ICCJ. Decizia nr. 1350/2013. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1350/2013
Dosar nr. 7023/97/2008
Şedinţa publică din 13 martie 2013
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată la data de 14 octombrie 2008, reclamantele L.E. şi S.I.E. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R., solicitând ca prin hotărâre:
- să se dispună obligarea pârâtului la plata în părţi egale, către ambele reclamante, a sumei de 22.198 Euro cu titlu despăgubiri pentru exproprierea terenului proprietatea lor indiviză.
În drept, s-a invocat Legea nr. 198/2004 şi Legea nr. 33/1994.
În motivarea acţiunii, reclamantele au susţinut că prin titlul de proprietate din 4 februarie 1999 emis de Comisia Judeţeană Hunedoara pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, s-a stabilit dreptul de proprietate cu titlu de lege şi moştenire în favoarea lor, asupra parcelei nr. 775 arabil în suprafaţă de 1 ha şi 9.303 mp, aflată în hotarul satului Hărău. Unica moştenitoare legală a proprietarei decedate, S.P.E., este fiica sa, reclamanta S.I.E. Această parcelă se află pe traseul construcţiei variantei de ocolire Deva - Orăştie, la standard de autostradă şi va face parte din autostrada Nădlac - Sibiu - Bucureşti - Constanţa, astfel că s-a propus exproprierea unei suprafeţe de 2.969 mp. În Anexa 2 a H.G. nr. 566/2006 a fost aprobată declanşarea procedurilor de expropriere şi cu privire la parcela de 2.969 mp, cu nr. cad. 432/2 proprietatea reclamantelor în părţi egale, cu propunerea de acordare a unei despăgubiri derizorii de 3,3 euro/ mp la care reclamantele nu au achiesat, susţinând că terenul a fost mult subevaluat în comparaţie cu terenuri de calitate mult mai slabă, propuse la expropriere pentru alte autostrăzi. Reclamantele au mai susţinut că parcelele, care fac obiectul exproprierii, sunt în Lunca Mureşului, o zonă extrem de fertilă, propice culturilor intensive ecologice, inclusiv legume, cu piaţă de desfacere în Municipiul Deva. Pe de altă parte, nu s-au avut în vedere daunele conexe aduse reclamantelor, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994. S-a mai susţinut că aceste parcele sunt în mijlocul terenului proprietatea lor, astfel că nu mai au acces la parcela dintre autostradă şi râul Mureş, nefiind prevăzute căi de acces apropiate pentru atelaje. Parcelele rămase nu mai pot fi cultivate ecologic din cauza gazelor de eşapament, astfel încât scade valoarea de piaţă a parcelelor rămase după expropriere.
La acest dosar a fost conexat Dosarul înregistrat sub nr. 15/97/2009, prin care aceleaşi reclamante au chemat în judecată pârâţii Statul Român prin C.N.A.D.N.R. Bucureşti şi Consiliul Local Hărău, solicitând anularea parţială a Hotărârii nr. 89/2007, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, cu privire la suma acordată ca despăgubiri pentru exproprierea aceloraşi terenuri.
Prin sentinţa civilă nr. 176 din 29 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, a fost admisă în parte atât acţiunea principală formulată de reclamantele L.E. şi S.I.E., cât şi acţiunea conexă formulată de aceleaşi reclamante împotriva aceluiaşi pârât, C.N.A.D.N.R., şi în consecinţă, a fost anulată în parte Hotărârea nr. 89 din 5 ianuarie 2007, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, pentru stabilirea despăgubirilor ca urmare a exproprierii terenului proprietatea reclamantelor, cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate.
A fost obligat Statul Român prin C.N.A.D.N.R. să plătească reclamantelor suma de 46.904 lei, reprezentând despăgubiri şi 8.400 lei cheltuieli de judecată.
A fost respinsă în rest acţiunea principală şi acţiunea conexă faţă de pârâtul Consiliul Local al Comunei Hărău.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, în Anexa 2 la H.G. nr. 566/2006, la poziţia 1049, figurează terenul cu nr. cad. 423/2 în suprafaţă de 2.969 mp, proprietatea reclamantelor L.E. şi S.I.E., teren înscris în titlul de proprietate din 4 februarie 1999, sola 29, parcela 775, asupra căreia reclamantele nu au făcut ieşirea din indiviziune. A început procedura de expropriere, şi la cererea reclamantelor de acordare de despăgubiri, în baza Hotărârii nr. 89 din 5 ianuarie 2007 s-a dispus exproprierea acestora, cu acordarea sumei de 34.559 lei despăgubiri, sumă care a fost consemnată la C.E.C., la dispoziţia acestora.
