ICCJ. Decizia nr. 2205/2013. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A ll-A CIVILĂ
Decizia nr. 2205/2013
Dosar nr. 10801/111/2010
Şedinţa publică de la 4 iunie 2013
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 352 din 15 martie 2011, Tribunalul Bihor a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei SC T.P. SRL, excepţie invocată de pârâta Banca C.R., instanţa reţinând în esenţă că în poliţa de asigurare din 27 august 2008 sunt prevăzute expres părţile contractului de asigurare încheiat, respectiv reclamanta SC T.P. SRL în calitate de asigurat, pârâta Banca C.R. în calitate de asigurător şi Banca O.T.P., sucursala O. în calitate de beneficiar, că reclamanta este beneficiara a două credite de investiţie a căror garanţie este gaj asupra două mijloace fixe reprezentând maşini de ascuţit şi rectificat scule, asigurate conform poliţei de asigurare din data de 27 august 2008, poliţa fiind cesionată în favoarea Băncii O.T.P., sucursala O. şi înscrisă în A.E.G.R.M., că potrivit adresei din 31 iulie 2009 al Băncii O.T.P., sucursala O. acordarea de despăgubiri de către pârâtă, ca urmare a clauzelor din contractele de credit încheiate, poate fi efectuată doar cu acordul beneficiarului Banca O.T.P., sucursala O. şi doar în conturile specificate de beneficiar, reclamanta prevalându-se de clauzele contractului de credit încheiat între reclamantă şi Banca O.T.P., sucursala O. conform cărora în cazul pieirii sau distrugerii bunurilor ce constituie garanţia plăţii, eventualele sume obţinute cu titlu de despăgubire vor fi virate în contul reclamantei deschis la Banca O.T.P., sucursala O., urmând ca prin aceste sume să fie stinsă sau compensată obligaţia de plată a ratelor contractuale, aspect confirmat şi de către Banca O.T.P., sucursala O. prin adresa din 7 martie 2011.
A considerat instanţa de fond că prin inserarea unui beneficiar al primei de asigurare, reclamanta nu şi-a pierdut dreptul de a solicita plata unor despăgubiri în contul bunului asigurat, neexistând nici o dovadă în acest sens, din contră, conform menţiunilor adresei din 7 martie 2011, reclamanta având obligaţia de a vira suma rezultată din despăgubirea ce s-ar acorda în baza poliţei de asigurare din 27 auigust 2008, într-un cont IBAN în euro/RON deschis la Banca O.T.P., sucursala O., reprezentând stabilirea unui beneficiar al poliţei de asigurare, ca şi în cazul de faţă, reprezentând o stipulaţie pentru altul, în cadrul acesteia, creditorul stipulaţiei, reclamata SC T.P. SRL putând solicita debitorului obligaţiei Banca C.R. executarea obligaţiei asumate faţă de terţul beneficiar.
Prin sentinţa din 7 februarie 2012, Tribunalul Bihor a respins ca nefondată acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SC T.P. SRL în contradictoriu cu pârâta Banca C.R. precum şi cererea de intervenţie formulată de pârâta Banca C.R. în contradictoriu cu intervenientul principal Banca O.T.P., sucursala O.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei SC T.P. SRL, excepţie invocată de pârâta Banca C.R., că prin încheierea din 15 martie 2011 a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei SC T.P. SRL.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa în baza probelor administrate în cauză a reţinut în esenţă şi în raport de art. 6.2.4 din Condiţiile generale de asigurare că reclamanta nu a respectat clauzele contractuale care o obligau să păstreze bunul avariat pentru a permite angajaţilor pârâtei să evalueze paguba, iar maşinile de ascuţit asupra cărora în poliţele de asigurare s-a inserat clauze de cesiune în favoarea Banca O.T.P., sucursala O. erau găsite în stare de funcţiune.
Instanţa de fond nu a putut reţine apărarea reclamantei în sensul că utilajul avariat nu există un astfel de utilaj în evidenţa contabilă a societăţii reclamante, din înscrisuri chiar cele întocmite de reclamantă şi comunicate către Banca O.T.P. rezultând că s-a încheiat poliţă de asigurare pentru utilajele din data de 19 noiembrie 2004 şi din data de 4 august 2006.
Respingând acţiunea reclamantei faţă de pârâtă, instanţa a dispus şi respingerea ca lipsită de obiect şi a cererii formulată de pârâta Banca C.R.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta SC T.P. SRL Oradea, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acţiunii precizate, cu cheltuieli de judecată, precum şi pârâta Banca C.R., solicitând schimbarea în tot a încheierii din 15 martie 2011, precum şi a sentinţei din 7 februarie 2012, în sensul respingerii acţiunii reclamantei, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului său, reclamanta SC T.P. SRL a invocat greşita interpretare de către instanţa de fond a probatoriului administrat raportat la clauzele contractului de asigurare.
Apelanta Banca C.R., în motivarea apelului său arată că reclamanta şi-a dovedit interesul în promovarea prezentei acţiuni, dar nu şi dreptul şi calitatea procesuală activă, prin adresele din 31 iulie 2009 şi din 7 martie 2011, dovedindu-se dreptul Banca O.T.P., sucursala O. de a solicita despăgubirea, aceasta fiind titulara indemnizaţiei de asigurare.
