ICCJ. Decizia nr. 1587/2013. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1587/2013
Dosar nr. 6192/1/2012
Şedinţa publică din 21 martie 2013
Prin Decizia civilă nr. 635 din 22 martie 2011 Curtea de Apel Timişoara a respins apelurile declarate de pârâta A.D.S. Bucureşti şi de către intervenienta I.E. împotriva Sentinţei civile nr. 1270 din 21 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 10166/2005.
A admis apelul declarat împotriva aceleiaşi sentinţe de către reclamantul B.R.A. şi, în consecinţă, a schimbat sentinţa apelată şi a admis în parte acţiunea reclamantului.
A anulat Decizia nr. 1 din 18 august 2003 emisă de Consiliul de Administraţie al S.C. S. S.A. Sânnicolau Mare.
A dispus restituirea în natură către reclamant a terenului în suprafaţă de 1575 m.p. evidenţiat în CF 2710 nr. top. 2431-2432 Sânnicolau Mare, precum şi a corpului vechi de clădire cu anexe, evidenţiat în acelaşi CF, toate situate în oraşul Sânnicolau Mare, Piaţa 30 Decembrie nr. 9, potrivit expertizei tehnice judiciare şi a suplimentelor la aceasta realizate de experţii V. şi S.B., care fac parte integrantă din prezenta decizie.
A dispus rectificarea CF 2710 Sânnicolau Mare, nr. top. 2431-2432, în mod corespunzător, prin radierea dreptului de proprietate al S.C. S. S.A. şi a Statului Român asupra întregii suprafeţe de teren de 1575 m.p., precum şi a construcţiilor vechi, existente şi anterior naţionalizării, denumită casă veche şi anexe şi restabilirea situaţiei anterioare, prin reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantului şi antecesorilor acestuia.
A respins cererea în privinţa construcţiei noi, aflată în proprietatea S.C. S. S.A. - corpul nou de clădire.
A obligat pârâta - intimată S.C. S. S.A. la plata către reclamant a sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat plus experţi, dovedite cu acte justificative.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 15 iunie 2012, petentul B.R.A. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul Deciziei civile nr. 635 din 22 martie 2011, constând în eroare materială de calcul a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că prin decizia menţionată a fost acordată petentului doar suma de 5.000 RON cheltuieli de judecată în apel, însă nu i s-au acordat celelalte cheltuieli efectuate în dosar, deşi această decizie a fost pronunţată după două casări cu trimitere, şi orice alte cheltuieli acordate anterior, prin decizii desfiinţate, nu mai pot fi executate.
Aşa fiind, petentul apreciază că prin Decizia civilă nr. 635 din 22 martie 2011, Curtea de Apel Timişoara trebuia să acorde cheltuielile efectuate pentru toate fazele şi ciclurile procesuale anterioare, respectiv:
- în Dosarul nr. 10166/2003 al Tribunalului Timiş (prima instanţă), s-au efectuat cheltuieli de 4.000 RON (la fila 3, delegaţia avocatului H. cu menţiunea onorariului de 20.000.000 lei vechi - chitanţa aferentă nr. 7458708 din 15 septembrie 2003 se regăseşte în copie la fila 255 a dosarului din apel, nr. 9491/2005; la fila 103 se regăseşte chitanţa avans onorariu expertiză în sumă de 20.000.000 lei vechi); suma de 4.000 RON a fost acordată de către instanţă, însă sentinţa a fost desfiinţată, ea nemaiputând fi pusă în executare.
- în Dosarul nr. 9491/2005 al Curţii de Apel Timişoara (apel) s-au efectuat cheltuieli de 11.700 RON, respectiv:
- fila 14 - chitanţa onorariu avocat în sumă de 3.500 RON, cu nr. 4518127 din 26 iulie 2005;
- fila 101 - chitanţa expertiză achitată prin F.T. pentru reclamant nr. 0018304 din 12 aprilie 2006 în sumă de 2.000 RON;
- fila 102 - chitanţa expertiză nr. 18278 din 30 martie 2006 în sumă de 1.200 RON;
- fila 103 - chitanţa expertiză achitată prin F.T. pentru reclamant nr. 18305 din 12 aprilie 2006 în sumă de 2.000 RON;
- fila 217 - chitanţa expertiză achitată prin F.T. pentru reclamant nr. 19120 din 14 septembrie 2006 în sumă de 1.500 RON;
- fila 219 - chitanţa expertiză achitată prin F.T. nr. 19119 din 14 septembrie 2006 în sumă de 1.500 RON.
Aceste cheltuieli au fost acordate de instanţa de judecată, însă decizia a fost de asemenea desfiinţată.
