C.T., C.M. şi C.C..
Reclamantul S.C.I. şi-a întemeiat recursul pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 4-8 C. proc. civ. şi a solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul menţinerii soluţiei instanţei de fond, prin care s-a dispus admiterea în parte a acţiunii reclamanţilor şi obligarea Primăriei municipiului Constanţa şi a Ministerului Finanţelor Publice să acorde reclamanţilor măsuri reparatorii şi, după caz, restituirea în natură pentru terenul în suprafaţă de 65,2 ha. situat în intravilanul municipiului Constanţa.
Reclamanţii S.A.S., S.A., A.S., S.Z.A., A.Z.S. şi S.A.A. au solicitat, în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în principal modificarea deciziei atacate, admiterea apelului incident declarat de reclamanţi, cu consecinţa schimbării în parte a sentinţei civile apelate, iar pe fondul cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată şi obligarea pârâtei Primăria municipiului Constanţa la restituirea în natură a suprafeţelor de teren identificate ca fiind libere şi la acordarea de despăgubiri pentru suprafeţele ce nu se pot restituit în natură; în subsidiar, au solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la altă instanţă, egală în grad cu cea care a judecat apelul, în măsura în care se apreciază că este necesară administrarea de probe suplimentare, în vederea clarificării situaţiei de fapt.
Reclamanţii P.J.A., P.Ş.G., P.A.M., P.M.R., P.M.I., P.M.M., P.M.A., C.T., C.M. şi C.C. au invocat în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi au solicitat modificarea hotărârii recurate, precum şi modificarea în parte a sentinţei nr. 1900/2007 a Tribunalului Constanţa, în sensul restituirii în natură a terenurilor libere şi acordării de despăgubiri pentru terenurile ocupate.
În esenţă, reclamanţii au criticat deciziei instanţei de apel sub aspectul greşit interpretări şi aplicări a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, în sensul că aceasta, în mod eronat, a pus un semn de egalitate între terenurile extravilane şi cele agricole. Nu există text de lege care să susţină că toate terenurile agricole sunt extravilane sau că terenurile intravilane nu pot fi agricole.
Cauza de faţă se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001, în sensul că preluarea s-a făcut „fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării".
În opinia reclamanţilor, caracterul intravilan al terenului la data preluării abuzive (în interiorul oraşului Constanţa), indiferent de categoria de folosinţă a acestuia, face ca repararea prejudiciului să se facă conform prevederilor Legii nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte situaţia juridică reală a terenurilor, reclamanţi au arătat că nu se face dovada temeinică a faptului că se află în domeniul public al localităţii.
La termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2013, Înalta Curte a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei obiectului acţiunii, ce se impune a fi analizată cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ..
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 14 mai 2002, reclamanţii au solicitat restituirea în natură a imobilul teren în suprafaţă de 65,2 ha, ca urmare a nesoluţionării notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.
Reclamanţii au arătat în acţiunea introductivă că Primăria municipiului Constanţa nu a respectat dispoziţiile art. 23 din legea specială, conform cărora unitatea deţinătoare are obligaţia de a soluţiona cererea de restituire a imobilului în termen de 60 de zile. Totodată, s-a arătat că pârâta a primit notificările şi actele doveditoare şi a răspuns reclamanţilor că acestea au fost înaintate Comisiei de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei municipiului Constanţa, pentru a fi soluţionate.
În faza procesuală a recursului, reclamanţii au depus la dosar înscrisuri doveditoare privind soluţionarea notificărilor din 15 iunie 2001 prin emiterea dispoziţiei din 21 martie 2007 a primarului municipiului Constanţa, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a terenurilor, formulată de petenţi. Această dispoziţie a fost contestată de reclamanţi în baza prevederilor Legii nr. 10/2001, la data de 16 aprilie 2007, formându-se Dosarul nr. 3689/118/2007, aflat pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia civilă.
Aşadar, reclamanţii au înţeles să atace dispoziţia emisă de primarul municipiului Constanţa în baza Legii nr. 10/2001, prin formularea unei contestaţii înregistrate la data de 16 aprilie 2007, pe rolul Tribunalului Constanţa.
