ICCJ. Decizia nr. 2566/2013. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 2566/2013
Dosar nr. 9303/62/2009
Şedinţa publică de la 27 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Prin cererea formulată, reclamanta SC B. SA a solicitat obligarea pârâtei SC D.I. SRL Braşov la plata sumei de 378.810 RON, actualizată cu rata inflaţiei şi a dobânzilor legale de la data pronunţării hotărârii şi până la data plăţii efective, reprezentând prejudiciul cauzat prin neexecutarea corespunzătoare a contractului de vânzare-cumpărare furaje a căror calitate pârâta avea obligaţia să o garanteze.
La data de 23 septembrie 2010 reclamanta şi-a mărit câtimea obiectului cererii de la suma de 378.810 RON, la suma de 592.545 RON.
Prin sentinţa civilă nr. 629 din 24 februarie 2011, Tribunalul Braşov a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC B. SA în contradictoriu cu pârâta SC D.I. SRL.
A obligat pârâta să plătească reclamantei, cu titlu de despăgubiri, suma de 592.545 RON, actualizată la data plăţii efective, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data pronunţării hotărârii şi până la data plăţii efective.
A obligat pârâta să plătească reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 14.028,1 RON reprezentând taxa de timbru, timbrul judiciar şi onorariul expertului.
A respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocaţial ca nedovedită.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Între pârâtă, în calitate de vânzător şi reclamantă, în calitate de cumpărător, s-a încheiat, la data de 14 ianuarie 2008, (data ultimei înregistrări, respectiv a ultimei semnături) un contract de vânzare-cumpărare cu termen de valabilitate 31 decembrie 2008, însă, livrarea produsului piscicol, care începuse în luna noiembrie 2008, a continuat până în luna martie 2009.
Din conţinutul raportului de expertiză rezultă că reclamanta dispune de toate condiţiile naturale pe care trebuie să le aibă o crescătorie piscicolă cu rezultate remarcabile (respectiv apa, respectarea reţetelor pentru sistemul de furajare, planificarea programului de hrănire, personalul calificat şi cu mulţi ani vechime, evidenţierea fiecărui bazin pe fişe distincte, deţinerea autorizaţiei şi licenţei eliberate de Agenţia Naţională de Pescuit şi Acvacultură şi de Gospodărirea Apelor, a autorizaţiei de mediu şi a avizului sanitar veterinar, înscrisuri anexate la raportul de expertiză).
Programul de hrănire la Ferma de păstrăv din localitatea Prejmer era planificat pentru furaje A.S., şi 45/15, pentru care, în anul 2007 se obţinuseră rezultate bune.
Nu există anexe la contractul de vânzare-cumpărare care să menţioneze sortimentele şi termenele.
După 01 mai 2008 pârâta a livrat sortimentul de furaje A. 42/12, după ce anterior livrase furajul A. 45/15, în contract nefăcându-se referire la vreun sortiment.
Din raportul de expertiză rezultă că, în perioada iunie 2007 - mai 2008, cât a fost folosit de reclamantă furajul A. 45/15 livrat de pârâtă, au fost obţinute rezultate foarte bune, iar în perioada februarie 2008 - martie 2009, când s-au folosit furaje A. 42/12 rezultatele au fost „sub orice critică”.
Ulterior, în perioada martie 2009 - noiembrie 2010 s-a revenit la rata de conversie de 1,0 în medie, adică la rezultate bune.
Analizele furajării A. 42/12 au arătat carenţe grave în compoziţia acestui produs livrat de pârâtă, rezultatele fiind confirmate la două laboratoare: Asociaţia Română a Cărnii Bucureşti, care a constatat proteine 37,97% şi grăsimi 9,97% şi Laboratorul sanitar veterinar Braşov, care a constatat proteine 38,05% şi grăsimi 9,91%, expertul menţionând că respectivele sugerează greşeli de fabricaţie prin dozarea eronată sau însăcuire greşită ori recondiţionarea sau contrafacerea de furaje prezentate în saci şi cu certificate de A. 42/12.
Problemele furajului A. 42/12 livrate de pârâtă sunt confirmate şi de rezultatul analizei făcute la firma din Germania (Hamburg) în iunie 2009, respectiv proteine 41% şi grăsimi 10,4%.
Concluziile expertului sunt că, în perioada februarie 2008 - martie 2009, în care s-a livrat sortimentul A. 42/12, rezultatele la pescăria din localitatea Prejmer au fost, pentru bazinele unde s-a folosit acest sortiment, surprinzător de nefavorabile, cu rată de conversie rar întâlnită, de până la 2,88.
