ICCJ. Decizia nr. 1640/2013. Civil. Contestaţie decizie de pensionare. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 1640/2013
Dosar nr. 6369/1/2012
Şedinţa publică din 22 martie 2013
La data de 8 octombrie 2012, revizuenta R.I.I. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 2714 din 4 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
S-a arătat că Decizia civilă nr. 2714 din 4 septembrie 2012 are caracterul de „hotărâre potrivnică" prin raportare la Decizia civilă nr. 1741 din 22 septembrie 2011 pronunţată tot de Curtea de Apel Ploieşti, ca instanţă de recurs.
Astfel, primul litigiu, înregistrat sub nr. 565/105/2010 la Tribunalul Prahova, a avut drept obiect contestaţia îndreptată împotriva Deciziei nr. 126823 din 19 august 2010 emisă de C.J.P. Prahova, prin care s-a recalculat pensia de serviciu, emisă la data de 31 martie 2009. Prin Decizia civilă nr. 1741 din 22 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, s-a admis recursul, s-a modificat sentinţa Tribunalului Prahova şi s-a modificat în tot sentinţa instanţei de fond în sensul anulării deciziei de revizuire din 19 august 2010, menţinând în plată decizia de pensie din 31 martie 2009.
Al doilea litigiu, înregistrat sub nr. 7566/105/2011 la Tribunalul Prahova, a avut drept obiect contestaţia îndreptată împotriva Deciziei nr. 126823 din 21 iulie 2011 emisă de C.J.P. Prahova privind revizuirea pensiei de serviciu stabilită la data de 31 martie 2009.
În opinia revizuentei, cele două hotărâri au fost pronunţate în aceeaşi pricină, deoarece recalcularea pensiei de serviciu este acelaşi lucru cu revizuirea pensiei de serviciu, dovadă fiind aplicarea aceluiaşi raţionament de transformare a pensiei de serviciu în pensie pentru limita de vârstă, cu consecinţa reducerii pensiei la acelaşi cuantum. Litigiile s-au purtat între aceleaşi părţi, având şi aceleaşi calităţi procesuale, iar soluţiile pronunţate de instanţele de recurs care au evocat fondul sunt total potrivnice, rezultatul fiind contrar.
Analizând cererea de revizuire formulată de revizuenta R.I.I., Înalta Curte apreciază că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. „revizuirea unei hotărâri (..) dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere (..) dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".
Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci acela al respectării principiului puterii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea lui.
Pentru a se statua asupra admisibilităţii unei cereri de revizuire, în această ipoteză legală, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: să fie vorba despre hotărâri definitive contradictorii, pronunţate nu în acelaşi proces, ci în procese diferite, dar care să se refere la acelaşi litigiu (ceea ce presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză), iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată excepţia puterii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.
Cele două decizii invocate de către revizuentă nu îndeplinesc condiţia cerută de textul de lege menţionat anterior, privind identitatea de obiect şi cauză necesară pentru a putea vorbi despre existenţa aceluiaşi litigiu.
Astfel, într-un prim proces a fost atacată Decizia nr. 126823 din 19 august 2010 a Casei Judeţene de Pensii Prahova prin care pensia de serviciu a contestatoarei, stabilită prin Decizia nr. 126823 din 31 martie 2009 a Casei Judeţene de Pensii Prahova, a fost recalculată în temeiul Legii nr. 119/2010, fiind redusă. Această contestaţie a fost admisă în mod irevocabil prin Decizia civilă nr. 1741/2011 a Curţii de Apel Ploieşti, prin care a fost anulată Decizia de recalculare nr. 126823 din 19 august 2010 şi menţinută în plată pensia iniţială de serviciu stabilită prin Decizia nr. 126823 din 31 martie 2009.