În cauză au fost efectuate mai multe rapoarte de expertiză, însă instanţa a apreciat că cel mai complet şi obiectiv este raportul întocmit de experţii C.Ş., T.N. şi B.T.D., care a fost avut în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor. Categoria acestui teren a fost reţinută a fi arabil extravilan, iar valoarea terenului expropriat, folos de tras, diminuarea valorii celorlalte terenuri neexpropriate prin poluarea de noxe şi zgomot, taxe notariale a fost reţinut a fi 48.745 lei. Din această sumă, instanţa nu a acordat reclamantelor suma de 1.841 lei taxe notariale solicitate, întrucât, potrivit art. 17 din Legea nr. 198/2004 şi art. 27 din Legea nr. 255/2010, terenurile expropriate sunt scutite de la plata taxelor notariale, iar pe de altă parte, câtă vreme nu au fost achiziţionate alte terenuri nu se justifică acordarea acestor cheltuieli. Ca urmare, Statul Român prin C.N.A.D.N.R. a fost obligat să plătească reclamantelor despăgubiri în sumă de 46.904 lei, în condiţiile art. 19 alin. (6) din Legea nr. 265/2010.
În ce priveşte pe pârâtul Consiliul Local al Comunei Hărău, raportat la art. 10 din Legea nr. 198/1994 şi art. 22 şi urm. din Legea nr. 255/2010, s-a constatat lipsa calităţii procesuale pasive a acestuia, astfel că a fost respinsă în rest atât acţiunea principală cât şi acţiunea conexă.
Prin decizia civilă nr. 9 din 23 februarie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a respins, ca nefondate, apelurile declarate împotriva susmenţionatei hotărâri, reţinând,în esenţă, următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4116/2009, pronunţată de Judecătoria Deva în dosar nr. 2884/221/2009, s-a luat act de convenţia de partaj intervenită între reclamanta L.E. şi pârâta S.I.E. în ce priveşte mai multe terenuri înscrise în titlurile de proprietate iar în încheierea din 12 noiembrie 2009 pronunţată în dosar, de îndreptare a erorii materiale, s-a menţionat că revine reclamantei terenul din tarlaua 29, parcela 775, în suprafaţă de 1 ha şi 9.303 mp.
Aşadar, terenul în litigiu este proprietatea exclusivă a reclamantei, potrivit hotărârii judecătoreşti irevocabile depuse în apel.
Potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, experţii trebuie să ţină seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză. De aceea, faţă de prevederile legii, în mod corect instanţa de fond nu a luat în considerare metoda calculului randamentului economic ci doar metoda comparaţiei directe la stabilirea despăgubirilor pentru terenul în litigiu. Criticile referitoare la cealaltă metodă nu au fost primite, fiind considerate ca nefondate. În ceea ce priveşte metoda comparaţiei directe, experţii au avut în vedere preţuri la care s-au vândut terenuri extravilane pe raza localităţii Hărău, astfel încât analiza acestor preţuri este una reală şi nu abstractă. Preţurile au fost comunicate de Primăria comunei Hărău la nivelul anului 2010. Faptul că daunele acordate sunt mai mari decât valoarea terenului, se înscrie în condiţiile legii. În acest sens, art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prevede că, la calculul despăgubirilor, experţii au în vedere atât valoarea terenului precum şi daunele aduse proprietarului, fără a limita aceste daune la valoarea terenului.
La stabilirea valorii de despăgubire, experţii au avut în vedere trei aspecte sub care se poate cuantifica pierderea suferită de proprietar, respectiv: diminuarea valorii terenului rămas, pierderea recoltei de lucernă şi daune procentuale. Astfel, pentru diminuarea valorii terenului rămas faţă de criteriile menţionate la pag. 27 din vol. II al dosarului instanţei de fond, s-a avut în vedere o sumă de 15.797 lei, daune pentru pierderea recoltei de lucernă în sumă de 2.575 lei şi daune procentuale de 65% aplicate celorlalte două criterii menţionate anterior. Aceste daune procentuale au constat în poluarea care se produce parcelelor rămase în proprietatea reclamantei apelante, taxe notariale, dar şi vânzarea forţată a terenului. Poluarea cu gaze de eşapament şi sonoră a fost menţionată în apelul formulat şi de apelantă, însă este un criteriu care reduce valoarea terenurilor rămase în proprietatea sa şi nu o creşte. Taxele notariale, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, nu pot fi acordate pentru că nu reprezintă un prejudiciu cert, sigur, întrucât reclamanta nu a cumpărat un alt teren ale cărui taxe de cumpărare să fie restituite. În ceea ce priveşte vânzarea forţată a terenului, experţii au apreciat că în mod normal apelanta nu ar fi înstrăinat terenul, aşa cum susţine în apelul declarat, iar pentru faptul că a fost obligată să-l cedeze i se cuvine o despăgubire de 50%, coeficient de vânzare forţată ce se include în celelalte pagube, prejudicii cauzate proprietarului, pe lângă valoarea de piaţă a terenului, ca o compensare a înfrângerii voinţei sale în ce priveşte păstrarea sau înstrăinarea acestui teren.
