ICCJ. Decizia nr. 1365/2013. Civil. Succesiune. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.1365/2013
Dosar nr.7852/2/2012
Şedinţa publică din 13 martie 2013
Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19 octombrie 2012 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, I.C. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 1613 din 04 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, susţinând că acesta contravine deciziei civile nr. 30406/ R din 08 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care s-a menţinut decizia civilă nr. 319 din 15 martie 2010 a Tribunalului Bucureşti.
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia nr. 2194 din 5 decembrie 2012, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu motivarea că, potrivit art. 323 alin. (2) C. proc. civ., în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa mai mare în grad, care, în speţă, este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel investită cu soluţionarea cauzei, la termenul din 13 martie 2013, a pus în discuţie, din oficiu, admisibilitatea cererii de revizuire în raport de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi de hotărârile pretins a fi contrare.
Cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele care succed.
Prin cererea înregistrată la data de 31 iulie 2008 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti sub nr. 6948/4/2008, reclamantul I.C. a chemat în judecată pe pârâta I.G.M., solicitând stabilirea calităţii de moştenitor, stabilirea masei succesorale şi partajul bunurilor rămase de pe urma defuncţilor părinţi I.M., decedat la data de 22 iunie 2000, şi I.H., decedată la data de 07 noiembrie 2007, constând într-un apartament situat în Bucureşti, str. Caporal Gheorghe Ion, bunurile mobile aflate în el şi acţiuni mobiliare.
Prin sentinţa civilă nr. 4638 din 29 iunie 2009, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis în parte acţiunea; a constatat compunerea masei succesorale rămase de pe urma defunctului I.M.; a constatat deschisă succesiunea defunctei I.H., decedată la data de 07 noiembrie 2007; a constatat calitatea de moştenitori a părţilor, în calitate de descendenţi, cu câte o cotă succesorală de 1/2 fiecare; a constatat compunerea masei succesorale rămase de pe urma defunctei şi a sistat starea de indiviziune a părţilor prin atribuirea câte unui lot din bunurile succesorale; a obligat reclamantul la plata unei sulte de 168.475,55 lei către pârâtă; a obligat pârâta la plata sumei de 655 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva acestei hotărâri ambele părţi au declarat apel.
Prin decizia civilă nr. 319 din 15 martie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă; a admis apelul declarat de reclamant; a desfiinţat, în parte, sentinţa civilă apelată şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea capătului cerere privind ieşirea din indiviziune, menţinând în rest hotărârea atacată.
Împotriva deciziei din apel, ambele părţi au declarat recurs.
Prin decizia civilă nr. 3406/ R din 8 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtă şi a respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamant.
Cauza a fost reînregistrată la data de 21 ianuarie 2011 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
In rejudecare, prin cererea formulată la termenul din 14 martie 2011, pârâta a arătat că, având în vedere că obiectul dosarului este succesiune, iar reclamantul a omis aceasta, înţelege să formuleze cerere expresă de introducere în masa partajabilă a imobilului din şos. Berceni (domiciliul reclamantului), finanţat de către părinţi, I.M. şi I.H.
Prin încheierea din data de 07 iunie 2011, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis în parte cererea de ieşire din indiviziune; a dispus vânzarea silită a imobilului situat în: Bucureşti, str. Caporal Gheorghe Ion, sector 4 de către un executor ce va fi desemnat din lista executorilor autorizaţi pe raza Municipiului Bucureşti; a respins cererea reclamantului privind dispunerea cu privire la vânzarea silită a bunurilor mobile deja partajate şi atribuite definitiv în deplină proprietate părţilor; a constatat valoarea lot I ca fiind de 347.351,6 lei în loc de 347.350,8 lei; a luat act că se vor recalcula sultele datorate de fiecare parte după consemnarea preţului de către executor în urma vânzării silite a imobilului; a stabilit termen pentru continuarea judecării cauzei când părţile îşi vor putea exprima în mod definitiv, opţiunea pentru vânzarea prin bună învoială, în mod ferm.
Împotriva acestei încheieri, la data de 05 septembrie 2011, pârâta I.G.M. a formulat apel, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă sub nr. 4430/3/2012.
Prin decizia civilă nr. 211/ A din 01 martie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei.
Împotriva acestei decizii, la data de 15 martie 2012 a declarat recurs pârâta I.G.M.
Prin decizia nr.1613 din 4 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis recursul declarat de pârâta Ionescu Gabriela Măria împotriva deciziei civile nr. 211/ A din data de 01 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. 4430/3/2012, pe care a modificat-o în sensul că a admis apelul, a desfiinţat încheierea apelată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
La data de 19 octombrie 2012, I.C. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1613 din 04 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, susţinând că este potrivnică deciziei civile nr. 30406/ R din 08 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, iar în faţa instanţei Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, iniţial investită cu soluţionarea cauzei, a precizat, la termenul din 5 decembrie 2012, că temeiul de drept al cererii de revizuire este art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) din C. proc. civ. Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
Această dispoziţie legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere: dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri îşi are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat şi conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunţate cu încălcarea acestui principiu.
înalta Curte constată că în speţă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire şi anume ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate de părţi, obiect şi cauză.
Revizuientul pretinde că hotărârea atacată pe calea revizuirii - decizia nr. 1613 din 4 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie (prin care s-a admis recursul declarat de pârâta I.G.M. împotriva deciziei civile nr. 211/ A din data de 01 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, şi s-a modificat decizia în sensul că s-a admis apelul, s-a desfiinţat încheierea apelată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe) este potrivnică cu decizia nr. 3406/ R din 8 septembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale (prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtă şi s-a respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamant împotriva Deciziei nr. 319 din 15 martie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V a civilă).
Din redarea lucrărilor cauzei se constată că hotărârile pretins a fi potrivnice au fost pronunţate în acelaşi dosar, în cicluri procesuale diferite şi nu în dosare diferite, chiar dacă există identitate de părţi şi obiect.
Or, raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Aşa fiind, Înalta Curte, pentru temeiurile arătate, constată că în speţă nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru însăşi admisibilitatea cererii de revizuire, astfel că o va respinge, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul I.C. împotriva deciziei nr. 1613 din 04 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1362/2013. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 1391/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
