ICCJ. Decizia nr. 1629/2013. Civil. Brevete de invenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1629/2013
Dosar nr. 119/54/2012
Şedinţa publică din 22 martie 2013
Prin cererea introdusă la Tribunalul Gorj, secţia civilă, şi înregistrată sub nr. 101/95/2010, reclamanţii B.N., D.G. şi Ş.C. au chemat în judecată pârâta SC C.E.R. SA, solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, aceasta să fie obligată să le plătească drepturile de autor ai invenţiei „dispozitiv electronic de pornire a motoarelor asincrone cu motor bobinat", aferente perioadei 1 iulie 2007 - 22 ianuarie 2009, actualizate cu indicele de inflaţie de la data când trebuiau achitate până la data plăţii, dobânzile legale aferente de la data introducerii acţiunii până la data plăţii şi cheltuielile de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 416 din 24 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 101/95/2010, s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii B.N., D.G. şi Ş.C. împotriva pârâtului S.C. C.E.R. S.A., a fost obligată pârâta să plătească reclamanţilor drepturile de autor după cum urmează: B.N. - 538.156 RON; Ş.C. - 224.232 RON; D.G. - 134.539 RON; ce au fost reactualizate la data efectuării expertizei, urmând a fi reactualizate la data plăţii, drepturi pentru perioada 1 iulie 2007 - 22 ianuarie 2009, precum şi dobânda legală aferentă acestor sume începând cu data de 6 ianuarie 2010 până la data efectuării plăţii şi a fost obligată pârâta să plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată după cum urmează: B.N. - 3000 RON; Ş.C. - 2000 RON; D.G. - 3.203 RON.
Împotriva acestei sentinţe civile au formulat apel reclamanţii B.N., D.G. şi Ş.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, doar prin prisma soluţionării cererii privind cheltuielile de judecată.
De asemenea, în cauză a formulat apel C.E.R. S.A., criticând Sentinţa nr. 416 din 14 noiembrie 2010, a Tribunalului Gorj, pentru nelegalitate şi netemeinicie, deoarece nu s-a avut în vedere faptul că brevetul de invenţie în cauză, nr. RO 102590 nu mai este legal protejat, taxa de menţinere în vigoare care trebuia achitată anual nu a fost achitată.
La termenul de judecată din data de 10 martie 2011, instanţa a admis cererea formulată de către reprezentantul apelantei SC C.E.R. SA, pentru a face dovada că apelul formulat de către unitatea apelantă a fost declarat în termen.
Prin Decizia civilă nr. 197 din 31 martie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. 101/95/2010, s-a respins cererea de repunere în termenul de apel formulată de pârâta SC C.E.R. SA Rovinari, a fost respins, ca tardiv, apelul, s-a admis apelul declarat de apelanţii reclamanţi B.N., D.G., Ş.C. A fost schimbată în parte sentinţa civilă, în sensul că a fost obligată pârâta apelantă la plata sumei de 24.000 RON în favoarea reclamantului B.N.; la 9.000 RON în favoarea reclamantului Ş.C. şi, respectiv la 4700 RON în favoarea reclamantului D.G., reprezentând diferenţe cheltuieli de judecată efectuate în Dosar nr. 101/95/2010, în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 416 din 24 noiembrie 2010, a Tribunalului Gorj. S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei civile.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C C.E.O., respins prin Decizia nr. 2662 din 6 aprilie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 101/95/2010, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de S.C. C.E.O.
Împotriva aceleiaşi decizii, respectiv Decizia nr. 197 din 31 martie 2011, a formulat cerere de revizuire S.C. C.E.O. S.A.
Prin Decizia civilă nr. 56 din 3 iulie 2912, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a admis cererea de revizuire, a schimbat Decizia civilă nr. 197 din 31 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în sensul că a respins excepţia tardivităţii apelului formulat de pârâta S.C. C.E.R. S.A., împotriva Sentinţei civile nr. 416 din 24 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 101/95/2010, reţinând cauza pentru rejudecarea ambelor apeluri, sens în care a acordat termen.
Împotriva Deciziei nr. 56 din 3 iulie 2012 au formulat şi motivat recurs reclamanţii B.N., D.G. şi Ş.C. pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestora s-a arătat că s-au interpretat şi aplicat greşit disp. art. 322 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În speţa dedusă judecăţii nu este întrunită cerinţa ca hotărârea supusă revizuirii să evoce fondul deoarece, prin Decizia nr. 197 din 31 martie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. 101/95/2010 nu s-a menţionat cauza pe fond, ci s-a respins cererea de repunere în termen de apel formulată de S.C. C.E.R. S.A. şi s-a respins, ca tardiv apelul declarat de pârâta S.C. C.E.R. S.A. împotriva Sentinţei nr. 416 din 24 noiembrie 2010 a Tribunalului Gorj şi s-a admis apelul cu privire la cererea accesorie vizând cheltuielile de judecată, astfel încât prin hotărârea instanţei de apel nu a fost evocat fondul cauzei.
