ICCJ. Decizia nr. 1555/2013. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1555/2013
Dosar nr. 26206/3/2009
Şedinţa publică din 21 martie 2013
Prin cererea din data de 18 iunie 2009, reclamanta M.C. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre prin care, urmare a exproprierii suprafeţei de 651 mp teren situată în comuna Dascălu, Judeţul Ilfov, aparţinând reclamantei, să stabilească o despăgubire a cărui cuantum provizoriu a fost estimat la suma de 48.652,5 euro (19.530 euro valoarea efectivă a terenului şi 29.122,5 euro reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei prin expropriere).
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 17/2008 i-au fost acordate despăgubiri, al căror cuantum de 15,93 RON/mp (3,8 euro/mp) este cu mult sub valoarea reală a terenului expropriat.
Prin Sentinţa civilă nr. 332 din 23 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admisă în parte acţiunea reclamantei, a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 16.112,25 RON, reprezentând despăgubiri pentru imobilul expropriat şi a sumei de 8389,8 RON, reprezentând prejudiciul produs reclamantei, ca urmare a măsurii exproprierii în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Prima instanţă a omologat raportul de expertiză tehnică efectuat de către experţi şi completat cu răspunsul acestora la obiecţiuni, şi, admiţând în parte cererea reclamantei, a obligat pârâtul la plata sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinţei, prima instanţă a reţinut că suma de 16.112,25 RON propusă de experţi ca despăgubire este rezonabilă, şi că această sumă este mai mare decât suma propusă de expropriator. În plus, tribunalul a reţinut că pe perioada efectuării lucrărilor la autostradă, terenul rămas neexpropriat nu are ieşire la drumul public, astfel că a acordat o despăgubire echitabilă în cuantum de 2000 euro cu privire la acest aspect.
Împotriva sentinţei, au declarat apel reclamanta şi pârâtul.
În motivarea apelului declarat de reclamantă, se arată că la stabilirea valorii terenului pentru data de 18 mai 2010, experţii au aplicat un coeficient de diminuare de 40% scăzând nejustificat valoarea despăgubirilor cuvenite proprietarului expropriat.
În privinţa prejudiciului cauzat prin expropriere, apelanta reclamantă arată că experţii l-au cuantificat la suma de 17.182 euro, iar instanţa de fond a redus nejustificat cuantumul acestui prejudiciu la suma de 2000 euro.
În final, apelanta-reclamantă solicită instanţei să stabilească cuantumul despăgubirilor în euro, urmând ca plata să se facă în lei.
În motivarea apelului declarat de către Statul Român prin CNADNR se arată că despăgubirea a fost stabilită în condiţiile Legii nr. 198/2004 şi nu doar în condiţiile Legii nr. 33/1994, astfel că aprecierile instanţei de fond, conform cărora, despăgubirea a fost fixată unilateral, sunt greşite.
Apelantul-pârât a arătat că valoarea despăgubirilor de 16.112,25 RON, nu este stabilită în conformitate cu dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi că în mod greşit prima instanţă a considerat că în cauză s-a dovedit un prejudiciu rezultat din lipsa căii de acces la terenul rămas neexpropriat. În această ordine de idei, apelantul arată că instanţa nu a avut suport probatoriu atunci când a obligat pârâtul la plata sumei de 8389,8 RON, care ar putea fi cel mult un prejudiciu eventual.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, Curtea a reţinut următoarele:
Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 17 din 15 iulie 2008 s-a stabilit un cuantum total al despăgubirilor de 10.375,61 RON, acestea fiind consemnate pe numele reclamantei. Prima instanţă a stabilit că valoarea de piaţă a suprafeţei de 651 mp teren expropriată de la reclamantă este de 16.112,25 RON.
Curtea nu a reţinut concluziile raportului de expertiză efectuat de către experţii C.N., A.S.M. şi E.P., cu privire la valoarea de piaţă a terenului expropriat, deoarece experţii nu au avut în vedere preţuri de tranzacţionare efective, ci doar oferte de vânzare.
Expertiza evaluatoare efectuată în faţa instanţei de apel, cu respectarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 (adică pe baza actelor de vânzare-cumpărare a unor terenuri similare celui expropriat), a stabilit că valoarea terenului expropriat la data efectuării raportului de expertiză este de 2811 euro, adică 12.042 RON la cursul BNR valabil pentru data de 21 septembrie 2011.
Faţă de cele arătate, Curtea a constatat că se impune schimbarea hotărârii primei instanţe cu privire la cuantumul despăgubirii reprezentând contravaloarea terenului expropriat.
