ICCJ. Decizia nr. 2568/2013. Civil. Acţiune în anulare. Recurs

Decizii civile ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA A II-A CIVILĂ

Decizia nr. 2568/2013

Dosar nr. 4917/105/2010

Şedinţa publică de la 27 iunie 2013

Deliberând asupra recursurilor de faţă, din actele şi lucrările dosarului, a constatat următoarele:

Prin sentinţa nr. 349 pronunţată în data de 21 aprilie 2011, Tribunalul Prahova a admis excepţia plângerii prealabile, invocată de către pârâta SC I. SpA, a respins acţiunea precizată formulată de reclamanţii T.E.M. şi A.M., în contradictoriu cu pârâta SC I. SpA, ca inadmisibilă, a admis excepţia plângerii prealabile privind cererea reconvenţională, invocată din oficiu de instanţă şi a respins cererea reconvenţională, ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că acţiunea este de natură comercială şi are ca obiect anularea contractului de cooperare şi promisoriu de vânzare semnat la data de 12 februarie 2007, între pârâta SC I. SpA, pe de o parte şi reclamanţii T.E.M. şi A.M., pe de altă parte, pentru dol-viciu de consimţământ, conform art. 953, art. 960 şi 961 C. civ., fie pentru eroare gravă-viciu de consimţământ, respectiv pentru cauză falsă asupra scopului mediat al contactului, potrivit art. 953, art. 954 şi art. 961 C. civ., raportat la art. 966 C. civ.; în subsidiar, în ipoteza în care s-ar reţine că nu sunt îndeplinite toate condiţiile legale pentru a putea fi dispusă anularea contractului, au solicitat în temeiul disp. art. 1020-1021 C. civ. rezoluţiunea contractului de cooperare şi promisoriu de vânzare pentru neîndeplinirea culpabilă, respectiv îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor esenţiale de către pârâta SC I. SpA, reclamanţii rezervându-şi dreptul de a solicita daune-interese de la pârâtă pentru repararea prejudiciilor cauzate, într-un cuantum care depinde de rezultatele analizei economico-financiare care va fi întocmit în cauză.

La rândul său pârâta SC I. SpA, prin cererea reconvenţională, a solicitat:

- obligarea intimaţilor să permită accesul neîngrădit lui SC I. SpA la sediul şi documentele contabile în înregistrările SC C. SA în conformitate cu prevederile art. 2.2.8 din contractul de cooperare şi promisoriu de vânzare semnat la data de 30 ianuarie 2007 între SC I. SpA şi intimaţi;

- obligarea intimaţilor să transmită către SC I. SpA documentele menţionate la art. 2.2.9 şi 2.2.10 din contract, respectiv (i) rapoartele lunare de administrare, incluzând contul de profit şi pierderi, bilanţul şi bugetul de trezorerie începând cu luna august 2007 şi până la data punerii la dispoziţie a documentelor, (ii) planul anual de afaceri, care va include documentele precizate la art. 2.2.10 din contract şi (iii) declaraţiile financiare şi alte raportări în legătură cu anii financiari închişi;

- obligarea intimaţilor la plata sumei de 3.000.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru întârzierea de către intimaţi în îndeplinirea obligaţiilor lor contractuale; constatarea datei de începere (definită conform contractului) ca fiind data de 01 mai 2010, în subsidiar, dacă data de începere nu este 01 mai 2010 să se stabilească care este data de începere în funcţie de probatoriul administrat în prezenta cauză; cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite cerinţele de admisibilitate pentru promovarea cererii de chemare în judecată şi a cererii reconvenţionale, respectiv procedura concilierii directe, a admis excepţia inadmisibilităţii invocate de pârâtă şi a respins cererea ca inadmisibilă şi a admis excepţia inadmisibilităţii formulării cererii reconvenţionale invocată din oficiu şi a respins şi cererea reconvenţională ca inadmisibilă.

