ICCJ. Decizia nr. 2470/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2470/2013
Dosar nr. 9716/83/2011/a1
Şedinţa publică de la 19 iunie 2013
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de faţă, a reţinut următoarele:
Prin sentinţa nr. 153 din 13 martie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 9176/83/2011, Tribunalul Satu Mare a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâta SC M. SRL, prin lichidator judiciar I.E. SPRL. A respins ca prescrisă cererea de intervenţie în interes propriu, formulată de intervenienta SC N. SA, prin lichidator judiciar R.O.I.S. SPRL, în contradictoriu cu pârâta SC M. SRL, prin lichidator judiciar I.E. SPRL, pentru rezoluţiune contract. A disjuns cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă SC M. SRL însuşită de SC A.N.V. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC N. SA, prin lichidator judiciar R.O.I.S. SPRL.
Analizând, potrivit art. 137 C. proc. civ., excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a intervenientei, Tribunalul a constatat temeinicia excepţiei, pentru următoarele considerente:
După cum s-a statuat prin decizia nr. 8/2008 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în Dosar nr. 3267/83/2005, termenul de prescripţie pentru acţiunea în rezoluţiunea contractului curge de Ia data de 25 septembrie 2002, data expirării termenului de plată a ultimei rate, stabilit prin prevederile contractuale.
Cum intervenienta a formulat cererea Ia data de 28 octombrie 2009, s-a constatat depăşirea termenul de prescripţie extinctivă de 3 ani, prev. de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Apărările intervenientei care se raportează la cererea înregistrată în Dosar nr. 3267/83/2005 au fost apreciate de instanţă ca fiind nefondate, având în vedere caracterul intervenţiei şi efectele sale.
Potrivit art. 49 alin. (2) C. proc. civ., „Intervenţia este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său”, iar potrivit art. 50 alin. (1) C. proc. civ., „cererea de intervenţie în interes propriu va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată”.
Din punct de vedere al conţinutului, intervenţia în interes propriu conţine o veritabilă acţiune întrucât prin aceasta se urmăreşte valorificarea unui drept subiectiv propriu. Astfel, pentru exercitarea intervenţiei principale este necesară îndeplinirea aceloraşi condiţii ca şi pentru acţiunea principală, inclusiv exercitarea acesteia înăuntrul termenului de prescripţie prevăzut de lege.
Nu se putea reţine întreruperea prescripţiei prin introducerea de către SC N. SA a cererii înregistrată în Dosar nr. 3287/83/2006 întrucât după cum s-a arătat, cererea a fost respinsă şi prin urmare întreruperea prescripţiei nu operează, conform art. 16 din Decretul nr. 167/1958.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC N. SRL, prin lichidator judiciar I.S.M. SPRL Satu Mare, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul anulării acesteia şi trimiterii cauzei spre rejudecare pentru a se intra în judecata fondului acţiunii comerciale formulate de reclamanta SC N. SA Berindani în contradictoriu cu intimatele SC M. SRL, prin lichidator judiciar I.E. SPRL Satu Mare şi Sc A.N.V. SRL, devenită cesionar în urma contractului de cesiune de drepturi litigioase încheiat cu SC M. SRL la 08 decembrie 2009 şi autentificat.
Prin decizia nr. 61/2012-A/C din 11 septembrie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis apelul declarat de reclamanta I.S.M. SPRL Satu Mare, pe care a anulat-o şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi Tribunal.
Instanţa de apel a reţinut că SC N. SA în contradictoriu cu pârâta SC M. SRL a formulat o primă cerere de rezoluţiune a contractului de vânzare-cumpărare de active din 16 septembrie 2006 în Dosar nr. 3267/83/2005 al Tribunalului Satu Mare, calitatea procesuală activă a celei dintâi fiind preluată de SC P. SRL în urma încheierii contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase din 23 august 2002 încheiat între acestea.
Prin sentinţa nr. 1383/2007, Tribunalul Satu Mare a respins acţiunea ca prescrisă.
Ulterior, prin decizia nr. 6 din 29 ianuarie 2008, rămasă irevocabilă, Curtea de Apel a admis apelul declarat de SC P. SRL, a desfiinţat sentinţa nr. 1383 din 29 iunie 2007 trimiţând cauza spre rejudecare la instanţa de fond.
S-a reţinut în esenţă prin hotărârea instanţei de apel că dreptul la acţiune al reclamantei nu s-a prescris întrucât acesta s-a născut la expirarea termenului de plată a ultimei rate, respectiv la data de 25 septembrie 2012, iar acţiunea a fost formulată la data de 02 septembrie 2005, deci înainte de momentul la care s-ar fi îndeplinit termenul de prescripţie - 25 septembrie 2005.