- în Dosarul nr. 9491.1/59/2005 al Curţii de Apel Timişoara (apel), în rejudecare după casare cu trimitere, s-au efectuat cheltuieli în sumă de 3.500 RON, reprezentând onorariu de avocat, factura nr. 0009 din 7 noiembrie 2007 cu bonul fiscal ataşat aflându-se la fila 8.
În această etapă procesuală s-au acordat din nou cheltuielile de judecată din apelul judecat înainte de casare, respectiv 11.700 RON, omiţându-se însă cheltuielile nou efectuate de 3.500 RON; şi această decizie a fost desfiinţată.
- în dosarul nr. 1690/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (recurs) s-au efectuat cheltuieli în sumă de 3.500 RON, dovezile privind aceste cheltuieli fiind capsate pe verso-ul filei 6: chitanţa SCHA nr. 120 din 27 ianuarie 2009 în sumă de 3.000 RON şi chitanţa LP nr. 037 din 27 ianuarie 2009 în sumă de 500 RON.
Aceste cheltuieli nu au fost acordate, întrucât soluţia a fost aceea de casare cu trimitere.
În Dosarul nr. 9491.2/59/2005 al Curţii de Apel Timişoara (apel) s-au efectuat cheltuieli în sumă de 5.000 RON, după cum urmează: la fila 10 chitanţa onorariu avocat seria LP nr. 105 din 23 martie 2010 în sumă de 500 RON; la fila 11 chitanţa onorariu avocat seria AB nr. 71 din 23 martie 2010 în sumă de 500 RON; la filele 12-13 factura şi chitanţa onorariu avocat seria HA nr. 85 în sumă de 2.000 RON; la fila 71-72 (respectiv originale la filele 85 - 86) chitanţe plată onorariu expert în sumă de câte 1.000 RON fiecare.
Aceste cheltuieli în sumă de 5.000 RON au fost acordate prin Decizia nr. 635 din 22 martie 2011 a Curţii de Apel Timişoara şi pot fi executate, însă petentul apreciază că prin această decizie era necesar să se acorde integral toate cheltuielile efectuate şi dovedite de reclamantul B.R.A. pe parcursul întregii desfăşurări a dosarului de până la acea dată, respectiv nu doar 5.000 RON, ci 27.700 RON (respectiv, cele 5.000 de lei acordate şi 22.700 lei cheltuieli efectuate în ciclurile şi fazele procesuale anterioare).
Având în vedere cele expuse mai sus, petentul B.R.A. a solicitat admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale în sensul acordării sumei de 27.700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată şi nu doar a sumei de 5.000 RON.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 281 C. proc. civ.
Prin încheierea din 30 august 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, în baza art. 281 C. proc. civ., s-a admis cererea formulată de petentul B.R.A. şi, în consecinţă, s-a dispus îndreptarea erorii materiale de calcul a cheltuielilor de judecată, strecurată în dispozitivul Deciziei civile nr. 635 din 22 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 9491.2/59/2005, în sensul că a obligat pârâta - intimată S.C. S. S.A. Sânnicolau Mare la plata sumei totale de 27.700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în toate instanţele, reprezentând onorarii avocat şi expert şi nu de 5.000 RON, cum greşit s-a consemnat în dispozitivul sus-menţionatei decizii.
În motivare, Curtea a reţinut că din eroare s-a dispus acordarea sumei de 5.000 RON cheltuieli de judecată, deşi în realitate, suma totală a cheltuielilor de judecată ocazionate de proces este de 27.700 RON, justificată cu chitanţe depuse la dosar de apărătorul ales al petentului, avocat H.A., în dosarele civile anexate.
Conform art. 281 alin. (1) C. proc. civ., „erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere".
Eroarea materială invocată de petent în prezenta cerere, conform celor sus-menţionate, se încadrează în dispoziţiile acestui text legal şi poate fi îndreptată din oficiu sau la cerere de către instanţă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta S.C. S. S.A.
Prin motivele de recurs se critică încheierea atacată pentru netemeinicie şi nelegalitate, fiind dată cu aplicarea greşită a legii.
În acest sens se susţine că, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 281 C. proc. civ. deoarece, în condiţiile în care instanţa de judecată, în apel, a acordat cheltuieli de judecată în cuantum de 5.000 RON, pronunţându-se asupra acestui capăt de cerere, înseamnă că aceasta a înţeles să cenzureze cuantumul acestor cheltuieli, acordând doar suma de 5.000 RON şi nu mai mult. Este imposibil a se susţine că acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 RON a fost o simplă greşeală de calcul, diferenţa dintre suma acordată ulterior pronunţării încheierii atacate şi cea acordată în apel fiind mult prea mare.
Aşadar, în condiţiile în care petentul avea vreo obiecţiune în privinţa cuantumului cheltuielilor de judecată acordate în apel, acesta avea la îndemnă calea de atac a recursului împotriva Deciziei civile nr. 635 din 22 martie 2011, cale de atac pe care însă, nu a înţeles să o exercite.