În al doilea proces, a fost contestată Decizia nr. 126823 din 21 iulie 2011 a Casei Judeţene de Pensii Prahova, prin care a fost supusă din nou revizuirii pensia de serviciu a contestatoarei, stabilită prin Decizia nr. 126823 din 31 martie 2009 a Casei Judeţene de Pensii Prahova, de această dată în temeiul O.U.G. nr. 59/2011, pensia fiindu-i redusă în mod irevocabil prin Decizia civilă nr. 2714/2012 a Curţii de Apel Ploieşti, soluţie contrară celei pronunţate în primul proces.
Comparând obiectul şi cauza celor două procese în care au fost pronunţate celor două decizii civile care sunt considerate contrare, Înalta Curte observă că acestea sunt diferite, întrucât obiectul vizează decizii diferite, care au identic numai numărul de înregistrare, fiind emise la date diferite, iar temeiul juridic al celor două decizii este Legea nr. 119/2010, pentru Decizia civilă nr. 1741/2011 a Curţii de Apel Ploieşti, respectiv O.U.G. nr. 59/2011, pentru Decizia nr. 2714/2012 a Curţii de Apel Ploieşti.
Sub acest aspect, în Decizia nr. 215 din 13 martie 2012, Curtea Constituţională a precizat că „O.U.G. nr. 59/2011 are în vedere o nouă procedură de recalculare a pensiilor, distinctă şi ulterioară celei realizate prin Legea nr. 119/2010", astfel încât nu este fondată apărarea revizuentei potrivit cu care recalcularea pensiei de serviciu este acelaşi lucru cu revizuirea pensiei de serviciu.
Ca atare, puterea de lucru judecat, de care beneficiază hotărârea judecătorească prin care s-a anulat decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, este limitată în timp, existând numai atâta vreme cât este în vigoare temeiului juridic care a constituit cauza contestaţiei.
Tot în Decizia nr. 215 din 13 martie 2012, Curtea Constituţională a statuat următoarele: „astfel de hotărâri judecătoreşti se bucură de autoritatea de lucru judecat şi determină obligarea autorităţilor publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanţele de judecată, însă această obligaţie subzistă atâta timp cât este în vigoare şi temeiul legal în baza căruia au fost pronunţate hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile".
În acelaşi sens Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 1601 din 9 decembrie 2010, statuând că „autoritatea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească este una absolută pe toată durata de aplicare a prevederii legale care a stat la baza pronunţării hotărârii".
Prin urmare, Înalta Curte constată că cele două proceduri de recalculare, respectiv de revizuire a pensiilor de serviciu, reglementate prin Legea nr. 119/2010 şi prin O.U.G. nr. 59/2011, constituie proceduri legale distincte, care nu încalcă puterea de lucru judecat, ci exprimă voinţa legiuitorului de a interveni asupra prestaţiilor succesive constând în plata lunară a pensiei, printr-o noi reglementări legislative.
Astfel, prin O.U.G. nr. 59/2011, legiuitorul român a înţeles să modifice condiţiile în care are loc pentru viitor revizuirea pensiilor de serviciu, anterior reglementată prin Legea nr. 119/2010 şi pusă în practică prin H.G. nr. 737/2010, aflându-ne, drept urmare, în situaţia unor proceduri legale separate şi succesive, care se aplică prestaţiilor de asigurări sociale, subsecvente actului de pensionare, care devin facta praeterita pe măsura curgerii timpului, astfel încât cuantumul pensiei la care este îndrituit pensionarul pentru perioada ce urmează unei luni încheiate este mai degrabă un efect viitor al raporturilor juridice trecute – facta futura, supus modificărilor legislative, de la data intrării în vigoare a acestora.
Prin urmare, nu se poate susţine că Legea nr. 119/2010 şi O.U.G. nr. 59/2011 constituie o cauză identică pentru cele două procese, astfel încât nici deciziile emise în temeiul lor nu pot fi identice.
Pentru aceste motive, nefiind îndeplinită condiţia existenţei triplei identităţi între cele două procese: de părţi, obiect şi cauză, cerută de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta R.I.I. împotriva Deciziei nr. 2714 din 4 septembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1635/2013. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1641/2013. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
