ICCJ. Decizia nr. 1138/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1138/2013
Dosar nr. 161/62/2011
Şedinţa publică de la 5 martie 2013
Constată că prin sentinţa nr. 394/D din 07 noiembrie 2011 Tribunalul Braşov a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul R.G.H., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Transporturilor - Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA Bucureşti şi, în consecinţă, a anulat procesul-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirilor nr. 5 din 29 noiembrie 2010, precum şi hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 5 din 29 noiembrie 2010, ce au fost emise de către pârât, a obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 1.823 Euro, respectiv echivalentul în lei al acestei sume la data efectuării plăţii, cu titlu de despăgubiri aferente exproprierii imobilului ce constituie obiectul dreptului de proprietate al reclamantului, a respins restul pretenţiilor formulate de către reclamant.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele.
Prin Hotărârea nr. 5 din 29 noiembrie 2010, emisă de către pârât, s-a stabilit că, în vederea realizării lucrării de utilitate public, Reabilitarea DN1 (E 68), Sibiu - Braşov", km 173 800 şi km 296 293, din cadrul proiectului de reabilitare a drumurilor, etapa a V a, au fost expropriate imobilele cu destinaţia de teren ce constituie obiectul dreptului de proprietate al reclamantului, imobile situate în localitatea Şercaia, judeţul Braşov, înscrise sub numerele cadastrale 281/1 şi 285/1, în suprafaţă de 363 mp şi de 485 mp.
De asemenea, prin această hotărâre, s-a reţinut că prin procesul - verbal din 29 noiembrie 2010 s-a stabilit că, pentru exproprierea suprafeţelor de teren anterior identificate, ce constituie obiectul dreptului de proprietate al reclamantului, despăgubirile ce i se cuvin acestuia sunt în cuantum de 6.789, 94 lei, sumă de bani cu privire la care persoana expropriată nu şi-a exprimat acordul, aceasta neformulând o cerere de acordare a despăgubirilor.
Aşa fiind, pârâtul a dispus ca, pentru suprafaţa de teren în suprafaţă de 848 mp, pentru care a operat măsura exproprierii, în conformitate cu prevederile art. 6 din Legea nr. 198/2004, reclamantului să îi fie acordate despăgubiri în cuantum de 6.789, 94 lei, sumă de bani ce a fost consemnată pe numele părţii menţionate, într-un cont ce a fost deschis la o unitate bancară.
Potrivit raportului de evaluare, ce a stat la baza întocmirii procesului - verbal de stabilire a despăgubirilor, în zona în care este amplasat bunul imobil din litigiu, terenurile ce prezintă caracteristicile acestuia au fost înstrăinate foarte rar, majoritatea vânzărilor realizându-se din considerente de necesitate, preţul de vânzare variind între 0,5 şi 2 euro/ mp.
În acest context, prin raportul de evaluare s-a propus ca despăgubirile aferente bunului imobil din litigiu să fie stabilite prin raportare la suma de 1,864/mp.
Aşa cum s-a arătat, prin cererea de chemare în judecată pe care a promovat-o, reclamantul nu a contestat dispoziţia de expropriere a bunului imobil din litigiu, ci doar cuantumul despăgubirilor ce i-au fost acordate, susţinând că, în raport de valoarea reală a imobilului, suma de bani ce i-a fost acordată cu titlul menţionat este foarte mică.
Instanţa a reţinut că, potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004, expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancţiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului. În cazul în care hotărârea nu a fost comunicată, orice persoană care se consideră îndreptăţită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, în termen de 3 ani de la data afişării hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii. Acţiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii.
În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, text de lege aplicabil şi în prezenta cauză, conform celor mai sus arătate, instanţa a dispus administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară, sens în care i-a numit în calitate de experţi pe T.O., ca expert desemnat din partea reclamantului, M.F.T., expert desemnat de către pârâtul Statul Român, şi D.C., expert desemnat de către instanţa de judecată.
Prin raportul de expertiză, experţii au concluzionat că imobilul ce formează obiectul exproprierii, în suprafaţă de 848 mp, are la data efectuării lucrării de specialitate o valoare de 1.823 Euro, valoare stabilită prin raportare la o valoare de 2,15 euro/mp.
