ICCJ. Decizia nr. 1208/2013. Civil. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1208/2013
Dosar nr. 19532/3/2012
Şedinţa publică din 7 martie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 93 F din 15 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost stabilită competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta E.V. şi pârâta S.V. în favoarea Judecătoriei sector 1 Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că prin cererea din data de 27 ianuarie 2012 înregistrată la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti reclamanta E.V. a chemat în judecată pe pârâta S.V., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună evacuarea pârâtei din imobilul situat în Bucureşti, str. T., sector 1.
La termenul de judecată din data de 12 aprilie 2012 judecătoria a rămas în pronunţare pe excepţia necompetenţei materiale în condiţiile în care pârâta susţinea că valoarea imobilului din care se solicită evacuarea este mai mare de 500.000 RON, iar reclamanta opina că acest lucru este irelevant în cadrul acţiunii în evacuare.
Prin Sentinţa civilă nr. 6604 din 12 aprilie 2012 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei sectorului 1 şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei la Tribunalul Bucureşti.
După declinare reclamanta a formulat o cerere precizatoare în sensul că acţiunea este o cerere de revendicare şi nu evacuare.
Pârâta S.V. a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin aceasta din urmă solicitând să i se recunoască un drept de creanţă în cuantum de 5.000 euro împotriva reclamantei şi totodată să fie obligată aceasta din urmă la suportarea contravalorii cheltuielilor de înmormântare. Pârâta-reclamantă a solicitat ca până la achitarea pretenţiilor din cererea reconvenţională să fie instituit un drept de retenţie asupra imobilului.
Faţă de cererea precizatoare, tribunalul i-a pus în vedere reclamantei să evalueze obiectul cererii de chemare în judecată la momentul introducerii acţiunii.
După cum rezultă din practicaua sentinţei tribunalului, ambele părţi au căzut de acord în faţa tribunalului asupra valorii obiectului acţiunii ca fiind cea prevăzută în contractul de vânzare -cumpărare cu uzufruct viager şi obligaţie de întreţinere, respectiv 390.960 RON.
Prin Sentinţa civilă nr. 1836 din 25 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, a fost declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1, s-a constatat conflict negativ de competenţă şi s-a înaintat dosarul la Curtea de Apel Bucureşti pentru soluţionarea conflictului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că Sentinţa civilă nr. 1836 din 25 octombrie 2012 este legală în ceea ce priveşte soluţia de declinare a competenţei deoarece acţiunea în revendicare a unui bun cu o valoare mai mică de 500.000 RON, astfel cum au căzut de acord părţile, se judecă în primă instanţă de către judecătorie, conform dispoziţiilor art. 1 pct. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) interpretat per a contrarie
S-a mai reţinut că Sentinţa civilă nr. 6604/2012 prin care judecătoria a declinat competenţa în favoarea tribunalului, este bazată pe o valoare aproximativă a obiectului cererii rezultată dintr-un alt dosar şi coroborată cu valorile din grila notarilor publici, fără ca părţile să fi căzut de acord asupra valorii şi fără ca în cauza respectivă să se fi efectuat o expertiză în scopul arătat.
Împotriva acestei sentinţe pârâta S.V. a declarat recurs invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi arătând că în mod greşit s-a stabilit competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1, când, în realitate competenţa revine Tribunalului Bucureşti.
La termenul de judecată din data de 7 martie 2013 reprezentantul recurentei a solicitat ca instanţa să ia act de renunţarea la judecata recursului.
Procesul civil este guvernat, între altele, de principiul disponibilităţii.
Conform principiului disponibilităţii, părţile pot dispune de obiectul litigiului, de mijloacele de apărare conferite de lege, pot exercita căile de atac, pot renunţa la căile de atac.
Potrivit dispoziţiilor art. 246 alin. (1),C. proc. civ.: „Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă".
Aşa fiind, se va lua act de renunţarea la judecata recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act că pârâta S.V. renunţă la judecata recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 93F din 15 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1209/2013. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 1206/2013. Civil → |
|---|