Din concluziile raportului de expertiză rezultă că prejudiciul total produs reclamantei prin livrarea de către pârâtă a unor furaje necorespunzătoare (A. 42/12) este de 592.545 RON, compus din 32.221 kg de carne de păstrăv nerealizat, la valoarea de vânzare de 12,42 RON/kg (fără TVA), în valoare de 400.185 RON şi 192.360 RON pierderi la preţul de cost, prin vânzarea a 84.000 kg păstrăv subdimensionat, de 2,29 RON/kg păstrăv.
Răspunderea pârâtei este contractuală, fiind aplicabile dispoziţiile art. 969 C. civ.
În speţă, nu a fost dovedită nerespectarea fişelor tehnice şi a recomandărilor acordate de către reclamantă, respectiv utilizarea necorespunzătoare a hranei de către aceasta, constatările expertului tehnic infirmând această ipoteză.
Nu sunt aplicabile dispoziţiile C. civ. referitoare la termenul în care trebuia reclamate de cumpărător viciile aparente, întrucât, în cauză este vorba vicii ascunse, care nu puteau fi descoperite la primire, folosindu-se mijloace obişnuite de verificare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC D.I. SRL prin care a solicitat schimbarea, în tot, în sensul respingerii acţiunii.
Intimata SC B. SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
Prin decizia nr. 9/Ap din 23 mai 2012, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, s-a admis apelul formulat de pârâta SC D.I. SRL împotriva sentinţei civile nr. 629 din 24 februarie 2011 pronunţate de Tribunalul Braşov, pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că:
A respins acţiunea formulată de reclamanta SC B. SA în contradictoriu cu pârâta SC D.I. SRL.
A obligat intimata SC B. SA să plătească apelantei SC D.I. SRL suma de 8.493 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Raporturile dintre reclamanta cumpărător şi pârâta vânzător au la bază contractul de vânzare-cumpărare din 14 ianuarie 2008, cu termen de valabilitate 31 decembrie 2008, livrarea produsului, care începuse în luna noiembrie 2008, continuând până în luna martie 2009.
La art. 1 din contract s-au prevăzut caracteristicile tehnice ale produsului, o rată de conversie între 0.4-1.3, în funcţie de sortiment, rată care reprezintă valori obţinute în condiţii optime de temperatură şi oxigenare a apei, cu loturi de peşti omogene, în stare fiziologică optimă.
După 01 mai 2008 pârâta a livrat sortimentul de furaje A. 42/12, după ce anterior livrase furajul A. 45/15, în contract nefăcându-se referire la vreun sortiment.
Potrivit art. 4 din contract, vânzătorul răspunde de calitatea mărfii până în momentul livrării, nefiind răspunzător pentru posibile deteriorări ale acesteia ca urmare a depozitării defectuoase sau din orice alte motive, iar în cazul îmbolnăvirii peştilor ca urmare a calităţii necorespunzătoare a furajului, furnizorul va suporta pagubele rezultate, după confirmarea cauzei îmbolnăvirii prin expertiză medico-veterinară efectuată pe eşantioane din acelaşi produs, prelevate din unităţi sigilate, susţinerea apelantei fiind găsită neîntemeiată.
Concluziile expertului S.V., în sensul că în perioada februarie 2008-martie 2009, în care s-a livrat sortimentul A. 42/12, rezultatele la pescăria din Prejmer au fost necorespunzătoare, pentru bazinele unde s-a folosit acest sortiment, sunt contrazise de concluziile expertului A.N., susţinute şi de specialistul în materie M.C., probe administrate în apel.
Contractul nu se referă expres la sortimentul de furaj ce va fi livrat, obiectul contractului fiind livrarea de furaje pentru creşterea şi îngrăşarea păstrăvului din gama comercializată de furnizor, prezentată în anexa la contract. Între furajele prezentate în anexă este şi sortimentul 42/12, care având cel mai scăzut conţinut de proteine şi lipide, a fost cel mai ieftin. Dacă nu ar fi fost de acord cu sortimentul livrat, reclamanta ar fi putut oricând refuza livrarea, ceea ce nu s-a întâmplat, toate avizele de expediţie întocmite cu ocazia livrărilor fiind confirmate prin semnătură şi ştampilă.
Reclamanta nu a reclamant calitatea furajului livrat A. 42/12 în toată perioada de folosire de 10 luni. O monitorizare eficientă ar fi putut identifica o problemă de calitate a furajului.