Chiar dacă este criticată luarea în considerare a celor trei contracte, critica nu este întemeiată, câtă vreme de la reclamantă s-au expropriat 2.969 mp, iar comparabilele 2 şi 3 avute în vedere de experţi, au o întindere de 2.418 mp, respectiv 3.300 mp. De aceea, terenul reclamantei se încadrează între cele două comparabile. Pe de altă parte, reclamanta nu a făcut dovada unor alte preţuri cu care să se fi vândut terenuri similare din zonă şi care să fie avute în vedere de experţi la stabilirea valorii de circulaţie.
În ceea ce priveşte critica referitoare la prezenţa unui expert topograf în comisia care a efectuat raportul de contraexpertiză, s-au reţinut următoarele: iniţial, din partea reclamantei a fost desemnat expertul L.V., expert topograf care însă a fost înlocuit la data de 03 septembrie 2010 cu expertul evaluator T.N. Expertul C.Ş. a fost desemnat din partea instanţei. Chiar dacă expertul desemnat de instanţă nu avea specialitatea evaluare, ceilalţi doi experţi sunt experţi evaluatori, iar dacă existau nelămuriri sau contradicţii între cei trei experţi, acestea ar fi fost exprimate.
Referitor la componentele formulei de calcul stabilite de expert, acestea sunt formule standardizate, iar coeficienţii care sunt aplicabili fiecărei componente au marjele stabilite prin normativele tehnice în vigoare.
Câr priveşte modificarea cheltuielilor de judecată acordate de instanţa de fond, s-a arătat că reclamanta a invocat această pretenţie doar prin întâmpinarea depusă faţă de apelul pârâtului, respectiv răspunsul faţă de întâmpinarea acestora, însă motivarea apelului se face înăuntrul termenului de apel sau cel târziu până la prima zi de înfăţişare. În aceste condiţii, fiind tardiv formulat, acest motiv de apel nu a mai fost analizat de instanţă, situaţie valabilă şi pentru contestarea neacordării taxei notariale.
Având în vedere aceste argumente de fapt şi de drept, în temeiul art. 296 C. proc. civ., cele două apeluri au fost respinse ca nefondate.
Împotriva susmenţionatei hotărâri, au declarat recurs reclamanta L.E. şi pârâtul Statul român prin C.N.A.D.N.R. S.A., criticând-o pentru nelegalitate.
Reclamanta a susţinut în dezvoltarea recursului său că în mod greşit i-a fost respinsă cererea de efectuare a unei lucrări de expertiză în specialitatea agricolă, probă necesară în scopul stabilirii valorii terenului expropriat pe baza clasei de calitate a terenului, a notei de bonitare, a cheltuielilor reale de producţie şi a producţiei realizate, prin aplicarea coeficienţilor corecţi.
Deşi a depus în apel (anexa 6 la motivele de apel) adresa nr. 3569 din 20 august 2009, care arată că producţia obţinută în anul 2008 la porumb este de 4.000 kg/ ha, instanţa a ignorat complet cererea sa de stabilire a despăgubirilor pe baza producţiei obţinute, cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) teza a 2-a din Legea nr. 33/1994.
Ca urmare, a solicitat casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel în vederea administrării unei lucrări de expertiză în specialitatea agricolă.
În subsidiar, a solicitat modificarea în parte a hotărârilor pronunţate în cauză, iar în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor, a solicitat a fi stabilite la suma de 61.343 lei, astfel cum a fost aceasta determinată prin raportul de expertiză întocmit de experţii P.T., C.A. şi C.M., iar nu prin cel întocmit de experţii C.Ş., B.T.D. şi T.N., greşit însuşit de instanţă şi care s-a raportat la valoarea determinată prin tehnica comparaţiei vânzărilor.
În acest fel, au fost încălcate prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, între prejudiciul ce i-a fost produs prin expropriere şi valorile reţinute pentru terenurile învecinate, care au fost stabilite de acest ultim raport de expertiză, respectiv de instanţa de apel, neexistând similaritate, pentru a se putea face o raportare la acestea.