Având în vedere faptul că societatea a formulat recurs împotriva deciziei pronunţată în apel duce, fără vreun dubiu, la concluzia că petentul B.R.A. a fost de acord cu decizia instanţei de apel, cu privire la toate capetele de cerere.
Aşadar, în speţă nu poate fi vorba despre o eroare materială de calcul strecurată în hotărâre, deoarece instanţa de judecată s-a pronunţat asupra capătului de cerere privind cheltuielile de judecată, acordându-le în cuantumul în care a apreciat că sunt datorate iar, mai mult, petentul a fost de acord cu soluţia pronunţată, neînţelegând să formuleze vreo cale de atac împotriva acesteia.
În consecinţă, având în vedere că încheierea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, se solicită admiterea recursului şi modificarea încheierii atacate, în sensul respingerii cererii de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul dispozitivului Deciziei civile nr. 635 din 22 martie 2011.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că nu este fondat.
Art. 281 alin. (1) C. proc. civ., pe care petentul B.R.A. şi-a întemeiat cererea dedusă judecăţii, vizează erorile sau omisiunile evidente cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri ce pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Pe această cale procedurală nu pot fi îndreptate greşeli de judecată care privesc fondul pricinii şi nici nu se poate cere instanţei să îşi interpreteze propria hotărâre.
În speţă, prin încheierea recurată s-a dispus îndreptarea erorii materiale de calcul a cheltuielilor de judecată, strecurată în dispozitivul Deciziei civile nr. 635 din 22 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în Dosarul nr. 9491.2/59/2005, în sensul că a fost obligată pârâta - intimată S.C. S. S.A. Sânnicolau Mare la plata sumei totale de 27.700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în toate instanţele, reprezentând onorarii avocat şi expert şi nu de 5.000 RON, cum greşit s-a consemnat în dispozitivul sus-menţionatei decizii.
Curtea de apel a reţinut că din eroare s-a dispus acordarea sumei de 5.000 RON cheltuieli de judecată, deşi în realitate, suma totală a cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces este de 27.700 RON, justificată cu chitanţe depuse la dosar de apărătorul ales al petentului în toate dosarele civile anexate.
Noţiunea de greşeală materială are, în sensul art. 281 C. proc. civ., înţelesul de eroare materială vizibilă, săvârşită cu ocazia efectuării calculului, cum este cazul de faţă, şi nu de eroare de judecată.
În speţă nu şi-ar fi găsit aplicarea dispoziţiile art. 281 C. proc. civ. numai în cazul în care petentul B.R.A., în calitate de apelant reclamant în dosar, ar fi solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, iar instanţa ar fi omis a se pronunţa asupra cererii, caz în care ar fi putut fi formulată o cerere de completare a hotărârii conform procedurii reglementată de art. 2812 C. proc. civ. Or, aşa cum rezultă din încheierea de dezbateri de la 8 martie 2011, care constituie practicaua deciziei a cărei îndreptare se solicită în procedura pendinte, reprezentantul apelantului reclamant a pus concluzii de admitere a apelului, cu cheltuieli de judecată.
Deci, cheltuielile au fost solicitate, stabilirea cuantumului acestora fiind o chestiune de calcul pe baza documentelor justificative depuse la dosar, aşa încât, dacă s-a strecurat o eroare de calcul, aceasta poate fi îndreptată după procedura prevăzută de art. 281 C. proc. civ., pe baza verificării actelor din dosar.
În temeiul acestor consideraţii nu pot fi acceptate criticile recurentei pârâte în sensul că, instanţa de judecată s-a pronunţat asupra capătului de cerere privind cheltuielile de judecată, acordându-le în cuantumul în care a apreciat că sunt datorate, petentul fiind de acord cu soluţia pronunţată, neînţelegând să formuleze vreo cale de atac împotriva acesteia, Înalta Curte constatând că art. 281 C. proc. civ. nu face nicio distincţie în acest sens, iar faptul că a fost acordată o sumă de bani cu titlu de cheltuieli de judecată, nu exclude de plano posibilitatea săvârşirii unei erori materiale de calcul.
Pe de altă parte, calculul greşit al cheltuielilor de judecată constituie o eroare materială în sensul art. 281 C. proc. civ., şi nu o eroare de judecată, aşa cum susţine recurenta pârâtă, deoarece această chestiune nu vizează un aspect de fond al raporturilor dintre părţi.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că s-a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ., nefiind incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. S. S.A. împotriva încheierii din 30 august 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1557/2013. Civil. Actiune în daune... | ICCJ. Decizia nr. 1591/2013. Civil. Uzucapiune. Accesiune. Recurs → |
|---|