Împotriva sentinţei au declarat apel atât reclamanţii, cât şi pârâta, aceştia criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Reclamanţii T.E.M. şi A.M. au apreciat că instanţa de fond a aplicat şi interpretat în mod greşit legea - respectiv dispoziţiile art. 7201 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 720 lit. c) C. proc. civ., cu aplicarea art. 132 C. proc. civ.; deşi reclamanţii au respectat dispoziţiile legale menţionate şi au îndeplinit în mod corect procedura de conciliere prealabilă, judecătorul fondului a interpretat greşit actele deduse judecăţii şi probele administrate în dosar (în condiţiile în care, faţă de capătul principal de cerere se poate considera că nici nu era necesară îndeplinirea procedurii de conciliere prealabilă).

S-a solicitat admiterea apelului declarat împotriva sentinţei prin care s-a admis excepţia inadmisibilităţii şi s-a dispus respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă - motivat în mod nelegal de o pretinsă neîndeplinire a procedurii de conciliere prevăzute de art. 7201 C. proc. civ., solicitându-se, raportat la dispoziţiile art. 297 C. proc. civ., anularea hotărârii apelate şi judecarea procesului cu evocarea fondului.

Apelanta-pârâtă-reclamantă SC I. SpA a considerat că în mod nelegal instanţa de fond a admis excepţia lipsei procedurii prealabile în cazul cererii reconvenţionale, raportat la prevederile art. 7205 alin. (1) C. proc. civ., prin care legiuitorul a prevăzut în mod expres faptul că în cazul litigiilor comerciale ce intră sub prevederile art. 7201 C. proc. civ., cererea reconvenţională formulată de către pârât poate fi exercitată fără a mai fi necesară procedură prealabilă a concilierii directe.

Prin decizia nr. 99 pronunţată în data de 11 octombrie 2011, Curtea de Apel Ploieşti s-au admis apelurile declarate de reclamanţii T.E.M. şi A.M. şi pârâta SC I. SpA împotriva sentinţei nr. 349 din data de 21 aprilie 2011 pronunţate de Tribunalul Prahova, a fost desfiinţată sentinţa atacată şi s-a fixat termen pentru evocarea fondului la data de 08 noiembrie 2011.

Pentru a hotărî astfel, instanţă a reţinut că reclamanţii nu avea un capăt unic de cerere, ci o cerere principală şi o cerere subsidiară; în urma precizării acţiunii din 15 aprilie 2011, fiecare dintre cele 2 petite a primit câte unul identic accesoriu, respectiv acordarea de daune interese în cuantum de 10.000.000 euro, evaluat provizoriu, sub rezerva rezultatelor unei expertize tehnice de specialitate, deci, raportat la capătul principal de cerere, trebuia analizată necesitatea îndeplinirii sau nu a procedurii de conciliere prealabilă, iar nu la capătul accesoriu al cererii, cât timp principiile de drept statuează că „accesorium sequitur principale” şi nu invers, cum a, reţinut în mod greşit prima instanţă.

În cauză, scrisoarea de conciliere trimisă pârâtei de către reclamanţii-apelanţi îndeplinea condiţiile de fond şi de formă impuse de legiuitor, respectiv cele prevăzute de art. 7201 alin. (2) C. proc. civ., în cuprinsul scrisorii s-au arătat în mod clar care sunt pretenţiile reclamanţilor şi temeiul legal de drept, fiind anexate şi actele doveditoare şi înscrisurile în sensul celor susţinute. În consecinţă, nu se putea susţine în mod temeinic şi legal că scrisoarea de conciliere nu ar cuprinde toate elementele necesare pentru a face cunoscute părţii adverse pretenţiile reclamanţilor.

S-a mai reţinut, în esenţă, că având în vedere că atât reclamanţii-apelanţi, cât şi pârâta-apelantă au solicitat admiterea fiecărui apel şi reţinerea cauzei pentru evocarea fondului la instanţa de apel, în sensul art. 297 alin. (2) C. proc. civ. S-a mai constatat că prima instanţă a soluţionat pricina, fără a intra în judecarea fondului procesul de faţă, prin admiterea în mod greşit şi eronat a excepţiei lipsei procedurii prealabile a concilierii directe, deci inadmisibilitatea acţiunii principale sens în care a admis ambele apeluri, a anulat hotărârea atacată şi a fixat termen pentru evocarea fondului.

