ICCJ. Decizia nr. 1366/2013. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1366/2013
Dosar nr. 15887/1/2003
Şedinţa publică din 13 martie 2013
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 797 din 30 mai 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, a admis acţiunea formulată de reclamantul B.V. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul de Interne, Ministerul Finanţelor Publice, Serviciul de Informaţii Externe, Ministerul Apărării Naţionale, Consiliul Judeţean Ilfov şi Comandamentul Trupelor de Jandarmi.
A obligat pârâţii să-i lase reclamantului în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în sat Săftica, şos. Naţională Bucureşti-Ploieşti, km 22-23 compus din teren în suprafaţă de 4 ha şi construcţie (6 camere şi dependinţe).
Prin decizia nr. 263 din 8 mai 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, a admis apelurile declarate de pârâţii Ministerul de Interne, Ministerul Finanţelor Publice şi Serviciul de Informaţii Externe împotriva sentinţei civile nr.797 din 30 mai 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III a civilă, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins, ca inadmisibilă, acţiunea în revendicare formulată de reclamantul B.V.
Împotriva acestei decizii, la data de 16 mai 2003, reclamantul a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 4553/2003 (nr. nou 1588 7/1/2003), criticând-o pentru nelegalitate.
Prin încheierea din 23 mai 2007 a Înaltei Curţi, judecata cauzei a fost suspendată în temeiul art.46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Cauza a fost repusă pe rol prin rezoluţia din 09 ianuarie 2013 pentru discutarea perimării, fiind fixat termen la 13 martie 2013.
Analizând cu prioritate această excepţie peremptorie, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, atunci când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cauzele de întrerupere şi suspendare a acestui termen sunt prevăzute de art. 249 şi 250 C. proc. civ.
În prezenta cauză, judecata recursului a fost suspendată la data de 23 mai 2007, în temeiul art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, până la soluţionarea procedurii prevăzute de acest act normativ.
Din înscrisurile depuse de părţile în proces, ca urmare a citării lor pentru termenul din 13 martie 2013, în vederea discutării perimării cauzei, reiese că procedura iniţiată în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost finalizată prin două hotărâri definitive şi irevocabile (Decizia nr. 77 din 6 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, irevocabilă prin Decizia nr. 557 din 31 ianuarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, respectiv, Decizia nr. 678/ A din 24 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, definitivă, pronunţată în temeiul Legii nr. 10/2001, irevocabilă prin Decizia nr. 7764 din 03 noiembrie 2001 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), reclamantului fiindu-i restituit imobilul ce face obiectul prezentului litigiu, acesta fiind pus în posesie.
Având în vedere că de la data de 31 ianuarie 2008 şi, respectiv, de la data de 03 noiembrie 2001, când deciziile prin care imobilul în litigiu a fost restituit reclamantului în procedura Legii nr. 10/2001 au rămas irevocabile, a trecut mai mult de un an fără ca părţile, să îndeplinească, în cauza de faţă, după ce s-a dispus suspendarea, vreun act de procedură în vederea judecării pricinii, nici nu au invocat şi dovedit existenţa vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a cursului perimării, recursul urmează a fi constatat perimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamantul B.V. împotriva Deciziei nr. 263/ A din 8 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1358/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 1392/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
