ICCJ. Decizia nr. 1000/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1000/2013
Dosar nr. 4465/30/2007
Şedinţa publică din 27 februarie 2013
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 04 iunie 2007, reclamantul B.P. a chemat în judecată pe pârâţii SC A. SA Lugoj, SC A.L. Lugoj şi Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor la emiterea unei decizii referitoare la notificarea având drept obiect restituirea imobilului situat în Lugoj, str. Z. (fosta D.).
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile care s-a comunicat pârâţilor de către Primarul Municipiului Lugoj, în vederea soluţionării, pârâţii au fost obligaţi la emiterea deciziei în discuţie, dar în mod regretabil nu s-au conformat nici până în prezent dispoziţiilor instanţei.
În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile Legii nr. 10/2001 republicată prin Legea nr. 247/2005.
Prin Sentinţa civilă nr. 1333/PI din 12 mai 2009, pronunţată în Dosar nr. 4465/30/2007, Tribunalul Timiş a respins contestaţia formulată de reclamantul B.P., în contradictoriu cu pârâţii SC A. SA Lugoj, SC A.L. Lugoj şi Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti şi a obligat contestatorul la plata sumei de 800 RON cheltuieli de judecată către intimata SC A.L. Lugoj S.A., constând în onorariu de avocat.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timiş a reţinut următoarele:
Pârâta SC A. SA Lugoj a emis Dispoziţia nr. 146 din 13 octombrie 2006 privindu-l pe contestatorul B.P., prin care a respins solicitarea de restituire în natură a imobilului situat în Lugoj, str. Z.
În motivarea dispoziţiei s-a arătat că SC A. SA Lugoj este o societate cu capital integral privat ca urmare a cumpărării de acţiuni de la stat cu contractul nr. 844 din 30 mai 1997 de către Asociaţia PAS/A. Lugoj şi, ulterior, de către B.Ş. cu contractul nr. TM/61 din 07 iunie 1999.
În aceste contracte, statul român prin reprezentantul său Fondul Proprietăţii de Stat au vândut liber de sarcini acţiunile sale, privatizarea societăţii având loc înainte de apariţia Legii nr. 10/2001, cumpărătorii fiind de bună-credinţă şi s-a apreciat în dispoziţia arătată că eventualele măsuri reparatorii pot fi asigurate de statul român prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti.
Conform art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată "pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilului preluat în mod abuziv corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate".
Astfel că, în aceste condiţii, titular legal de a emite decizia de acordare a despăgubirilor este Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti, conform art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, aceasta putând emite o decizie de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, întrucât ea reprezintă instituţia publică care a efectuat privatizarea.
S-a reţinut astfel că cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B.P. împotriva pârâţilor SC A. SA Lugoj, constând în obligarea acestor pârâţi la emiterea unei dispoziţii, privind imobilul în litigiu, apare ca fiind rămasă fără obiect, prin emiterea Dispoziţiei nr. 146 din 13 octombrie 2006, SC A. SA Lugoj dezînvestindu-se de soluţionarea Dosarului administrativ nr. 378/2001 privindu-l pe reclamant.
În ceea ce priveşte cererea de arătare a titularului dreptului formulată de reclamant împotriva pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti, instanţa a apreciat că, prin raportare la prevederile art. 64 C. proc. civ., această cerere este inadmisibilă.
Conform textului de lege mai sus invocat, pârâtul "care deţine un lucru pentru altul sau care exercită în numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arăta pe acela în numele căruia deţine lucrul sau exercită dreptul dacă a fost chemat în judecată de o persoană care pretinde un drept real asupra lucrului".
Or, pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu este în măsură să dispună restituirea imobilului situat în Lugoj, str. Z., întrucât nu este titulara dreptului de proprietate asupra acestui imobil, acesta regăsindu-se în patrimoniul societăţilor comerciale, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului având doar calitatea de a acorda despăgubiri, în condiţiile Legii nr. 10/2001, conform art. 29 din această lege.