Prin încheierea din data de 08 noiembrie 2011, Curtea de Apel Ploieşti a încuviinţat pentru părţi probele cu înscrisuri şi probeie cu expertize, fiind stabilite şi obiective pentru expertiza contabilă, prin încheierea din data de 29 noiembrie 2011 obiectivele pentru expertiză evaluare echipamente şi utiiaje şi prin încheierea din data de 13 decembrie 2011 obiectivele pentru expertiza tehnică imobiliară, conform solicitărilor formulate de părţi.

Prin decizia nr. 99 din 11 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a evocat fondul ca urmare a deciziei nr. 99 din 11 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti prin care s-a anulat sentinţa nr. 349 din 21 aprilie 2011 a Tribunalului Prahova, s-a admis în parte acţiunea principală în rezoluţiune contract şi daune formulată de reclamanţii pârâţi T.E.M. şi A.M., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC I. SpA.

S-a dispus rezoluţiunea contractului de cooperare şi promisoriu de vânzare-cumpărare încheiat între părţi la data de 30 ianuarie 2007 şi a fost obligată pârâta reclamantă SC I. SpA să plătească reclamanţilor pârâţi T.E.M. şi A.M. suma de 1.480.112 euro cu titlu de daune interese, precum şi suma de 991.083 RON cheltuieli de judecată, de la ambele instanţe, fond şi apel.

Prin aceeaşi decizie a fost respinsă ca nefondată cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă SC I. SpA.

S-a reţinut, în esenţă, că părţile au stabilit că realizarea investiţiei să poată fi făcută de către reclamanţi printr-o finanţare, iar terenul pe care urma a fi construită instalaţia putea fi folosit pentru a garanta finanţarea, sens în care la data de 26 iunie 2008, SC C. SA a încheiat cu o bancă un contract de împrumut pentru finanţarea/refinanţarea construirii instalaţiei de măcinare a clincherului în localitatea Corbu, judeţul Constanţa, în valoare totală de 25.000.000 euro, care reprezenta 80% din valoarea investiţiei, diferenţa de 20% fiind suportată de către SC C. SA şi acţionarii săi.

Această finanţare a fost efectuată deoarece la acel moment valoarea investiţiei a fost de 29.750.000 euro, cu mult mai mult decât valoarea indicată de către SC I. SpA la momentul semnării contractului - conform anexei nr. 3 la contract.

Astfel, partea italiană ar fi dobândit dreptul în temeiul contractului un pachet de control de 51% din acţiunile SC C. SA în schimbul asumării unor obligaţii, respectiv: de a asigura asistenţa tehnică pe parcursul atribuirii comenzii de proiectare, la alegerea echipamentelor principale, precum şi a furnizorilor de echipamente, în fazele de construcţie şi de asamblare şi la punerea în funcţiune a instalaţiei, în detaliu, s-a agreat ca asistenţa tehnică să cuprindă furnizarea proiectului tehnic de detaliu, asistenţa tehnică la construcţia instalaţiei, asistenţa tehnică în alegerea şi pentru încheierea contractelor de furnizare a echipamentelor şi instalaţiilor, asistenţa tehnică pentru procesul de punere în funcţiune, instruirea personalului şi asistenţă în procesul de producţie.

Se mai reţine că pârâta a prezentat mai multe informaţii tehnice cu privire la realizarea investiţiei, respectiv durata realizării investiţiei şi costul realizării acesteia: data de finalizare a construcţiei şi a începerii producţiei comerciale, în a doua jumătate a anului 2008, iar investiţiile, excluzând valoarea terenului (de 1,5 milioane euro) şi a licenţei, trebuiau să fie de 20.000.000 euro (19.715.000 euro) - detaliate în anexa nr. 3 la contract, dar la data de 30 august 2010 investiţia nu a fusese finalizată, iar costurile totale au depăşit valoarea de 29.750.000 euro, estimat de banca finanţatoare în 26 iunie 2008, ajungând la acest moment la peste 31.000.000 euro.