Raportat la prejudiciul cauzat reclamantei prin faptul că terenul rămas neexpropriat nu ar mai avea cale de acces la drumurile publice, Curtea a constatat că suma de 10.495,31 RON propusă de către Comisia de experţi în apel, nu cuantifică un prejudiciu cert, şi prin urmare, nu trebuie acordată, în aceeaşi ordine de idei.
Reţinând faptul că sumele acordate apelantei-reclamante prin hotărârea primei instanţe sunt mai mari decât sumele ce se vor acorda în apel, Curtea a respins apelul acesteia, chiar dacă, conform solicitării reclamantei, cuantumul despăgubirii a fost stabilit în euro, urmând ca plata să se facă în lei, la cursul BNR.
Curtea a admis apelul pârâtului şi a schimbat în parte acţiunea, în sensul că, a admis în parte acţiunea, a stabilit suma datorată cu titlu de despăgubiri pentru exproprierea terenului în suprafaţă de 65 mp, la 2811 euro în echivalent lei la data plăţii.
A respins cererea privind acordarea prejudiciului cauzat terenului neexpropriat, ca urmare a lipsei căii de acces, ca neîntemeiată.
Curtea a menţinut soluţia din sentinţă cu privire la cheltuielile de judecată, deoarece pârâtul a căzut în pretenţii, chiar dacă acţiunea a fost admisă în parte, în condiţiile în care suma acordată de către instanţa de apel este mai mare decât suma stabilită prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor.
Împotriva Deciziei civile nr. 298A din 13 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, au declarat recurs reclamanta M.C. şi pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România.
Recurenta reclamantă M.C. a invocat următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate.
În mod total nelegal, neîntemeiat, nejustificat şi nemotivat, instanţa de apel a înlăturat total prejudiciul cauzat prin expropriere.
În primul rând, cu ocazia efectuării raportului de expertiză de la fond, experţii au identificat un prejudiciu cauzat prin expropriere, prejudiciu pe care l-au evaluat la suma de 17.182 euro.
Instanţa de fond a apreciat că prejudiciul cauzat prin lăsarea terenului rămas neexpropriat fără cale de acces este un prejudiciu care nu este nici cert şi nici actual.
Este de domeniul evidenţei faptul că un teren fără cale de acces are o valoare net inferioară unui teren identic, însă care beneficiază de o cale de acces, deoarece primul poate fi folosit, iar cel de-al doilea poate fi folosit.
În speţă, terenul rămas neexpropriat nu mai are cale de acces, astfel încât, la acest moment, el nu poate fi folosit, şi, în consecinţă, preţul la care acesta poate fi înstrăinat este în mod cert mai mic decât preţul la care ar fi putut fi înstrăinat în cazul în care nu s-ar fi realizat exproprierea, ceea ce determină existenţa unui prejudiciu cert şi actual.
În mod greşit, instanţa de apel a respins cererea privind acordarea prejudiciului cauzat prin expropriere, ca parte componentă a despăgubirii calculate conform prevederilor Legii speciale, neacordând niciuna dintre cele două sume stabilite de către experţi şi nici cea apreciată de către instanţa de fond.
În mod nelegal şi netemeinic, instanţa de apel a înlăturat reţinerile instanţei de fond cu privire la valoarea terenului expropriat.
Astfel, în baza raportului de expertiză legal întocmit în faţa instanţei de fond, aceasta a stabilit ca valoare a terenului expropriat suma de 16.112,25 RON, echivalent 3.840,91 euro.
Pârâtul Statul Român a invocat următoarele motive de nelegalitate.
Se consideră că hotărârea recurată este lipsită de temei legal şi a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, fiind aplicabil art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece instanţa de apel în mod nelegal a obligat pârâtul la plata sumei de 2.811 euro, cu toate că valoarea despăgubirilor acordate de expropriator a fost una justă.
În conformitate cu legislaţia aplicabilă în materie de expropriere, expropriatorul, în cazul exproprierii pentru cauză de utilitate publică, are obligaţia de a acorda persoanei al cărei imobil a fost supus exproprierii, o despăgubire justă şi prealabilă, astfel cum s-a şi procedat în speţă.
În soluţionarea apelului, instanţa de apel a avut într-adevăr în vedere dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, obligând pârâtul la plata sumei rezultând din raportul de evaluare, dar aceasta nu a avut în vedere întregul material probator care, analizat în ansamblul său, duce la o singură soluţie legală, acea că despăgubirea acordată de expropriator este dreaptă şi prealabilă şi reflectă valoarea de piaţă a imobilului expropriat.
