ICCJ. Decizia nr. 1572/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1572/2013
Dosar nr. 47308/3/2011
Şedinţa de la 10 aprilie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. 2986/95/2011, reclamantul F.N.M. în contradictoriu cu Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună în principal anularea Deciziei nr. 132504 din 27 decembrie 2010 şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de bani reţinută fără titlu, actualizată cu indicele de inflaţie până la data efectivă a plăţii, iar în subsidiar menţinerea începând cu luna ianuarie 2011 a cuantumului pensiei avut anterior emiterii deciziei contestate, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Prin Sentinţa civilă nr. 3469 din 17 mai 2011, Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu declinând competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
În motivarea sentinţei se arată că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Se mai arată în motivarea sentinţei că în cazul de faţă cererea nu este adresată C.N.P.A.S. ci împotriva Casei de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi în consecinţă având în vedere materia pensiilor competenţa este reglementată prin dispoziţii legale speciale, care au un caracter imperativ, respectiv art. 54 alin. (3) din Legea nr. 164/2001, raportat la dispoziţiile art. 156 din Legea nr. 19/2000 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. 47308/3/2011, la data de 10 iunie 2011.
Prin Sentinţa civilă nr. 574 din 21 ianuarie 2013, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.
S-a reţinut că în prezent Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011 conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
S-a arătat totodată că la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi S.R.I.), a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Art. 7 din Legea nr. 119/2000 arată că "(1) Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recrutate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea de anulare fiind formulată la instanţa de la domiciliul reclamantului pensionar la data de 16 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000, fiind declinată către tribunalul de la sediul pârâtului.
S-a constatat că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, 1 ianuarie 2011, astfel că suntem în situaţia în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat şi se pune problema în ce măsură aceasta mai poate să impună competenţa teritorială absolută la sediul pârâtului.
Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispoziţiilor art. 725 C. proc. civ., iar Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc. civ.
Când o lege specială (19/2000), care reglementează un anumit domeniu şi care cuprinde şi norme cu privire la competenţă, este înlocuită cu o altă lege (263/2010) şi aveam o altă lege specială (119/2010) care face trimitere la normele de competenţă din legea abrogată, se aplică noua lege, competenţa fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.
S-a reţinut că Legea nr. 119/2010 nu face trimitere la dispoziţiile C. proc. civ. dar acesta reprezintă legea generală în materie de procedură a astfel că prin analogie se poate interpreta că, şi în cazul în care o lege specială trimite la o normă de procedură abrogată, competenţa fiind o normă de procedură, atunci acel text trebuie interpretat că face trimitere la norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere.
În finalul considerentelor s-a arătat că o lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competenţă diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare, prin respectarea normelor de procedură în vigoare la momentul judecăţii.
Constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, Tribunalul Bucureşti, în conformitate cu art. 21 şi art. 22 C. proc. civ. a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acesteia.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă Înalta Curte reţine următoarele:
Cererea dedusă judecăţii este o contestaţie împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, şi anume Casa de pensii din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Decizia contestată a fost emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanţei s-a făcut la data de 16 februarie 2011.
La data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că "Cererile îndreptate împotriva casei naţionale de pensii şi asigurări sociale sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul".
Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data sesizării instanţei şi anume 16 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă în art. 154.
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, "cererile îndreptate împotriva casei naţionale de pensii publice, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi art., "celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul".
Rezultă că, odată cu întrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, se reţine că norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanţei.
Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, o astfel de cerere se adresează instanţei de la domiciliul reclamantului, instanţa competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Gorj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Gorj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2013.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 1584/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1565/2013. Civil. Acţiune în anulare a... → |
|---|
