ICCJ. Decizia nr. 1626/2013. Civil. Acţiune în revendicare. Recurs

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 1626/2013

Dosar nr. 8125/62/2009

Şedinţa publică din 22 martie 2013

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, sub nr. 8125/62/2009 la data de 21 octombrie 2009 reclamantul Municipiul Braşov, prin Regia Autonomă de Transport Braşov a chemat în judecată pe pârâta SC E. SRL, solicitând instanţei prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună evacuarea acesteia din imobilul situat în Braşov, Str. H. nr. 49, jud. Braşov - Hala de întreţinere taximetre mecano-energetic (construcţii şi instalaţii) proprietatea reclamantului şi obligarea pârâtei să îi lase acest spaţiu în deplină proprietate şi posesie, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 1709/C din 16 noiembrie 2011, Tribunalul Braşov a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a Municipiului Braşov, a admis cererea formulată de reclamantă, dispunându-se evacuarea pârâtei din spaţiu menţionat; s-a admis cererea reconvenţională cu acest obiect şi, ca atare, s-a dispus obligarea reclamantei la achitarea către pârâtă a sumei de 225.410 RON, reprezentând contravaloarea investiţiilor efectuate de către pârâtă la acest imobil, constituindu-se în favoare pârâtei reclamante un drept de retenţie până la achitarea contravalorii investiţiilor; s-au compensat cheltuielile de judecată efectuate de părţi.

Împotriva acestei sentinţe, ambele părţi au formulat apel, fiecare dintre ele criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie pe calea unor critici proprii.

La termenul din 27 martie 2012, pe parcursul soluţionării apelului, apelanta - pârâtă a formulat cerere de suspendare a soluţionării cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. 6306/197/2012.

Cauza menţionată, declanşată de pârâta SC E. SRL Braşov, are ca obiect: constatarea nulităţii absolute a „protocolului de predare-primire” încheiat la 12 august 1991 între RAT Braşov şi SC E. SRL Braşov în măsura şi cu privire la existenţa dreptului de proprietate al RAT Braşov asupra imobilului „hală de întreţinere taximetrie”, cu nr. de inventar 1185; constatarea inexistenţei în patrimoniul RAT Braşov a dreptului de proprietate asupra imobilului imobilului „hală de întreţinere taximetrie”, cu nr. de inventar 1185; constatarea că în capitalul SC E. SRL Braşov este inclus acest imobil cu titlu de aport în natură, obligarea pârâtei RAT Braşov să lase reclamantei în deplină proprietate şi posesie imobilul „hală de întreţinere taximetrie”, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din şedinţa publică din 24 aprilie 2012, Curtea de Apel Braşov, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis cererea formulată de apelanta pârâtă şi a dispus suspendarea judecăţii până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. 6306/197/2012 aflat pe rolul Judecătoriei Braşov.

Pentru a dispune această măsură, instanţa de apel a reţinut că cererea formulată în cauza de faţă este o acţiune cu caracter personal, întrucât contractul de locaţiune nu reprezintă decât un drept de creanţă, în situaţia în care durata locaţiunii nu depăşeşte 5 ani, iar de prerogativa folosinţei dispune proprietarul.

S-a constatat că prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov, în Dosarul nr. 6306/197/2012, se pune în discuţie, într-o acţiune petitorie cu caracter real, dreptul de proprietate asupra imobilului din a cărui incintă s-a solicitat evacuarea pârâtei.

Instanţa de apel a apreciat că, deşi se confruntă două acţiuni de naturi diferite, cu toate acestea ambele se raportează la calitatea titularului dreptului de proprietate şi această calitate este pusă în discuţie în litigiul în considerarea căruia s-a solicitat suspendarea judecăţii.

Pentru aceste motive, curtea de apel a constatat că dispoziţiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ. sunt aplicabile şi, în consecinţă, s-a dispus suspendarea soluţionării apelului.