Date fiind cele învederate, instanţa de apel ar fi trebuit să pronunţe hotărârea recurată prin raportare la prevederile art. 1 din Legea nr. 33/1994 (lege cadru în materia exproprierii, lege cu care se completează Legea nr. 198/2004) când a constatat că valoarea despăgubirilor acordată de expropriator este justă, trebuia să respingă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Concluzionând asupra celor de mai sus, se consideră că, deşi aparent, decizia recurată este una legală, a fost dată cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât suma acordată cu titlu de despăgubire de expropriator în faza administrativă exproprierii este una justă.
În ultimul rând, în ceea ce priveşte acordarea cheltuielilor de judecată se arată că, dat fiind faptul că suma acordată cu titlu de despăgubire este una justă, pârâtul nu este în niciun caz partea căzută în pretenţii, astfel că nici obligarea la plata cheltuielilor de judecată nu este acordată în mod legal.
Analizând recursurile declarate prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a motivelor invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce succed:
Criticile formulate de recurenţi se încadrează în motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pentru a fi incident acest motiv de nelegalitate, este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a legii sau să fie lipsită de temei legal.
Recurenta reclamantă susţine greşita interpretare a art. 26 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce priveşte neacordarea prejudiciului cauzat prin expropriere.
Dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 prevăd că, la calculul cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite.
În raport cu aceste dispoziţii legale, la calculul despăgubirilor cuvenite proprietarului imobilului supus exproprierii trebuie să se ţină seama de două criterii legale: preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele, şi respectiv, daunele aduse proprietarului. Sintagma „preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele” are semnificaţia de preţ plătit efectiv, şi consemnat în contractul de vânzare-cumpărare privind terenurile de acelaşi fel din zonele locale situate în aceeaşi unitate administrativ teritorială.
Instanţa de apel a aplicat în mod just aceste dispoziţii legale, considerând că prejudiciul nu este cert.
Curtea a constatat că suma de 2.000 euro acordată în echitate de către prima instanţă, nu vine să acopere un prejudiciu cert suferit de către reclamantă, ca urmare a exproprierii, astfel că nu trebuia acordată.
Astfel, chiar dacă concluziile expertului în specialitatea agricultură N.N. sunt corecte, la modul general, aceasta nu înseamnă că reclamanta are dreptul la repararea unui prejudiciu raportat la eventuala valoare a culturilor care ar fi putut fi realizate dacă s-ar fi cultivat terenul rămas neexpropriat. Aceasta cu atât mai mult cu cât, reclamanta a solicitat acest prejudiciu din cauza faptului că, după expropriere, terenul rămas neexpropriat nu ar mai avea acces la drumul public existent anterior, ceea ce nu este de natură a justifica solicitarea reclamantei.
În mod corect a apreciat instanţa de apel că înlocuirea unui drum judeţean, naţional sau european, cu o autostradă, nu înseamnă că terenurile care aveau deschidere la drum şi implicit vor avea deschidere la autostradă, rămân fără căi de acces şi nu ar putea fi cultivate de către proprietari, astfel cum susţine reclamanta.
Prin expropriere, reclamantei nu i-a fost adus un prejudiciu cert ce ar fi rezultat din diminuarea valorii terenului, eventualul prejudiciu neputând fi cuantificat şi adăugat la stabilire pentru suprafaţa expropriată.
Pentru aceste considerente, se apreciază că recursul declarat reclamantă este nefondat.
Recursul declarat de pârâtul Statul Român priveşte nelegalitatea deciziei prin prisma art. 26 din Legea nr. 33/1994 sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor, dispoziţii ce au fost însă în mod just aplicate şi interpretate de instanţa de apel.
Raportul de expertiză tehnică a avut la bază acte de vânzare-cumpărare a unor terenuri similare celui expropriat, a respectat cerinţele şi exigenţele art. 26 alin. (2) în Legea nr. 33/1994, fiind stabilit în mod just de către intimata reclamantă valoarea terenului expropriat, conform concluziilor raportului de expertiză.
Nici critica recurentului Statul Român privind cheltuielile de judecată nu poate conduce la reţinerea nelegalităţii deciziei recurate, în mod corect s-au interpretat dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., pârâtul Statul Român fiind parte căzută în pretenţii, acţiunea reclamantei fiind admisă în parte, în contradictoriu cu acest pârât.
Pentru aceste considerente, se vor respinge recursurile declarate şi în baza art. 312 C. proc. civ. şi se va menţine decizia civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de reclamanta M.C. şi de pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România împotriva Deciziei civile nr. 298A din 13 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1551/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1557/2013. Civil. Actiune în daune... → |
|---|