A susţinut că, spre deosebire de proprietarii terenurilor menţionate, care le-au vândut terenul, pe baza principiului liberalităţii contractuale, la un preţ ce nu-i poate fi opozabil, a fost obligată/forţată să înstrăineze terenul, a cărui suprafaţă a fost înjumătăţită, iar accesul în vederea cultivării şi efectuării lucrărilor agricole la cele două parcele rămase este mult îngreunat, pe rute ocolitoare, cu costuri sensibil mai mari datorate consumului suplimentar de combustibil.
La stabilirea cuantumului prejudiciului, trebuie reţinută şi împrejurarea că parcelele rămase sunt fără drumuri de acces şi posibilitate de racordare la utilităţi, învecinarea cu zona de siguranţă de la marginea autostrăzii, ca şi aceea a consumului sporit de combustibil în vederea efectuării lucrărilor agricole pe terenul rămas în proprietate, cu consecinţa şi a unei pierderi de recoltă.
Raportul de expertiză întocmit de experţii P.T., C.A. şi C.M., a utilizat metode elaborate de calcul în comparaţie cu metoda comparaţiei preţurilor prin compararea superficială a unor anunţuri din mica publicitate, fără vreo legătură reală cu terenul proprietatea sa. S-a arătat că în loc să stabilească o valoare de despăgubiri de 5 euro/ m.p., instanţa de fond, în mod nejustificat, a acordat despăgubiri de 3,3 euro/ m.p., calculate prin metoda comparaţiei preţurilor, cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. De altfel, raportul de expertiză însuşit de instanţă conţine multe erori, exemplificate de pârâtă dar ignorate de instanţa de apel.
Recurenta-pârâtă Statul Român prin C.N.A.D.N.R. S.A.(C.N.A.D.N.R.) a susţinut, în dezvoltarea recursului său, că decizia curţii de apel încalcă prevederile imperative prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, cu referire la daunele în procent de 50% din valoarea terenului, acordate pentru vânzarea forţată a acestuia, reţinut ca justificate „ca o compensare a înfrângerii voinţei sale în ce priveşte păstrarea sau înstrăinarea acestui teren”.
Acest coeficient de 50% a fost reţinut de instanţă în lipsa unui temei legal, întrucât echivalentul măsurii restrictive dispuse terenului reclamantei/ parte a acestuia, îl constituie însăşi justa şi prealabila despăgubire al cărui cuantum este determinat strict de criteriul obiectiv al valorii de piaţă a imobilului afectat de expropriere. Acordarea unui spor de vânzare forţată nu numai că nu este prevăzută de lege, dar constituie de facto o nouă despăgubire acordată distinct de cea prevăzută de legea fundamentală şi actele normative incidente în materie.
În acest fel, hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute de lege, motiv pentru care au solicitat diminuarea cuantumului despăgubirii cu echivalentul sumei acordată nelegal, de 9.204 RON, respectiv stabilirea echivalentului prejudiciului produs reclamantei prin expropriere la suma de 35.700 RON.
Referitor la calea de atac dedusă judecaţii, se constată următoarele:
Deşi neîncadrate în drept criticile invocate prin declaraţiile de recurs, în raport de motivele dezvoltate, instanţa, în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., constată că acestea pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv de recurs în raport de care urmează a fi analizate.
Relativ la recursul reclamantei L.E. se constată, cât priveşte critica privind omologarea unui anumit raport de expertiză şi ignorarea altuia, favorabil reclamantei, că aceasta nu poate fi subsumată cazului de nelegalitate menţionat. Prin critica arătată, reclamanta a contestat, în realitate, modul de stabilire, pe baza probelor administrate, a situaţiei de fapt în pricina dedusă judecaţii. Or, asemenea critici nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de modificare sau de casare prevăzute expres şi limitativ de prevederile art. 304 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.
Faţă de actuala configuraţie a textului art. 304 C. proc. civ., care permite reformarea unei hotărâri judecătoreşti în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu şi de netemeinicie, instanţa de recurs nu mai are competenţa de a cenzura situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată şi de a reevalua în acest scop probele, aşa cum urmăreşte în realitate recurenta, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situaţia de fapt pe care aceasta o constată.
De aceea, criticile formulate pe situaţia de fapt în cauză nu pot face obiect de analiză în calea de atac a recursului, acestea ridicând o problemă de netemeinicie a hotărârii iar nu de nelegalitate a acesteia.
Ca urmare, vor fi analizate criticile reclamantei cu referire la greşita interpretare si aplicare de către instanţa de apel a prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, cât priveşte respectarea criteriilor pentru stabilirea despăgubirilor.