În termen legal, împotriva acestei încheieri, reclamantul Municipiul Braşov prin Regia Autonomă de Transport Braşov a formulat recurs, prevalându-se de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul învederează că aspectul invocat de intimata SC E. SRL ca motiv al suspendării, anume existenţa pe rolul altei instanţe a unei pricini în care este pusă în discuţie existenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecaţi, nu poate fi luat în considerare, întrucât natura celor două litigii este total diferită.

Astfel, cauza de faţă are natura unei acţiuni în revendicare, având ca unic petit solicitarea Municipiului Braşov de a se dispune evacuarea pârâtei SC E. SRL din imobilul proprietatea sa, cu consecinţa de a-i fi lăsată posesia şi folosinţa acestuia; cealaltă cauză, pentru a cărei soluţionare s-a dispus măsura suspendării, are ca obiect constatarea nulităţii unui act administrativ.

Soluţia pronunţată de prima instanţă în litigiul de faţă, prin Sentinţa civilă nr. 1709/C din 16 noiembrie 2011 a fost în sensul admiterii acţiunii acţiunii, dispunându-se evacuarea intimatei din imobilul pe care îl ocupa abuziv de 10 ani.

Recurentul învederează că pricina de faţă a fost declanşată la 21 octombrie 2009, iar până la momentul pronunţării soluţiei de prima instanţă (16 noiembrie 2011) intimata nu a făcut niciun fel demers în scopul obţinerii unui aşa-zis drept al său faţă de acest imobil.

Prin urmare, numai după admiterea acţiunii de Tribunalul Braşov şi doar în scopul trenării finalului previzibil al acestui litigiu, în etapa apelului, aceasta a solicitat suspendarea soluţionării cauzei, motivat de faptul că a promovat o acţiune în instanţă, cu o indisolubilă legătură cu pricina de faţă.

De altfel, recurentul arată că în cauza pentru a cărei soluţionare s-a dispus suspendarea judecăţii, soluţia de primă instanţă este în sensul respingerii acţiunii formulate de intimată.

Recurenta învederează că de-a lungul timpului au existat numeroase litigii cu intimata.

a) Astfel, în anul 1999, intimata SC E. SA a formulat în contradictoriu cu R.A.T. Braşov o cerere de chemare în judecată, prin care reclamanta a solicitat:

- să se constate existenţa dreptului său de proprietate asupra secţiei compuse din hală de întreţinere şi parcare a taximetrelor, cu terenul aferent, drept de proprietate rezultat din divizarea pârâtei R.A.T. Braşov;

- să se dispună obligarea pârâtei să îi predea posesia juridică a construcţiilor şi a terenului;

- să se constate că la pct. 1 lit. a), mijloacele fixe în exploatare la Secţia E. din Protocolul încheiat la 12 august 1991 fac parte: hala de întreţinere, parcarea taximetrelor şi terenul aferent.

Prin Sentinţa civilă nr. 815/C din 27 octombrie 1999, instanţa a respins acţiunea reclamantei SC E. SA; soluţia a fost menţinută prin Decizia civilă nr. 122/Ap din 29 martie 2000 a Curţii de Apel Braşov şi, respectiv, prin Decizia civilă nr. 7643 din 14 decembrie 2001 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

b) În anul 1995, aceeaşi reclamantă a formulat o cerere de chemare în judecată având ca obiect obligarea Consiliului Local Braşov să emită hotărârea şi, respectiv, obligarea Primăriei Braşov să fie de acord cu modificarea Deciziei nr. 282/1991 a Prefecturii Braşov, în sensul cuprinderii în capitalul social şi al activului denumit hală de întreţinere taximetre cu spaţiu de parcare şi amenajările aferente.

Prin Sentinţa civilă nr. 13 din 16 ianuarie 1996, Tribunalul Braşov îşi declină competenţa în favoarea Curţii de Apel Braşov, care prin Sentinţa civilă nr. 145/F din 4 noiembrie 1997 a respins acţiunea reclamantei; soluţia a fost menţinută de instanţa de control judiciar - Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia civilă nr. 2573 din 17 decembrie 1998.

c) În anul 2000, intimata SC E. SA a formulat o nouă cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu recurenta cauzei, având următoarele petite:

- să se constate că imobilul cu nr. de inventar 1185 - hală de întreţinere taximetre a făcut parte din inventarul secţiei de taximetre la data de 31 decembrie 1990;

- să se constate că în capitalul social iniţial al SC E. SA este cuprins şi imobilul denumit hală întreţinere taximetre cu nr. de inventar 1185.