Prin urmare, calea procedurală ce trebuia urmată de reclamant era aceea de a solicita pârâtei SC A. SA Lugoj să înainteze dosarul administrativ nr. 378/2001 privindu-l pe contestator către pârâta Agenţia de Valorificare a Activelor Statului Bucureşti pentru soluţionarea notificării formulate de contestator, pentru acordarea măsurilor reparatorii aferente imobilului situat în Lugoj, str. Z.
Doar în cazul unui refuz al pârâtei SC A. SA Lugoj de înaintare a acestei notificări către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti, reclamantul avea la dispoziţie calea procedurală a unei acţiuni în obligaţie de a face, prin care să solicite obligarea acestui pârât la înaintarea Dosarului administrativ nr. 378/2001 către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti pentru soluţionarea notificării.
Soluţionând apelul declarat de B.M., continuatoarea recurentului decedat, B.P., curtea de apel a reţinut următoarele: Probatoriul administrat de către prima instanţă, ca de altfel şi considerentele deciziei acesteia, arată că pârâtele SC A. SA Lugoj şi SC A.L. Lugoj sunt societăţi comerciale privatizate integral, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, ipoteză în care titular legal de emitere a deciziei de acordarea despăgubirilor este Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti, conform art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, aceasta putând emite o decizie de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, întrucât Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti reprezintă instituţia publică care a efectuat privatizarea.
Ca urmare, prin Decizia nr. 129A din 28 iunie 2012, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă a admis apelul declarat de către B.M., continuatoarea reclamantului decedat B.P., în calitate de soţie supravieţuitoare, împotriva Sentinţei civile nr. 1333/PI din 12 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Timiş.
A fost schimbată în tot sentinţa atacată, în sensul că a fost admisă în parte acţiunea civilă introdusă de reclamant şi continuată de soţia sa B.M. în contradictoriu cu pârâţii SC A. SA Lugoj, SC A.L. Lugoj şi Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti.
Au fost obligate pârâtele de ordinul I şi II să înainteze pârâtei de ordinul III A.V.A.S. Bucureşti notificarea formulată de către reclamant pentru acordarea măsurilor reparatorii aferente imobilului revendicat situat în Lugoj, str. Z. (fostă D.), jud.Timiş
A fost obligată pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti la emiterea deciziei motivate pentru soluţionarea cererii de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, formulată de către reclamant, cererea fiind respinsă în rest
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susţin că în mod greşit s-a reţinut că-i revin obligaţii în procedura legii speciale, întrucât, în ce priveşte cererea de restituire în natură, legea prevede (art. 21 din Legea nr. 10/2001) obligaţii în sarcina unităţii deţinătoare, iar pentru cea privind măsurile reparatorii prin echivalent sunt incidente prevederile art. 29 şi următoarele din legea specială. Or, potrivit acestor dispoziţii legale, pentru a fi atrasă obligaţia entităţii implicate în privatizarea societăţii deţinătoare, era nevoie să fie notificată/învestită legal, ipoteză inexistentă în speţă.
În aceste condiţii, acţiunea dedusă judecăţii nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 29 din lege în raport cu recurenta, pentru acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului şi, în urma rejudecării cauzei, respingerea acţiunii introductive faţă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Recursul nu este fondat.
Prin Decizia civilă nr. 1487 din 22 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, astfel cum a fost menţinută prin Decizia nr. 2607 din 10 martie 2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a fost anulată Dispoziţia nr. 1457 din 18 iulie 2003, emisă de Primarul municipiului Lugoj, privind imobilul situat în municipiului Lugoj, str. Z., pârâtul fiind obligat să transmită notificarea reclamantului B.P. şi documentaţia anexă, societăţilor deţinătoare ale bunului imobil solicitat, SC A. SA Lugoj şi SC A.L. Lugoj S.A.
În urma hotărârii menţionate şi a referatului întocmit de comisia de specialitate din cadrul Primăriei municipiului Lugoj, cu Adresa nr. 41345 din 21 septembrie 2006, s-a dispus transmiterea Dosarului administrativ nr. 378/2001, privind notificarea reclamantului B.P., deţinătorilor actuali ai imobilului, obiect al notificării, SC A. SA Lugoj şi SC A.L. Lugoj.