De asemenea, prin lucrarea de expertiză s-a stabilit că nu există niciun prejudiciu adus reclamantului ca urmare a exproprierii suprafeţei de teren mai sus indicate şi nici nu s-a înregistrat de către restul suprafeţei de teren ce a rămas în proprietatea părţii menţionate după parcurgerea procedurii de expropriere vreun spor de valoare.
În raportul de expertiză ce a fost întocmit în cauză, au fost folosite drept metode de evaluare: metoda capitalizării rentei funciare şi metoda comparaţiei directe.
Tribunalul a reţinut drept criteriu de evaluare cea de a doua metodă folosită de către comisia de experţi, respectiv, metoda comparaţiei directe, aceasta deoarece, această metodă se întemeiază pe preţul cu care sunt vândute imobile de natura celui pentru care operaţiunea de evaluare a fost realizată, ea fiind cea care se circumscrie criteriului de evaluare instituit de art. 24 din Legea nr. 33/1994. Cealaltă metodă de evaluare indicată în lucrarea de expertiză are la bază estimarea venitului brut potenţial al terenului atât în cazul exploatării de către proprietarul lui, cât şi în cazul în care terenul este arendat, astfel că ea nu se circumscrie criteriului de evaluare instituit de textul de lege menţionat anterior, "preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia."
Aşa fiind, Tribunalul a constatat că valoarea pe care trebuie să o ia în considerare pentru determinarea despăgubirilor cuvenite reclamantului pentru suprafaţa de teren expropriată este una reală, reprezentând preţul cu care se vând în mod obişnuit imobile similare, la data efectuării raportului de expertiză.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul R.G.H., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând modificarea în parte a acesteia, în sensul majorării despăgubirilor la suma de 7 euro/mp teren, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că valoarea de 1823 Euro, stabilită de prima instanţă pentru terenul expropriat, nu corespunde valorii reale a acestuia, cu atât mai mult cu cât evaluarea a fost făcută după ce se efectuaseră lucrările la DN1. Astfel, se invocă adresa numărul 853 din 01 martie 2012 emisă de Comuna Şercaia, care confirmă susţinerile reclamantului, în sensul că valoarea unui mp de teren în vecinătatea celui expropriat se situează între 4,5 Euro/mp şi 10 Euro/mp.
Totodată se critică metodele de evaluare folosite de expertul judiciar în primă instanţă, respectiv metoda capitalizării rentei funciare şi metoda comparaţiei directe, cu motivarea că nici una dintre acestea nu ar duce la stabilirea valorii de circulaţie reale a valorii terenului expropriat. în drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin recursul formulat reclamatul nu a propus probe noi, solicitând analizarea pretenţiilor sale pe baza probelor administrate în primă instanţă.
În cauză a formulat recurs şi pârâtul Statul român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA Bucureşti prin Direcţia Regională de Drumuri Poduri Braşov, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se invocă în esenţă faptul că în mod greşit prima instanţă a acordat despăgubiri peste maximul valorii de 2,15 Euro/mp stabilită prin raportul de expertiză dispus în cauză, arătând totodată că suma de 6789,94 lei, consemnată în contul reclamantului reprezintă valoarea reală a imobilului în litigiu.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, Legea nr. 198/2004, art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În şedinţa publică din 21 mai 2012 instanţa a stabilit natura juridică a căii de atac ce se poate exercita împotriva sentinţei pronunţată de Tribunalul Braşov în primă instanţă ca fiind apelul, în raport de dispoziţiile art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 raportat la art. 23 din Legea nr. 33/1994 şi art. 282 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 70/Ap din 07 iunie 2012 a Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale s-au respins apelurile declarate de apelanţii R.G.H. şi Statul român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA Bucureşti prin Direcţia Regională de Drumuri Poduri Braşov.
În motivarea deciziei s-au reţinut următoarele.
Potrivit raportului de evaluare care a stat la baza procesului verbal de stabilire a despăgubirilor 5 din 29 noiembrie 2010 întocmit de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului local despăgubirile pentru imobilul în litigiu au fost stabilite prin raportare la suma de 1,864 Euro/mp, rezultând suma de 6789,94 lei, care a fost consemnată în contul reclamantului.
Raportul de expertiză întocmit în primă instanţă de experţii T.O., M.T. şi D.C. a concluzionat în sensul că imobilul în suprafaţă de 848 mp în litigiu avea la data efectuării lucrării, o valoare de 1823 Euro, stabilită prin raportare la valoarea de 2,15 Euro/mp. Prima instanţă a apreciat că acesta este valoarea reală, reprezentată de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobile similare.