Prin cererea reconvenţională pârâta SC I. SpA a solicitat obligarea reclamanţilor să permită accesul neîngrădit al pârâtei SC I. SpA la sediul şi documentele contabile şi înregistrările SC C. SA în conformitate cu prevederile art. 2.2.8 din contract; obligarea reclamanţilor să-i transmită documentele menţionate la art. 2.2.9 şi art. 2.2.10 din contract, respectiv (i) rapoartele lunare de administrare incluzând contul de profit şi pierderi, bilanţul şi bugetul de trezorerie începând cu luna august 2007 şi până la data punerii la dispoziţie a documentelor, (ii) planul anual de afaceri, care va include documentele precizate la art. 2.2.10 din contract şi (iii) declaraţiile financiare şi alte raportări în legătură cu anii financiari închişi; obligarea reclamanţilor la plata sumei de 3.000.000 euro cu titlu de despăgubire pentru întârzierea de către reclamanţi în îndeplinirea obligaţiilor asumate în contract; constatarea datei de începere ca fiind data de 01 mai 2010; în subsidiar, dacă data de începere nu este 01 mai 2010, şă se stabilească care este data de începere în funcţie de probatoriul administrat în cauză; obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată suportate de către SC I. SpA.

Atâta timp cât apelanţii-reclamanţi au fost asistaţi de avocat, la negocierea şi încheierea convenţiei în cauză, cât şi faptul că aceştia sunt oameni de afaceri cu o mare experienţă profesională, ce controlează direct sau indirect mai multe societăţi comerciale şi care activează în domenii diverse este exagerat şi de necrezut situaţia potrivit căreia consimţământul acestora ar fi fost viciat în momentul încheierii contractului prin inducerea lor în eroare.

S-a apreciat că în cauză nu este vorba de dol ca o viciere a consimţământului fiind o exagerare ce nu are susţinere probatorie în raport cu situaţia de fapt reală în momentul încheierii convenţiei, lipsa de experienţă întotdeauna se suplineşte cu o consultanţă profesionistă în respectivul domeniu, consultanţă juridică şi financiar economică.

S-a constatat că cele două părţi contractuale au hotărât să se asocieze în vederea desfăşurării unor activităţi productive şi comerciale, într-un domeniu în care pârâta reclamantă este un producător de ciment la nivel mondial, având o experienţă vastă, dar şi reclamanţii pârâţi sunt oameni de afaceri cu experienţă mare în domeniul comercial, mai puţin în producerea cimentului, dar acest lucru nu înseamnă că sunt novici, că au fost induşi în eroare la perfectarea convenţiei; negocierile şi discuţiile în vederea încheierii contractului în cauză s-au întins pe parcursul unei perioade destul de mare (10 luni), perioadă în care apelanţii reclamanţi au beneficiat în permanenţă de asistenţă juridică, iar aceştia sunt cunoscuţi ca oameni de afaceri de succes, experimentaţi şi maturi.

Ca atare, s-a apreciat că nu există nici o probă referitoare la „intenţia dolosivă a pârâtei”, iar depăşirea costurilor şi duratei investiţiei faţă de estimările iniţiale cuprinse în anexa 5 la contract, aşa numitul „plan de afaceri” nu constituie viciere de consimţământ şi elemente primordiale pentru o eventuală nerespectare în termene a clauzelor contractuale, întârziere care poate determina creşterea costurilor şi implicit scăderea valorii acţiunilor promise a fi cumpărate şi respectiv vândute de către apelanţii reclamanţi de la SC C. SA.