În această situaţie Curtea de Apel Craiova trebuia să respingă cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Prin Dispozitivul Deciziei nr. 56/2012 s-a acordat termen pe 11 septembrie 2012, pentru soluţionarea ambelor apeluri, soluţia fiind nelegală cu privire şi la soluţionarea apelului recurenţilor, ce a avut ca obiect diminuarea justificată a onorariului apărătorului de către instanţa de fond deoarece, prin rejudecarea apelului recurenţilor, care nu are nici o legătură cu schimbarea Deciziei civile nr. 197 din 31 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova în sensul respingerii excepţiei tardivităţii apelului formulat de S.C C.E.R. S.A, se încalcă autoritatea de lucru judecat consacrată de art. 1201 C. civ.
Autoritatea de lucru judecat cu privire la soluţia dată apelului prin Decizia nr. 197/2011 a Curţii de Apel Craiova rezultă din dispozitivul Deciziei nr. 56/2012 a Curţii de Apel Craiova, unde nu s-a făcut nici o menţiune cu privire la schimbarea soluţiei dată în apel, ceea ce echivalează cu menţinerea soluţiei apelului pronunţată prin decizia supusă revizuirii.
La termenul din 22 martie 2013 Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport de împrejurarea că este formulat împotriva unei hotărâri intermediare, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs, prin care instanţa nu s-a pronunţat pe fond, ci a admis cererea de revizuire şi a reţinut cauza pentru judecare.
Analizând recursul formulat, prin prisma excepţiei inadmisibilităţii, datorită caracterului său peremptoriu, Înalta Curte apreciază că recursul este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Prin recursul de faţă a fost atacată Decizia civilă nr. 56 din 3 iulie 2012 a Curţii de Apel Craiova, prin care a fost admisă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., împotriva Deciziei civile nr. 197 din 31 martie 2011 a Curţii de Apel Craiova, constatându-se că agentul poştal a efectuat procedura comunicării în fals, a fost schimbată Decizia nr. 197 din 31 martie 2011 în sensul respingerii excepţiei tardivităţii apelului declarat de SC C.E.R. împotriva Sentinţei civile nr. 416/2010 şi s-a fixat termen pentru soluţionarea ambelor apeluri.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului".
Luând în considerare că Decizia civilă nr. 56/2012 nu a soluţionat apelurile declarate, acestea aflându-se în curs de soluţionare, nu există o hotărâre judecătorească pronunţată în apel care să poată fi supusă recursului, conform art. 299 alin. (1) C. proc. civ.
Decizia civilă nr. 56 din 3 iulie 2012 a Curţii de Apel Craiova constituie o decizie intermediară care va putea fi atacată cu recurs odată cu decizia care se va pronunţa asupra celor două apeluri.
Situaţia în speţă este similară celei prin care instanţa de apel, în temeiul art. 297 C. proc. civ., printr-o decizie intermediară, anulează hotărârea atacată şi reţine procesul pentru evocarea fondului, urmând a pronunţa în cauză şi o a doua decizie, definitivă, care este supusă recursului.
Astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. 33/2007 în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, „Recursul declarat împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele de apel, prin care s-au anulat în tot sau în parte procedura urmată, precum şi hotărârea apelată, cu reţinerea cauzei spre judecare, cu excepţia cazului în care instanţa de apel a constatat propria sa competenţă, este inadmisibil. Aceste hotărâri pot fi atacate cu recurs numai odată cu deciziile pronunţate asupra fondului, după judecarea cauzelor în apel".
Astfel fiind, Înalta Curte observă că în mod greşit în cuprinsul dispozitivului Deciziei civile nr. 56/2012 a Curţii de Apel Craiova a fost menţionată calea de atac a recursului, în 15 zile de la comunicarea acestei decizii.
Pentru aceste motive, Înalta Curte apreciază că excepţia inadmisibilităţii recursului este fondată, astfel încât va respinge recursul pentru acest considerent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanţii B.N., D.G. şi Ş.C. împotriva Deciziei nr. 56 din 3 iulie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1628/2013. Civil. Marcă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1631/2013. Civil → |
|---|