Prin apelul formulat reclamantul invocă adresa numărul 852 din 1 martie 2012 emisă de Primăria Comunei Şercaia, care menţionează faptul că în perioada 2006-2009 au fost vândute terenuri în intravilanul localităţii la preţuri raportate la valori de 4,5 Euro/mp şi maxim 10 Euro/mp.
Această adresă nu este de natură a face dovada valorii terenului în litigiu, în condiţiile în care nu se coroborează cu probele administrate în cauză şi priveşte terenuri aflate în intravilanul localităţii.
Pe de altă parte reclamatul critica metoda de evaluare folosită de experţi şi însuşită de prima instanţă, aceea a comparaţiei directe, care potrivit reclamantului nu duce la stabilirea valorii reale a terenului, întrucât are în vedere situaţia terenului în litigiu după începerea lucrărilor la DN1.
Curtea reţine că această metodă de evaluare respectă exigenţele art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Prin apelul declarat pârâtul Statul român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA Bucureşti prin Direcţia Regională de Drumuri Poduri Braşov a criticat cuantumul despăgubirilor acordate de prima instanţă, ca fiind nejustificat de mari în raport cu valoarea terenului expropriat, apreciind valoarea acestuia pe mp între 0,5-2 Euro.
Instanţa reţine că prin raportul de expertiză întocmit în primă instanţă experţii T.O., M.T. şi D.C. au estimat o valoare unitară de piaţă a terenurilor extravilane arabile între 1,8-2,25 Euro/mp, luând în considerare o marjă de negociere şi un comision imobiliar între 5-10%. în aceste condiţii comisia de experţi a apreciat o valoare unitară de piaţă pentru terenul în litigiu de 2,15 Euro/mp, în total valoarea terenului fiind de 1823 Euro.
Ca urmare, dispoziţia primei instanţe de stabilire a cuantumului despăgubirilor la suma de 1823 Euro, respectiv echivalentul în lei la data efectuării plăţii, este corectă în raport cu probele administrate în cauză.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul R.G.H. şi pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor prin C.N.A.D.N.R.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că la cererea depusa la Comuna Sercaia, care viza obţinerea de informaţii cu privire la vânzarea terenurilor amplasate identic cu terenul în litigiu - a obţinut adresa nr. 853 din 1 martie 2012 - care confirma ceea ce a susţinut de la început ca preţul de vânzare al unui mp teren este de peste 5 euro /mp. Comuna Sercaia confirma ca în perioada 2006-2009 Primăria Sercaia a vândut terenuri intravilane sau trecute în intravilan (ca terenul expropriat) cu preturi cuprinse intre 4,5 euro /mp şi maxim 10 euro/mp. Sumele de mai sus au fost confirmate de expertize ale unor experţi autorizaţi. Instanţa de apel nu a ţinut cont de aceasta expertiza care este baza de pornire a unor licitaţii pentru vânzare de terenuri în zona afectata de aceste lucrări, sau cel puţin limitrofe, excluzând aceasta proba care este cea mai aproape de realitate, Comuna Sercaia fiind îndreptăţită sa stabilească preţul de vânzare al terenurilor care urmează sa aibă aceasta destinaţie, cu privire la terenurile deţinute şi supuse unei proceduri de vânzare.
Recurentul reclamant a arătat în continuare că reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate acordarea posibilităţii statului ca în cadrul procedurii de expropriere să impună preţul dorit cu atât mai mult cu cat s-au efectuat mai întâi lucrările de reabilitare pe DN 1 - fără să fie încunoştinţat ca se va intra pe terenul său, nu a fost niciodată anunţat ca s-au stabilit anumite despăgubiri, propuse unilateral de către parata-intimata, este incorectă reţinerea experţilor în sensul că nu există "un spor de valoare a părţii din imobil rămasa neexpropriata .. ca urmare a lucrărilor care se vor realiză ", în realitate fiind vorba despre o scădere a valorii acestui teren, despre întreruperea oricărei cai de acces la acest teren, prin distrugerea podurilor de acces la terenul rămas.
Susţinerea paratei ca a efectuat lucrări de construire a unor căi de acces ca urmare a distrugerii celor existente, nu este reală, în condiţiile în care s-a plantat un tub mare, prin care eventual sa se scurgă apa, tub acoperit parţial cu pământ, care însă nu are rezistenta necesara susţinerii unor utilaje agricole cu care ar dori sa ajungă la terenul rămas neafectat. În aceste condiţii accesul, daca mai înainte de efectuarea acestor lucrări era facil şi direct din DNl, acum se face pe cai ocolitoare, dezavantajoase pentru cine lucrează acest teren.