Acţiunea în rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare de active din 16 septembrie 2006, formulată iniţial, în urma trimiterii spre rejudecare a cauzei după primul ciclu procesual, a fost reînregistrată la Tribunalul Satu Mare sub Dosar nr. 805/83/2009.
Pe parcursul soluţionării cauzei, în acest nou ciclu procesual, contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase din 23 august 2002 încheiat între reclamanta SC N. SRL (cedent) şi SC P. SRL (cesionar), continuatoarea acţiunii în rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare de active din 16 septembrie 2008, a fost declarat nul prin sentinţa nr. 476 din 22 aprilie 2009 pronunţată în Dosar nr. 452/83/2007 rămasă irevocabilă.
Faţă de această împrejurare, intervenienta apelantă SC N. SA a înţeles să formuleze intervenţie în interes propriu în cauza ce face obiectul Dosarului nr. 805/83/2009, prin care a solicitat din nou rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare active din 16 octombrie 1999 în contextul în care cesionara şi-a pierdut calitatea de reclamantă, fapt constatat prin sentinţa nr. 1216 din 11 octombrie 2011, hotărâre prin care s-a disjuns şi cererea de intervenţie.
Astfel, instanţa de apel a reţinut că susţinerile Tribunalului conform cărora cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SC N. SA este prescrisă sunt nefondate.
Într-adevăr, cererea de intervenţie în interes propriu este o veritabilă acţiune, însă în speţă această cerere formulată de SC N. SRL a fost făcută în scopul continuării demersului său juridic iniţial în Dosarul nr. 3267/83/2005, dosar în care s-a transmis calitatea sa procesuală activă către cesionara SC P. SRL.
Constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase din 23 august 2002 prin sentinţa nr. 476/2009 a Tribunalului Satu Mare rămasă irevocabilă are ca efect desfiinţarea acestuia cu efect retroactiv, părţile aflându-se în situaţia de a nu fi încheiat actul. Aceasta presupune că în speţă calitate procesuală activă poate avea doar titulara dreptului reclamantei, respectiv SC N. SA.
Ca atare, cererea de intervenţie formulată după momentul constatării nulităţii contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, respectiv la data de 28 octombrie 2009 în acelaşi Dosar nr. 805/83/2009 în care se rejudecă acţiunea în rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare, acţiune introdusă iniţial de SC N. SA (continuată mai apoi de SC P. SRL) reprezintă de fapt o modalitate prin care această din urmă societate a înţeles să preia calitatea procesuală activă de la cesionară pentru continuarea acţiunii în rezoluţiune, formulată iniţial şi reiterată prin cererea de intervenţie în interes propriu.
Că este aşa o dovedeşte însuşi faptul că intervenienta SC N. SRL nu a formulat o acţiune distinctă, ci în Dosarul nr. 805/83/2009.
În acest context, instanţa de apel a apreciat că cererea de intervenţie în interes propriu nu poate fi supusă unui nou termen de prescripţie calculat în raport cu data întcomirii ei, din moment ce acest demers juridic al apelantei a fost făcut în scopul preluării calităţii procesuale active de reclamantă şi a continuării acţiunii în rezoluţiune formulată în Dosar nr. 3267/83/2005, acţiune care s-a stabilit că a fost exercitată în termenul legal de prescripţie, astfel cum reiese din decizia nr. 6 din 29 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Oradea rămasă irevocabilă.
Pe de altă parte, aşa cum a afirmat şi intervenienta, prescripţia extinctivă desemnează stingerea dreptului la acţiune neexercitat în termenul de prescripţie, or în cauza dedusă judecăţii apelanta nu poate fi sancţionată pentru pasivitate având în vedere că acţiunea sa iniţială a fost formulată înlăuntrul termenului de prescripţie, iar după constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, aceasta a intervenit în proces.
În cursul procesului civil, drepturile şi obligaţiile procedurale pot fi transmise. Acest lucru s-a petrecut şi în situaţia de faţă.
Astfel, în cursul soluţionării Dosarului nr. 3267/83/2005 s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase între SC N. SRL şi SC P. SRL, aşa încât calitatea procesuală activă a fost transmisă în acest dosar de la SC N. SRL către cea din urmă societate.
În acelaşi mod, ca urmare a anulării contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, cum calitatea cesionarului s-a desfiinţat cu efect retroactiv, reclamanta SC N. SRL în Dosarul nr. 805/83/2008 (dosar format după casarea cu trimitere a cauzei din Dosar nr. 3267/83/2005) a redobândit calitatea de reclamantă prin transmiterea calităţii procesuale active de la cesionar.