Astfel învestite şi constatând, în acelaşi timp, că sunt societăţi comerciale integral privatizate, pârâtele societăţi comerciale au refuzat restituirea bunului litigios în natură, reţinând că revine entităţii ce a efectuat privatizarea obligaţia soluţionării notificării. Cu referire la înscrisul ce consemnează acest aspect, este de menţionat că, deşi a constatat această situaţie, pârâta SC A. SA Lugoj nu a procedat în conformitate cu prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001. Potrivit acestei norme, astfel cum aceasta a fost explicitată prin norma interpretativă corespunzătoare, pct. 27.1 din H.G. nr. 250/2007, "în cazul în care persoana juridică notificată nu deţine imobilele solicitate, aceasta va proceda la direcţionarea notificării entităţii învestite cu soluţionarea acesteia, fie unitatea deţinătoare a bunurilor solicitate, fie entitatea învestită cu soluţionarea acesteia, după caz".
Pârâta SC A.L. Lugoj S.A., potrivit dovezilor aflate la dosar, ar fi înaintat, la data de 21 martie 2008 (în timpul soluţionării prezentului litigiu), astfel cum rezultă din adresa înregistrată sub nr. 21 din aceeaşi dată, spre competenta soluţionare Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, notificarea şi actele doveditoare ale petentului B.P. privind imobilul situat în Lugoj, str. Z., acte pe care le-au primit de la primărie.
Ceea ce este stabilit cu certitudine şi nu este contestat, este împrejurarea că pârâtele societăţi comerciale, deţinătoarele bunului, sunt integral privatizate ceea ce face imposibilă restituirea bunului în natură (aspect ce de altfel nici nu a fost contestat de reclamant) şi că, în atare situaţie, în conformitate cu prescripţiile legii speciale, devine operantă răspunderea instituită de această lege în sarcina entităţii ce a efectuat privatizarea celor două societăţi comerciale.
În acest sens, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 "pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate".
Iar, potrivit alin. (3) al aceleaşi norme legale, "în situaţia imobilelor prevăzute la alin. (1) şi (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispoziţiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător".
Ca urmare, legea prevede, fără echivoc, atât categoria măsurilor reparatorii cuvenite persoanelor îndreptăţite în cazul în care bunul solicitat se află în situaţia reglementată de această normă, dar şi entitatea căreia îi revine obligaţia să soluţioneze notificarea, respectiv să emită decizia/dispoziţia prevăzută de art. 25 din Legea nr. 10/2001.
Întrucât, în cauză, pe de o parte, consecinţă a nerespectării obligaţiei stipulate de prevederile art. 27 din lege, iar pe de altă parte de nesocotire de către entitatea care a efectuat privatizarea a obligaţiei impusă de norma art. 29 alin. (3) din lege, nici până în prezent, după trecerea a 10 ani de la intrarea în vigoare a legii speciale, notificarea reclamantului nu şi-a găsit soluţionare nici măcar administrativ, se vădesc ca legale dispoziţiunile instanţei de apel care, punând capăt temporizării exagerate a procedurii administrative declanşate de parte prin notificare, a dispus în sensul celor prevăzute de lege.
Se vădesc astfel ca nefondate, atât criticile privind lipsa calităţii procesuale pasive a recurentei, cât şi cele privind greşita sa obligare la soluţionarea notificării pentru lipsa legalei sesizări (în realitate acesteia fiindu-i comunicată notificarea reclamantului încă din anul 2008), soluţia curţii de apel răspunzând imperativului finalizării procedurii prevăzute de legea specială (doar etapa administrativă), sancţionând totodată comportamentul pasiv al pârâtelor, care au fost obligate să se conformeze cerinţelor legii.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312(1) C. proc. civ., recursul dedus judecăţii va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva Deciziei nr. 129 A din 28 iunie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1004/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1003/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