Expertiza dispusa şi efectuata la dispoziţia instanţei în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 - a concluzionat valoarea terenului evaluat prin doua metode de evaluare: metoda capitalizării rentei funciare şi metoda comparaţiei directe.
Niciuna din cele doua metode nu duce la stabilirea valorii de circulaţie reala a terenului ocupat şi expropriat doar după ce deja se efectuaseră lucrările la DNl, recurentul fiind în imposibilitate de a mai face opoziţie la ocuparea terenului, astfel ca nu se poate impune un anume preţ pentru acest teren - care este proprietatea de drept a acestuia. În orice vânzare, proprietarul impune preţul, iar nu cumpărătorul, astfel că nici în cazul exproprierii, nu se poate impune un alt preţ decât „o justa şi reala despăgubire"
Valoarea acestui teren, care mai înainte de efectuarea lucrărilor de amenajare pe DNl era situat de-a lungul şi paralel cu aceasta sosea, este eventual preţul cu care s-au vândut anterior terenuri în zona, intre 4,5 şi 10 euro/mp, iar nu 2,16 euro/mp.
Recurentul a mai arătat că întrucât despăgubirea nu a fost prealabilă nu a putut beneficia de sprijinul acordat de Statul Roman şi Comunitatea Europeana pentru suprafeţele agricole lucrate.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că hotărârea atacată este netemeinica şi nelegala, prin aplicarea greşita a art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Prin hotărârea pronunţata, instanţa a menţinut despăgubirile stabilite spre maximul valorii (2.15 pro/mp) propuse prin raportul de expertiza încuviinţat în cauza, deşi experţii n-au argumentat suficient modul cum au stabilit aceasta suma, după ce au apreciat ca valoarea unitara de piaţa este intre 1.8 şi 2.25 euro/mp.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 198/2004 cu modificările şi completările ulterioare, art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte a constatat nefondate recursurile pentru considerentele expuse mai jos.
În ceea ce priveşte recursul declarat de către reclamant, înalta Curte a reţinut că acesta reia în cadrul recursului motivele formulate şi în apel, exprimându-şi nemulţumirea faţă de valoarea terenurilor expropriate, considerând că este prea mică.
Această valoare a fost stabilită de către prima instanţă de fond pe baza raportului de expertiză întocmit în faţa acesteia, faţă de care reclamantul nu a formulat obiecţiuni în condiţiile art. 212 alin. (2) C. proc. civ., dispoziţie prevăzută sub sancţiunea decăderii, conform art. 103 alin. (1) C. proc. civ.
De asemenea, la termenul la care s-a dispus efectuarea acestei expertize (25 martie 2011) reclamantul a solicitat ca obiectiv doar stabilirea valorii de piaţă a terenului, nesolicitând evaluarea vreunui prejudiciu cauzat de faptul că terenul i-ar fi fost preluat în mod abuziv anterior emiterii hotărârii de expropriere.
De altfel, din acţiune rezultă că există un alt litigiu care are acest obiect, al ocupării abuzive a terenului, anterior emiterii hotărârii de expropriere.
Ca atare, susţinerile din recurs prin care se invocă neluarea în calcul la determinarea cuantumului despăgubirii aceste aspecte (prejudiciu cauzat de pretinsa ocupare abuzivă a terenului anterior emiterii hotărârii de expropriere) sunt nefondate, prin raportare la prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
Afirmaţia recurentului în sensul că "întrucât despăgubirea nu a fost prealabilă nu a putut beneficia de sprijinul acordat de Statul Roman şi Comunitatea Europeana pentru suprafeţele agricole lucrate", pe lângă faptul că este extrem de vagă, este făcută pentru prima dată în recurs stabilirea unor despăgubiri pentru acest eventual prejudiciu nefăcând obiectul acţiunii.
Reclamantul nu a formulat obiecţiuni nici sub aspectul concluziei experţilor, în sensul că nu există vreun alt prejudiciu care decurge din expropriere, în condiţiile art. 26 alin. (2) teza finală din Legea nr. 33/1994, raportat la restul de teren rămas în proprietatea reclamantului şi nu a criticat în apel neacordarea vreunei despăgubiri pentru acest pretins prejudiciu rezultat din expropriere (susţinere pe care nu a făcut-o de altfel, nici în acţiune), astfel că aceste critici sunt formulate omisso medio.