Abia prin faxul din 07 aprilie 2009 reclamanta, întrucât rata de conversie înregistrată a fost necorespunzătoare, a solicitat să-i fie transmise certificatele de calitate.
La dosar s-au depus certificatul de calitate al producătorului şi aprecieri pozitive ale altor consumatori ai furajului A. 42/12 din aceeaşi perioadă, cum ar fi SC D. SA, Direcţia Silvică Braşov, Ploieşti, Cluj, Piteşti, Ocolul Silvic Făgăraş, neînregistrându-se nicio reclamaţie privind calitatea furajelor A. 42/12.
Creşterea peştilor nu depinde doar de calitatea hranei, ci şi de alţi factori, respectiv mod de furajare, perioadă de furajare, densitate peşti, oxigenare apă.
Principala cauză a creşterii insuficiente a păstrăvilor, şi anume subalimentarea în formă continuată a efectivelor piscicole, ca urmare a nerespectării indicaţiilor de furajare din fişa tehnică, reclamanta folosind raţii zilnice aproximative şi rigide (săptămâni şi luni întregi cu aceeaşi raţie declarată de 2% din greutate totală a lotului) fără ajustare permanentă în funcţie de sporul zilnic de biomasă adăugată şi de evoluţia temperaturii apei, cântăririle ritmice de control fiind în realitate inexistente, furajare cu sortimente de granule neadecvate greutăţii medii a peştilor, furajare discontinuă, în doar 4-5 zile pe săptămână, totalizând pentru cele 14 loturi cercetate un număr de 484 zile de nefurajare, ignorarea pierderilor tehnologice admise prin lege, lipsa unui grafic de achiziţii furaje, pe termen, cantităţi şi sortimente, schimbul apei din bazine s-a făcut la 17 ore în loc de 8 ore, folosirea de densităţi mici (1,7-7,4 kg/7 m. cubi) neperformante, temperatura apei a fost optimă pentru furajare numai în 50% din perioada analizată.
Rezultatele analizelor efectuate de două laboratoare: Asociaţia Română a Cărnii Bucureşti, care a constatat proteină 37,97% şi grăsimi 9,97% şi Laboratorul sanitar veterinar Braşov, care a constatat proteine 38,05% şi grăsimi 9,91% au fost reţinute de instanţa de apel, conform expertizei efectuate de expertul S.V., fără a se ţine cont şi de buletinul de analiză din 22 iulie 2008 efectuat de Laboratorul sanitar veterinar de stat Braşov, care a constatat la proteină 42,16%, iar grăsime 12,20%, buletin prezentat de pârâtă, care nu a putut fi luat în considerare, întrucât modul de prelevare a probelor a fost necorespunzător.
Prelevarea de probe se face de către o autoritate competentă, adică de medicul veterinar oficial - de stat - conform Ordinului nr. 26 din 07 februarie 2007 al Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Braşov, care transpune Directiva 76/371/CEE, pentru stabilirea metodelor comunitare de control oficial al furajelor.
Probele recoltate de un medic veterinar neoficial din partea SC B. SA şi trimise pentru analize la laboratorul cărnii la 31 martie 2009 şi la laboratoarele Braşov, la 15 aprilie 2009, fac parte din programul de autocontrol, iar rezultatele nu pot fi socotite probe, nu au valoare juridică, pentru produsul A. 42/12 rata de conversie corectă e nu 1, ci cel mult 1.1.
Reclamanta nu a respectat indicaţiile din fişa tehnică, raţia de furajare zilnică a fost în medie de 56% din recomandările fişei tehnice, raţiile au rămas neschimbate timp de 2-3 luni consecutiv, s-au administrat furaje de dimensiuni diferite faţă de indicaţia din fişa tehnică, la care se adaugă zeci de zile cumulate pe fiecare lot în care nu s-au administrat deloc furaje.
Documentele tehnice prezentate de reclamantă, respectiv fişele de bazin, nu se regăsesc în documentele tehnico-economice ce se completează de regulă zilnic în ferme piscicole.
S-au luat în considerare doar cele două documente prezentate de reclamant, dintre care unul efectuat de Asociaţia Română de Carne, care nu are abilitatea de a efectua analize la hrana de peşte, certificate de calitate de la producător, prezentate de pârâtă, despre care nu se face vorbire în raport, sentinţa făcând referite doar la cele 2 buletine prezentate de reclamantă.