S-a mai subliniat că, în urma transmiterii calităţii procesuale, cel ce dobândeşte calitatea procesuală preia procesul în starea în care se găseşte în momentul în care a avut loc transmisiunea, actele de procedură îndeplinite de autor fiindu-i opozabile.
În concluzie, în mod simetric în cazul desfiinţării acţiunii prin care s-a realizat transmiterea calităţii, cel care a transmis calitatea preia procesul în starea în care se găseşte la momentul încetării cesiunii de drepturi litigioase.
Răspunzând criticilor apelantei care s-au dovedit a fi pertinente sub aspectul celor expuse, Curtea a admis apelul, a anulat hotărârea primei instanţe şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC A.N.V. SRL, invocând disp. art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin încheierea nr. 2252 din 05 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a luat act de cererea de renunţare la judecata recursului declarat de pârâta SC A.N.V. SRL împotriva deciziei nr. 61/2012-A/C din 11 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 246 C. proc. civ.
La data de 10 iunie 2013, recurenta-pârâtă SC A.N.V. SRL a formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul încheierii menţionate, în sensul că a solicitat instanţei să ia act de renunţarea la judecata cererii ce face obiectul Dosarului nr. 9176/83/2011, cerere de renunţare formulată de intimata-reclamantă SC N. SRL prin lichidator judiciar I.S.M. SPRL Satu Mare şi nu la judecata recursului, cum greşit s-a reţinut.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va admite cererea recurentei-pârâte şi va dispune completarea dispozitivului având în vedere următoarele considerente:
Prin încheierea nr. 2252 din 05 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a luat act de cererea de renunţare la judecata recursului declarat de pârâta SC A.N.V. SRL împotriva deciziei nr. 61/2012-A/C din 11 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 246 C. proc. civ.
Verificând actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că prin cererea din data de 04, respectiv 05 iunie 2013, lichidatorul judiciar al intimatei-reclamante SC N. SRL a învederat instanţei că renunţă la judecata prezentei cauze, în temeiul art. 248 C. proc. civ., motivat de faptul că în cauza de faliment a debitoarei SC N. SRL, în şedinţa din 10 mai 2013, creditorii au aprobat încheierea unei tranzacţii cu SC A.N.V. SRL, cu scopul de a soluţiona pe cale amiabilă litigiile dintre părţi, tranzacţie încheiată la data de 03 iunie 2013.
Astfel, la data de 04 iunie 2013, recurenta-pârâta SC A.N.V. SRL a depus la dosarul cauzei cerere scrisă, prin care a solicitat instanţei să ia act de renunţarea la judecata cererii ce face obiectul Dosarului nr. 9176/83/2011, cerere de renunţare formulată de intimata-reclamantă SC N. SRL, prin lichidator judiciar I.S.M. SPRL Satu Mare.
Potrivit art. 246 C. proc. civ. „renunţarea la judecată poate avea loc în tot cuprinsul judecăţii, în faţa primei instanţe sau a instanţei de apel ori a celei de recurs fie verbal, fie prin cerere scrisă”.
Având în vedere că renunţarea la judecată se înscrie în limitele principiului disponibilităţii, a actelor de dispoziţie permise părţilor pe parcursul judecării cauzei şi faţă de împrejurarea că recurenta-pârâtă nu s-a opus acestui act de dispoziţie al părţii, Înalta Curte constată că cererea formulată este întemeiată, sens în care va admite recursul, va anula în tot decizia recurată şi, în parte sentinţa nr. 153 din 13 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Satu Mare şi pe fond va lua act că reclamanta SC N. SRL prin lichidator judiciar I.S.M. SPRL Satu Mare renunţă la judecata cererii ce face obiectul Dosarului nr. 9176/83/2011, conform art. 246 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea formulată de recurenta-pârâtă SC A.N.V. SRL.
Îndreaptă eroarea materială strecurată în dispozitivul încheierii nr. 2252 din 05 iunie 2013 şi completează dispozitivul după cum urmează:
Admite recursul declarat de pârâta SC A.N.V. SRL împotriva deciziei nr. 61/2012-A/C din 11 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Anulează în tot decizia recurată şi în parte sentinţa nr. 153 din 13 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Satu Mare şi pe fond ia act că reclamanta SC N. SRL, prin lichidator judiciar I.S.M. SPRL Satu Mare renunţă la judecata cererii ce face obiectul Dosarului nr. 9176/83/2011.
Irevocabilă.
Pionunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2464/2013. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2560/2013. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