S-a apreciat că nu sunt îndeplinite cerinţele dolului ca viciu de consimţământ în încheierea contractului şi a constatat valabilitatea contractului, însă în cauză se impune rezoluţiunea acestuia ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către partea italiană.

Referitor la rezoluţiunea contractului încheiat între părţi ca urmare a obligaţiilor contractuale de către partea italiană, trebuie observat că SC I. SpA avea ca obligaţie esenţială asigurarea unei consultanţe tehnice, în vederea construirii fabricii de ciment.

În acest caz obligaţia de asigurare a asistenţei tehnice de către partea italiană a fost agreată în convenţie a se îndeplini, prin contact direct cu furnizorii terţi, pe parcursul atribuirii comenzii de proiectare, la alegerea echipamentelor principale, precum şi a furnizorilor de echipamente, în fazele de construcţii şi de asamblare de punere în funcţiune a instalaţiei.

În atare context este evident că partea italiană pentru cumpărarea a 51% din acţiunile deţinute de apelanţii reclamanţi la SC C. SA şi-a asumat o obligaţie de rezultat, astfel încât societatea respectivă într-un termen de 6 săptămâni de la data semnării contractului să solicite furnizorilor posibili ofertele pentru principalele echipamente, construcţiile şi ridicarea acesteia, iar în două săptămâni de la primirea ofertelor să facă o evaluare completă a acestora, să înceapă negocierile finale cu respectivii furnizori conform art. 3.1 pct. 2 din contract.

Contrar celor susţinute de către pârâta apelantă, obligaţia asumată de a asigura asistenţa tehnică nu era condiţionată de nici o notificare, mai mult chiar din modul de formulare a contractului, partea italiană trebuia să îndeplinească dispoziţiile art. 3.1.2 din contract, aşa cum s-a învederat mai sus, aspect ce rezultă în mod cert din prevederile art. 3.1 din contractul încheiat la 12 februarie 2007.

Drept urmare, obligaţia de a asigura asistenţa tehnică, nu numai că era esenţială şi fundamentală din perspectiva părţii române, ci presupunea executarea ei de îndată după semnarea contractului, putând duce la rezoluţiunea contractului printr-un pact comisoriu în art. 4.4.4 din contractul în cauză.

În cauză, deşi partea italiană nu şi-a îndeplinit obligaţia, aspecte probate de către reclamanţii apelanţi, aceştia din urmă nu au notificat-o referitor la acest lucru, excluzând astfel incidenţa pactului comisoriu, ca mecanism contractual de încetare a acestuia, prevederile art. 4.4.4 nefiind aplicabile în cauză.

Ceea ce este important de reţinut rezidă în faptul că obligaţia societăţii italiene era una de rezultat la o valoare prestabilită şi nu una de diligenţe, obligaţie de rezultat din două perspective, una temporală şi alta financiară.

Din perspectiva temporală, partea italiană trebuia să acorde imediat după semnarea contractului asistenţa tehnică, investiţia trebuia realizată în termen, astfel încât data de finalizare a construcţiei şi a începerii producţiei comerciale să fie în a doua jumătate a anului 2007.

Având în vedere expertiza tehnică de specialitate efectuată în cauză, instanţa de apel a apreciat că prin neacordarea asistenţei de specialitate, imediată din partea societăţii italiene, reclamanţii-apelanţi au fost prejudiciaţi prin achitarea unui preţ mai mare pentru ridicarea liniei tehnologice de măcinare.

De asemenea, s-a mai avut în vedere şi faptul că investiţia a fost finalizată abia la începutul anului 2012, respectiv data punerii în funcţiune, iar la acel moment costurile totale depăşeau 31.000.000 euro, este evident că partea italiană şi-a încălcat obligaţia asumată din ambele ipoteze, respectiv temporal, cât şi ca rezultat.

Partea italiană a avut tot interesul de a tergiversa şi întârzia realizarea investiţiei la timp, ştiind de la bun început şi urmărind acest aspect că preţul acţiunilor au o valoare prestabilită, şi este influenţat de valoarea costurilor fabricii, costuri mai mari preţ pe acţiune mai mic.