Potrivit normei legale evocate, „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudicial cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa, vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ - teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi la daunele aduse proprietarilor sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia”.
Prin urmare, potrivit dispoziţiilor legale enunţate, pentru stabilirea despăgubirii cuvenite expropriatului, experţii se vor raporta la preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ - teritorială la data întocmirii raportului de expertiză.
Pe cale de consecinţă, nu pot fi validate de către instanţă concluziile unui raport de expertiză în care, contrar prevederilor legale aplicabile, experţii folosesc la stabilirea despăgubirii alte criterii decât cele prevăzute de lege, fundamentându-şi concluziile şi raportându-se la date şi elemente ce sunt în dezacord cu cerinţele impuse de norma legală enunţată.
Or, în speţă, raportul de expertiză însuşit de instanţele fondului a respectat întrutotul criteriile legale menţionate, procedând la stabilirea valorii terenului expropriat prin raportare la preţurile cu care s-au vândut terenuri învecinate celui expropriat, terenuri arabile extravilane, având în vedere atât datele comunicate de primăria localităţii, cât şi din publicaţiile de specialitate. Au avut în vedere, de asemenea, la evaluarea terenului şi metoda bazată pe randamentul economic al bunului, ce depinde de nota de bonitare şi clasa de calitate, ajungând la o valoare de 1,55 euro/ mp de teren, valorile fiind stabilite la data efectuării lucrării de expertiză.
La valoarea astfel stabilită s-au adăugat şi daunele produse proprietarului prin expropriere, rezultând din fragmentarea proprietăţii ce implica costuri suplimentare legate de execuţia lucrărilor agricole mecanizate, dar şi faptul că parcela rămasă nu mai poate fi irigată din râul Mureş, ceea ce implică, de asemenea, costuri suplimentare.
A fost stabilit astfel cuantumul daunelor, rezultat din diminuarea valorii terenului rămas în proprietatea reclamantei, la determinarea cărora s-au avut în vedere toate coordonatele necesare cuantificării lor, la care s-a adăugat şi contravaloarea recoltei de lucernă aferentă parcelei de teren expropriate, cultura existentă pe terenul expropriat.
Prin urmare, criticile reclamantei privind atât modalitatea de cuantificare a terenului expropriat, cât şi aceea a daunelor aduse prin expropriere se vădesc a nu fi fondate, constatările şi concluziile expertizei însuşită de instanţe fiind conforme normei legale enunţate. In acest sens se reţine că, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, în scopul determinării prejudiciului cauzat prin exproprierea parţială a terenului, pentru partea de imobil rămasă neexpropriată, legea prevede luarea în considerare şi a dovezilor prezentate de proprietari. Însă, sub acest aspect se constată că, deşi reclamanta a depus adrese cu cantitatea culturii de porumb obţinută de pe terenurile aflate pe raza localităţii Hărău, nu s-au făcut dovezi că acestea ar fi privit terenul în litigiu.
Reclamanta a susţinut, totodată, că partea de teren rămasă neexpropriată prezintă dificultăţi şi costuri suplimentare în exploatare, însă toate acestea au fost avute în vedere de comisia de experţi la cuantificarea despăgubirii cuvenite acesteia.
Se vădesc însă a fi fondate criticile pârâtei privind acordarea sub formă de despăgubiri a unui procent de 50% din valoarea terenului cu titlu de coeficient vânzare forţată a terenului, întrucât aceasta nu îşi găseşte corespondent în criteriile legale de cuantificare a despăgubirii produsă prin expropriere, astfel cum sunt acestea reglementate de norma legală evocată.
Echivalentul daunei produse prin expropriere îl constituie despăgubirea determinată, potrivit normei enunţate, iar nu şi prin raportare la alte coordonate neprevăzute de lege, caz în care măsura criticată, dispusă de instanţele fondului, se vădeşte a fi, astfel cum corect susţine pârâta, lipsită de temei legal.
Ca urmare, faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat iar recursul pârâtului va fi admis, iar decizia curţii de apel modificată în aceste limite, restul dispoziţiilor sentinţei şi deciziei urmând a fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, împotriva deciziei nr. 9 din 23 februarie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, pe care o modifică în parte.
Admite apelul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinţei nr. 176 din 26 iunie 2011 a Tribunalului Hunedoara, secţia civilă, pe care o schimbă în parte, în sensul că obligă pârâtul să le plătească reclamantelor L.E. şi S.I.E. suma de 37.704 lei, în loc de 46.904 lei, reprezentând despăgubiri.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta L.E. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1313/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1362/2013. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