Prin Decizia civilă nr. 773R din 15 octombrie 2002, Curtea de Apel Braşov a admis recursul formulat de R.A.T. Braşov şi a respins acţiunea formulată de SC E. SA.

d) În decembrie 2002 SC E. SA formulează o altă cerere de chemare în judecată prin care a solicitat instanţei de judecată obligarea R.A.T. Braşov să încheie un contract de vânzare-cumpărare cu reclamanta asupra cotei de 76,14% din activul denumit hală întreţinere taximetre metano-energetic cu nr. de inventar 1185;

Prima instanţă - Tribunalul Mureş, prin Sentinţa civilă nr. 1858 din 1 octombrie 2004 a admis cererea reclamantei, însă Curtea de Apel Târgu Mureş prin Decizia civilă nr. 28A din 10 martie 2008 a admis apelul formulat de R.A.T. Braşov şi a schimbat în tot hotărârea instanţei de fond, respingând acţiunea reclamantei; Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia civilă nr. 1839 din 10 iunie 2009 a respins recursul declarat de SC E. împotriva hotărârii Curţii de Apel Mureş.

e) Şi în luna iulie 2009, intimata SC E. SA a promovat o acţiune pe rolul Tribunalului Braşov prin care a solicitat să se constate că este proprietar asupra cotei de 76,14% din mijlocul fix cu nr. de inventar 1185 denumit Hala Mecano-Energetic Hala întreţinere Taximetre.

Prin Sentinţa civilă nr. 1581C din 28 octombrie 2009, Tribunalul Braşov a respins acţiunea; prin Decizia civilă nr. 4993 din 11 noiembrie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins excepţia de nelegalitate formulată de SC E. SRL cu privire la poziţia 5833 Cod clasificare 1.6.2.2 (sediu RAT Braşov) din Anexa 2 a H.G. nr. 972 din 5 septembrie 2002, astfel că, imobilul în care se află sediul RAT - Braşov a fost menţinut în domeniul public al Municipiului Braşov.

În consecinţă, recurenta solicită instanţei de recurs a observa că în toate aceste acţiuni intimata reia aceleaşi petite cu cele din cauza pentru care s-a dispus măsura suspendării judecăţii, astfel că, în speţă sunt întrunite şi cerinţele art. 166 C. proc. civ., sens în care solicită instanţei de recurs a analiza şi constata.

Astfel, în opinia sa, în toate aceste cauze există identitate totală sau parţială de părţi, obiect şi cauză.

În sfera noţiunii de obiect al cererii se include nu numai obiectul material, ci şi dreptul subiectiv care are înrâurire asupra obiectului material.

Cauza cererii de chemare în judecată este reprezentată de instituţia, categoria juridică sau principiul de drept substanţial pe care reclamanta şi-a întemeiat pretenţia. Esenţial este însă faptul că pentru a exista identitate de părţi, obiect şi cauză nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în acţiunile supuse analizei în acelaşi mod, ci este suficient ca din cuprinsul cererilor să rezulte că este acelaşi, după cum trebuie observat că scopul urmărit de reclamantă este acelaşi.

Faţă de toate aceste considerente, recurenta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi, în consecinţă, să se dispună revocarea suspendării dispuse în Dosarul nr. 8125/62/2009 aflat în apel pe rolul Curţii de Apel Braşov.

După comunicarea motivelor de recurs, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea căii de atac, cu consecinţa menţinerii măsurii suspendării dispuse de instanţa de apel; a anexat întâmpinării un set de înscrisuri.

Recursul formulat este fondat, potrivit celor ce urmează.