În atare condiţii, instanţa de apel concluzionează, sub acest aspect, pârâta reclamantă a acţionat cu rea-credinţă deoarece a perfectat un contract prin care a dobândit dreptul de a cumpăra 51% din acţiunile SC C. SA, de la doi acţionari ai acestei societăţi cu toate că ştia că există şi alţi acţionari, şi întârziind în mod culpabil punerea în funcţiune a fabricii, şi-a asigurat un cost cât mai redus al acţiunilor respective.

S-a mai apreciat că manevrele dolosive comise de partea italiană, în special cu privire la costurile totale ale investiţiei la asistenţa şi consultanţa tehnică a unui producător important de ciment pe piaţa mondială a convins partea română să semneze convenţia de vânzare-cumpărare acţiuni, nu pot determina existenţa unui dol cert ca viciu de consimţământ ca să determine anularea contractului, dar sunt elemente constitutive împreună cu celelalte probe care să genereze totuşi rezoluţiunea contractului.

S-a reţinut, în esenţă, că partea italiană nu a dovedit că a acordat asistenţă şi consultanţă tehnică de specialitate ca un mare producător mondial de ciment, în sensul obligaţiei asumate în contractul respectiv, din probe rezultând contrariul, ceea ce va determina rezoluţiunea contractului în sensul art. 1020-1021 din vechiul C. civ., şi unde se arată că „condiţia rezolutorie este subînţelesă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părţi nu îndeplineşte angajamentul său”, iar art. 1021 arată că „în acest caz, contractul nu este desfiinţat de drept”.

În cauză obligaţia era de rezultat şi aparţinea în exclusivitate părţii italiene acordarea de asistenţă şi consultanţă tehnică, obligaţie ce nu este susceptibilă de executare silită, aşa că rezoluţiunea contractului este singura cale de desfiinţare a convenţiei. În această ipoteză ne aflăm în domeniul răspunderii contractuale, unde reclamantul în calitate de creditor al obligaţiei neexecutate, trebuie să arate temeiul obligaţiei şi să afirme neexecutarea, sarcina probării îndeplinirii obligaţiei revenind celeilalte părţi, respectiv debitorul obligaţiei neexecutate.

Partea română a dovedit că partenerul de afaceri nu şi-a îndeplinit obligaţia de asistenţă şi consultanţă tehnică, aceasta fiind nevoită să se descurce prin mijloace proprii, plătind însăşi consultantul şi specialistul recomandat de pârâta reclamantă, ceea ce a determinat întârzierea punerii în funcţiune a investiţiei respective, evident cu mărirea costurilor de realizare.

În atare condiţii, instanţa de apel a constatat ca întemeiat capătul principal al acţiunii reclamantei referitor la rezoluţiunea contractului, iar în privinţa daunelor interese s-a avut în vedere răspunderea contractuală a părţii italiene şi nu răspunderea civilă delictuală, şi s-a avut în vedere, totodată, raportul de expertiză financiar contabil, economist C.V., şi nu răspunsul la obiecţiuni al acestuia, unde cuantumul prejudiciului este mult mai mare şi nerealist, exagerat în condiţiile economico-financiare de astăzi.

Referitor la daunele interese cauzate apelanţilor-reclamanţi prin nerespectarea clauzei asumate de apelanta pârâtă, în cazul în care cei doi reclamanţi, asociaţi la SC M. SRL, în cazul în care ar fi creditat SC E. SA cu sumele cu care au creditat SC C. SA beneficiau de dividende în sumă de 6.101.016 RON, respectiv 1.480.112 euro. S-a constatat că expertiza tehnică financiar-contabilă judiciară a stabilit suma de 1.480.112 euro prejudiciu cert ca daună interese la care va fi obligată partea italiană.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, instanţa de apel a constatat, în esenţă, că nu se poate aplica pactul comisoriu prevăzut în contract, partea ce se considera vătămată într-un drept al său prin încălcarea unei clauze trebuia să notifice cealaltă parte într-un termen de 30 de zile, conform prevederilor contractuale, ori în cauză niciuna dintre părţile contractante, nici partea română şi nici partea italiană nu s-au încunoştinţat reciproc de încălcarea clauzelor.