Conform fişei tehnice, produsul A. 45 are proteină 45%, iar lipide 15%, iar produsul A. 42/12, care este şi mai ieftin, are proteină 42%, lipide 12%, ambele produse asigurând o rată de conversie posibilă de 1.1 în condiţii de administrare corespunzătoare, iar la analiza laboratorului din Hamburg, din 01 iulie 2009, singura cu valoare probatorie, se arată că furajul 42/12 a fost corespunzător sub aspectul calitativ, proteina brută - 41%; limită de determinare - 0,05%; grăsime - 10,4%; limită de determinare - 0,1%; valorile uşor mai scăzute de proteină şi grăsimi încadrându-se în marja de eroare şi fiind influenţate, probabil, şi de durata relativ mare de păstrare până la efectuarea analizei, valori care dau o rată de conversie sub 1.3, conform contractului.
Nu s-a dovedit o relaţie de cauzalitate între calitatea furajelor livrate de pârâtă şi scăderea producţiei de peşte, pretenţiile reclamantei fiind găsite nejustificate.
În baza art. 274 C. proc. civ., apelanta a fost obligată să plătească intimatei suma de 8.493 RON cheltuieli de judecată, din care 5.020,72 RON taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, 2.317,64 RON onorariu expert A.N., 1.155 RON parte din onorariul specialistului M.C.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC B. SA Prejmer aducându-i următoarele critici:
1. Instanţa de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Astfel, raportul de expertiză efectuat în apel este unul părtinitor, fiind întocmit cu scopul de a o avantaja pe pârâtă, astfel încât se impune anularea acestuia.
2. Hotărârea instanţei de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, deoarece apărările formulate de intimată în apel, prin întâmpinare, nu au fost avute în vedere de către instanţa de apel.
Astfel, intimata a arătat că probele solicitate de apelantă în apel nu puteau fi admise în această etapă a judecăţii, dacă nu fuseseră solicitate în faţa primei instanţe prin întâmpinare.
3. Hotărârea instanţei de apel a fost dată cu greşita aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 969 şi art. 970 alin. (2) C. civ., deoarece din cuprinsul contractului rezultă că vânzătoarea trebuia să livreze furaje de o anumită calitate, or, pârâta nu a mai livrat furaje corespunzătoare calitativ.
La data 04 martie 2013, intimata-pârâtă SC D.I. SRL Braşov a depus la dosarul cauzei o întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
1. Prima critică nu poate fi reţinută deoarece pct. 5 al art. 304 C. proc. civ. se referă la încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., or referirea la expertiza efectuată în apel, chiar dacă aceasta i-a fost defavorabilă reclamantei, nu are nicio legătură cu acest articol de lege, mai ales că reclamanta-recurentă nu a invocat nici un motiv de nulitate a expertizei, ci doar faptul că aceasta ar fi părtinitoare, în favoarea pârâtei.
2. Nici cea de a doua critică nu poate fi reţinută.
Instanţa de apel a avut în vedere şi apărările recurentei, formulate în calitate de intimată în apel, dar apelul fiind o cale de atac cu caracter devolutiv, instanţa de apel avea dreptul de a reexamina hotărârea apelată sub toate aspectele, atât de fapt, cât şi de drept, şi avea posibilitatea de a dispune administrarea de noi probe pentru aflarea adevărului, ceea ce s-a şi petrecut, prin administrarea probei cu expertiză tehnică.
3. Nici cea de a treia critică nu poate fi reţinută, hotărârea instanţei de apel fiind dată cu corecta aplicare a dispoziţiilor art. 969 şi art. 970 alin. (2) C. civ., din cuprinsul contractului nerezultând, aşa după cum a constatat şi instanţa de apel, că pârâta trebuia să livreze un anumit tip de furaje, sub acest aspect pârâta neîncălcând nicio dispoziţie contractuală.
Mai mult, din probele administrate a rezultat că pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi că nu este de vină pentru rezultatele slabe obţinute în creşterea peştilor de către reclamantă, prin schimbarea tipului de furaj furnizat, pârâta neîncălcând niciuna dintre obligaţiile sale contractuale.
Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei-pârâte SC D.I. SRL Braşov cheltuieli de judecată în sumă de 3.720 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC B. SA Prejmer împotriva deciziei nr. 9/Ap din 23 mai 2012, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială.
Obligă recurenta să plătească intimatei-pârâte SC D.I. SRL Braşov cheltuieli de judecată în sumă de 3.720 RON.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2564/2013. Civil. Actiune în daune... | ICCJ. Decizia nr. 2568/2013. Civil. Acţiune în anulare. Recurs → |
|---|