Instanţa de apel a reţinut corect că, raportat la prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 potrivit cărora la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia, nu putea fi avută în vedere adresa nr. 853 din 1 martie 2012 a Comuna Sercaia, care privea terenuri situate în intravilan sau trecute în intravilan, vândute de primărie în perioada 2006-2009, în timp ce terenurile expropriate în cauză sunt terenuri agricole situate în extravilan, nereferindu-se astfel la terenuri de acelaşi fel cu cel în cauză, adică extravilane.
Sunt nefondate motivele de recurs prin care se susţine că niciuna din cele doua metode de evaluare utilizate de către nu duce la stabilirea valorii de circulaţie reala a terenului expropriat şi astfel la stabilirea unei despăgubiri juste. Expertiza s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 potrivit cărora la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, experţii raportându-se la valoarea unitară de piaţă a terenurilor extravilane arabile. În determinarea acestei valori experţii nu s-au raportat la terenuri de acelaşi fel supuse exproprierii ci la terenuri aflate pe piaţa imobiliară.
Nici în cazul vânzării unui teren preţul obţinut nu este cel dorit de către cumpărător, ci cel care rezultă din negocierea cu vânzătorul, astfel că nu este corectă afirmaţie recurentului în sensul că justa despăgubire ar fi cea solicitată de proprietarul terenului expropriat.
Aprecierea ca fiind justă a despăgubirii se face prin raportare la valoarea de circulaţie a acelui teren, astfel că dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 care se raportează la preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială respectă această condiţie.
Or, aşa cum s-a reţinut anterior adresa nr. 853 din 1 martie 2012 a Comuna Sercaia, privea terenuri situate în intravilan sau trecute în intravilan, vândute de primărie în perioada 2006-2009, cu preţuri între intre 4,5 şi 10 euro/mp, iar nu terenuri agricole extravilane cum este cel în cauză. Astfel, raportarea reclamantului la aceste terenuri nu este corectă, şi cu atât mai puţin nu poate fi reţinută ca fiind dovedită solicitarea reclamantului din acţiune în sensul că i s-ar cuveni o despăgubire calculată prin raportare la preţul de 20 de euro/mp.
În ceea ce,priveşte, recursul declarat de către pârât, înalta Curte a reţinut că singura critică priveşte interpretarea aplicarea greşita a art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât instanţa a menţinut despăgubirile stabilite spre maximul valorii (2.15 euro/mp) propuse prin raportul de expertiza încuviinţat în cauza, deşi experţii n-au argumentat suficient modul cum au stabilit aceasta sumă, după ce au apreciat ca valoarea unitara de piaţa este intre 1.8 şi 2.25 euro/mp.
Aşa cum a reţinut instanţa de apel din conţinutul raportului de expertiză întocmit în faţa primei instanţe, prin raportul de expertiză întocmit în primă instanţă experţii T.O., M.T. şi D.C. au estimat o valoare unitară de piaţă a terenurilor extravilane arabile între 1,8-2,25 Euro/mp, luând în considerare o marjă de negociere şi un comision imobiliar între 5-10%. în aceste condiţii comisia de experţi a apreciat o valoare unitară de piaţă pentru terenul în litigiu de 2,15 Euro/mp, în total valoarea terenului fiind de 1823 Euro, raportându-se în analiza şi reconcilierea rezultatelor la cele patru principii menţionate în raport.
Recurentul pârât nu a solicitat în apel administrarea altei probe cu expertiză pentru a dovedi faptul că nu ar fi corectă modalitatea de determinare a preţului pe metru pătrat determinat de către experţii care au efectuat expertiza în faţa primei instanţe, şi nici nu au invocat vreo dispoziţie legală încălcată de aceştia în modul de estimare a valorii unitare de piaţă a terenului în cauză.
Astfel, nu se poate reţine vreun motiv de nelegalitate sub acest aspect al deciziei atacate.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 alin. (1) pct. 9 şi art. 316 raportat la art. 295 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul R.G.H. şi de pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor prin C.N.A.D.N.R. împotriva deciziei nr. 70/Ap din 07 iunie 2012 a Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1165/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1130/2013. Civil. Partaj judiciar. Recurs → |
|---|