Suspendarea legală prevăzută de art. 244 C. proc. civ. reprezintă un incident ivit în derularea activităţii de judecată de natură a temporiza curgerea firească a activităţii de judecată care trebuie să se caracterizeze prin continuitate; ea poate interveni în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, având însă un caracter facultativ.

Prin urmare, instanţa sesizată cu soluţionarea unei astfel de cereri, chiar dacă va constata îndeplinirea cerinţelor normei, are puterea de apreciere asupra utilităţii (chiar a necesităţii), dar şi asupra oportunităţii măsurii în ansamblul raporturilor juridice dintre părţi, astfel încât măsura să nu permită concluzia unui abuz de drept procesual al părţii care o invocă.

Suspendarea reglementată de art. 244 pct. 1 C. proc. civ. implică cercetarea următoarelor cerinţe legale: dezlegarea pricinii cu care este învestită instanţa în faţa căreia se invocă acest incident, să depindă în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi.

Aplicând aceste criterii legale la speţa dedusă judecăţii, rezultă că instanţa de apel a reţinut că cererea în evacuare promovată de recurenta reclamantă depinde în tot de existenţa dreptului de proprietate al pârâtei asupra imobilului din care se cere evacuarea sa, drept ce ar urma să fie stabilit prin soluţionarea irevocabilă a cererii ce face obiectul Dosarului nr. 6306/197/2012 înregistrat pe rolul Judecătoriei Braşov (câtă vreme se solicită, între altele, a se constata că imobilul în litigiu a fost constituit de pârâtă ca aport în natură la momentul înfiinţării sale).

Cu alte cuvinte, instanţa de apel a considerat, în aplicarea art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., că nu este posibilă ori că este cel puţin inoportună, soluţionarea pricinii cu care este învestită (aflată în etapa procesuală a apelului) şi că aceasta depinde de soluţionarea prioritară a dosarului anterior menţionat şi, în consecinţă, decizia pe care o va pronunţa depinde întru totul de judecarea irevocabilă a celuilalt proces.

Înalta Curte constată că, în general, un atare raţionament, în contextul celor două acţiuni în comparaţie, îşi verifică valabilitatea, însă ansamblul circumstanţelor cauzei nu susţin soluţia suspendării procesului, întrucât dreptul de proprietate invocat de intimata pârâtă a fost supus anterior unor verificări jurisdicţionale fie pe cale principală, fie pe cale incidentală, soldate cu pronunţarea unor soluţii definitive şi irevocabile; prin urmare, instanţa de apel are la îndemână suficiente probatorii pe baza cărora să poată da dezlegare criticilor cu care a fost învestită prin apelurile promovate în cauză.

Pe de altă parte, promovarea unei noi acţiuni prin care să se reia disputa cu privire la titularul dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Braşov, Str. H. nr. 49, jud. Braşov - Hala de întreţinere taximetre mecano-energetic (construcţii şi instalaţii), este susceptibilă a se circumscrie premiselor constatării unui abuz de drept procesual care se impunea a fi sancţionat de instanţa de apel prin împiedicarea tergiversării pricinii de faţă.

Înalta Curte va înlătura însă solicitarea recurentei reclamante de a cerceta şi statua asupra identităţii (fie totale, fie parţiale) de părţi, obiect şi cauză între pricinile derulate anterior între aceleaşi părţi, enumerate în conţinutul motivelor de recurs şi cea în considerarea căreia s-a dispus suspendarea, întrucât excede limitelor recursului de faţă, al cărui obiect priveşte doar măsura dispusă de instanţa de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) şi (3) rap. la art. 304 pct. 9 şi art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., va admite recursul formulat de reclamantă, va modifica în tot încheierea recurată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de suspendare; se va trimite cauza instanţei de apel în vederea continuării judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Municipiul Braşov prin Regia Autonomă de Transport Braşov împotriva încheierii din 24 aprilie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Modifică în tot încheierea recurată, în sensul că:

Respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a soluţionării apelului, formulată în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. 6306/197/2012 al Judecătoriei Braşov.

Trimite cauza instanţei de apel în vederea continuării judecăţii.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2013.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1626/2013. Civil. Acţiune în revendicare. Recurs