Cum reclamanţii nu au depus în prezentul dosar nicio cerere precizatoare a acţiunii, nici anterior soluţionării notificării, nici la momentul emiterii dispoziţiei de respingere a notificării, respectiv în anul 2007, instanţa învestită cu soluţionarea pricinii nu poate să judece cauza în raport de cele statuate prin Decizia nr. XX/2007 pronunţată în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Drept urmare, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată din dosarul de faţă, precum şi faptul că pe rolul Tribunalului Constanţa se află Dosarul nr. 3689/118/2007, având ca obiect contestaţia formulată de reclamanţi în baza Legii nr. 10/2001, ca urmare a respingerii cererii de restituire în natură a terenurilor în litigiu, Înalta Curte constată că prezenta acţiune a rămas fără obiect.
Obiectul acţiunii civile reprezintă pretenţia concretă a reclamantului, respectiv protecţia unui drept subiectiv sau a unui interes, a cărui realizare se face pe calea justiţiei.
În speţă, obiectul acţiunii este reprezentat de cererea de restituire în natură a imobilului, formulată de reclamanţi ca urmare a nesoluţionării notificărilor depuse în baza Legii nr. 10/2001, de către pârâta Primăria municipiului Constanţa.
Or, notificările din 15 iunie 2001 au fost soluţionate prin emiterea dispoziţiei din 21 martie 2007 a primarului municipiului Constanţa. Reclamanţii au optat pentru contestarea acestei dispoziţii în cadrul Dosarului nr. 3689/118/2007 al Tribunalului Constanţa, aşa încât, în lipsa unei cereri precizatoare în această cauză, acţiunea de faţă a rămas fără obiect.
Pe cale de consecinţă, excepţia lipsei obiectului acţiunii urmează a fi admisă, sens în care se va dispune admiterea recursurilor şi a apelurilor, în mod formal, aceasta fiind singura modalitate procesuală prin care instanţa poate să dispună respingerea acţiunii formulate de reclamanţi, ca rămasă fără obiect.
Excepţia tardivităţii recursului declarat de reclamanţii P. şi C. va fi respinsă, deoarece soluţia de respingere a acţiunii, ca rămasă fără obiect dă naştere unui litisconsorţiu procesual obligatoriu, care este guvernat de regula dependenţei procesuale a coparticipanţilor şi care impune pronunţarea unei hotărâri uniforme. Instanţa trebuie să constate lipsa obiectului acţiunii, astfel încât orice posibilitate de fracţionare este exclusă, pronunţarea aceleiaşi soluţii faţă de toţi reclamanţii reprezentând o necesitate juridică obiectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia tardivităţii recursului declarat de reclamanţii P.J.A., P.Ş.G., P.A.M., P.M.R., P.M.I., P.M.M., P.M.A., C.T., C.M. şi C.C..
Admite excepţia lipsei obiectului acţiunii.
Admite recursurile declarate de reclamantul S.C.I., de reclamanţii S.A.S., S.A., A.S., S.Z.A., A.Z.S., S.A.A. şi de reclamanţii P.J.A., P.Ş.G., P.A.M., P.M.R., P.M.I., P.M.M., P.M.A., C.T., C.M. şi C.C. împotriva deciziei nr. 380C din data de 28 septembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Modifică în parte decizia recurată, în sensul că admite şi apelurile declarate de reclamanţii S.A.S., S.A., A.S., S.Z.A., A.Z.S., S.A.A., P.J.A., P.Ş.G., P.A.M., P.M.R., P.M.I., P.M.M., P.M.A., C.T., C.M., C.C. împotriva sentinţei nr. 1900 din data de 25 octombrie 2007 a Tribunalului Constanţa, secţia civilă.
Respinge acţiunea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâţii Primăria municipiului Constanţa şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca rămasă fără obiect.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 994/2013. Civil. Pretenţii. Suspendare... | ICCJ. Decizia nr. 880/2013. Civil. Hotarâre care sa tina loc de... → |
|---|