Curtea de Apel Oradea, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 65 din 12 septembrie 2012, a respins ca nefondat, apelul reclamantei şi a admis apelul pârâtei, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins acţiunea ca fiind formulată de o parte fără calitate procesuală activă, apelanta reclamantă fiind obligată să plătească apelantei pârâte 4,15 RON cheltuieli de judecată în apel.
În fundamentarea acestei decizii instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că reclamanta nu este nici beneficiarul, nici cesionarul asigurării, aceasta neavând calitatea procesuală activă de a formula acţiune în despăgubiri, întemeiată pe această poliţă, împotriva asigurătorului, transferând acest drept în favoarea Băncii O.T.P., sucursala O.
A mai reţinut instanţa de apel că, referitor la calităţile de intervenient al pârâtei Banca C.R. şi de intervenient principal al Băncii O.T.P., sucursala O., aceste părţi au doar calitate de pârâte, neexistând la dosar nici o cerere de intervenţie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC T.P. SRL solicitând admiterea recursului declarat, respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, casarea hotărârii atacate cu trimiterea dosarului la instanţa de apel în vedere judecării în fond a apelului, cu cheltuieli de judecată.
Recurenta reclamantă formulează o singură critică pe care şi-o subsumează motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reproşând instanţei de apel interpretarea şi aplicarea greşită a legii în soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active.
În argumentarea acestei critici recurenta reclamantă arată că prin cesionarea poliţei nu şi-a pierdut calitatea de parte contractantă în raportul de asigurare stabilit prin încheierea poliţei, având în continuare calitatea de „asigurat”, prin cesionare fiind cedată doar calitatea sa de „beneficiar” al asigurării, că în conformitate cu contractul de credit încheiat cu Banca O.T.P., bunurile asigurate au fost constituite ca şi garanţii pentru garantarea restituirii creditului garantat iar poliţa de asigurare a fost cesionată în conformitate cu prevederile contractului de credit pentru ca banca să fie sigură de achitarea ratelor şi în cazul pieririi bunurilor gajate şi în cazul producerii unui eveniment asigurat, instanţa de apel limitându-se la analizarea superficială a menţiunii de cesiune inserate pe poliţa de asigurare fără a verifica motivele şi condiţiile cesiunii, prevăzute în contractul de creditare încheiat cu unitatea bancară. Consideră recurenta reclamantă că, în condiţiile în care, în calitate de persoană asigurată a achitat primele de asigurare, este cel puţin ciudată susţinerea instanţei conform căreia în cazul producerii unui eveniment asigurat, aceasta nu are calitatea procesuală activat să solicite achitarea despăgubirilor aferente, că dacă s-ar accepta poziţia pârâtei adoptată şi de instanţa de apel, ar însemna ca toate demersurile pentru achitarea despăgubirilor trebuiau efectuate de către unitatea bancară, beneficiară a asigurărilor, deşi aceasta nu deţine în mod direct nicio informaţie cu privire la evenimentul asigurat.
Recurenta reclamantă subliniază că întreaga procedură de deschidere şi administrare a dosarului de daune a fost efectuată de către recurentă şi societatea de asigurare, iar pârâta nu a invocat niciodată că aceste proceduri ar fi trebuit să fie întreprinse de către unitatea bancară, beneficiar al asigurării, că până la achitarea despăgubirilor este nevoită să achite ratele contractuale către Banca O.T.P., deşi s-a produs un eveniment asigurat prin poliţa de asigurare încheiată de către recurentă a căror prime de asigurare au fost achitate tot de către noi.
Recurenta apreciază că prin admiterea excepţiei au fost lezate drepturile sale dobândite prin încheierea poliţei de asigurare existând riscul creării unui precedent periculos care să permită societăţilor să se sustragă de la achitarea obligaţiilor asumate prin contractele de asigurare.
Prin întâmpinarea formulată intimata pârâtă Banca C.R. a invocat excepţia nulităţii recursului în raport de art. 3021 lit. c) C. proc. civ. iar, în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Excepţia nulităţii recursului nu este întemeiată faţă de existenţa criticii de nelegalitate, ce vizează greşita aplicare şi interpretare a legii de către instanţa de apel în soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, singura dealtfel formulată în cadrul cererii de recurs, întemeiată pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticii formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Prin cesionarea poliţei din 27 august 2008 calitatea de beneficiar al poliţei s-a transmis Banca O.T.P., sucursala Oradea, singura în măsură de a solicita şi prin plata despăgubirii.
Instanţa de apel nu a negat existenţa în cauză a interesului recurentei-reclamante, dar din perspectiva calităţii sale de pârâte în cadrul raportului de asigurare care însă nu-i conferă dreptul de a fi despăgubită întrucât nu are calitatea de beneficiar al poliţei de asigurare, nici cea de cesionar al acesteia.
Aşadar excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei a primit o judicioasă dezlegare, instanţa de apel stabilind cadrul procesual al cauzei cu interpretarea şi aplicarea corectă a raporturilor juridice existente între părţile în litigiu.
În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând că decizia recurata nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticii formulate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă SC T.P. SRL împotriva deciziei nr. 65/C/A din 12 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2202/2013. Civil. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 2215/2013. Civil. Obligatia de a face.... → |
|---|