A fost respins ultimul motiv al cererii reconvenţionale care a vizat constatarea datei de începere ca fiind data de 01 mai 2010, întrucât acest capăt nu poate fi admis fiind inadmisibil, prin raportare la prevederile art. 111 C. proc. civ., întrucât societatea italiană putea cere realizarea dreptului.

S-au aplicat corespunzător cheltuielile de judecată în temeiul art. 274 C. proc. civ., având în vedere şi cererea finală, prin care apărătorul reclamaţilor-pârâţi a solicitat a fi obligată societatea pârâtă-reclamantă la o sumă mai mare, diferenţa dintre suma acordată şi cea solicitată reprezentând taxa de timbru redusă în raport cu valoarea daunelor interese acordate.

Împotriva deciziei nr. 89 din 16 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a Il-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii au declarat:

1. Recursul I - prin care au solicitat în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul anulării contractului de cooperare şi promisoriu de vânzare - contractul - semnat la data de 30 ianuarie 2007, respectiv la 12 februarie 2007 între părţile din proces, fie pentru dol-viciu de consimţământ conform art. 953, art. 960 şi art. 961 C. civ., fie pentru eroare gravă-viciu de consimţământ - respectiv pentru cauză falsă asupra scopului imediat al contractului - între care există o strânsă legătură - potrivit art. 953, art. 954, art. 961 C. civ. raportat la art. 966 din acelaşi cod;

2. Recursul II - prin care au solicitat în temeiul art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate în sensul acordării de daune-interese în principal în sumă de 8.606.635 euro - suma din opinia separată a expertei S.T. - iar în subsidiar în sumă de 8.291.073 euro - suma stabilită de expertul desemnat C.V. în răspunsul la obiecţiuni - şi obligarea pârâtei la plata acestei sume.

Împotriva deciziilor nr. 99 din 11 octombrie 2011 şi respectiv nr. 89 din 16 octombrie 2012, ambele pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pârâta a declarat recurs solicitând admiterea recursului conform considerentelor expuse pe larg în cererea de recurs, cu obligarea părţii adverse la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 04 aprilie 2013, când s-a stabilit termenul de judecată privind stabilirea unei cauţiuni în sarcina petentei-pârâte din prezenta cauză, Înalta Curte a luat act că părţile au convenit să stingă prezentul litigiu pe cale amiabilă, sens în care s-a constatat că nu se mai impune stabilirea unei cauţiunii.

La termenul de judecată de azi, Înalta Curte a luat act de tranzacţia părţilor în temeiul art. 271 C. proc. civ., conform dispozitivului prezentei decizii, după cum urmează:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursurile declarate de reclamanţii T.E.M. şi A.M. şi de pârâta SC I. SpA împotriva deciziilor nr. 99 din 11 octombrie 2011 şi respectiv nr. 89 din 16 octombrie 2012, ambele pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a ll-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care le modifică în sensul că admite apelurile declarate de către reclamanţi şi pârâtă împotriva sentinţei nr. 349 din 21 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ.

Schimbă sentinţa şi consfinţeşte învoiala părţilor după cum urmează: Contract de tranzacţie Prezentul contract se încheie astăzi, 07 decembrie 2012, de către şi între: 1. A.M., cetăţean român, domiciliat în România, Slatina, judeţul Olt; 2. T.E.M., cetăţean român, domiciliat în România, Câmpina, judeţul Prahova; 3. B.F., cetăţean român, domiciliat în România, municipiul Câmpina, judeţul Prahova, şi 4. SC I. SpA, cu sediul în Bergamo - Italia, reprezentată de F.D. în calitate de împuternicit conform procurii speciale autentificate în 03 decembrie 2012 de F.C., notar în Bergamo, Italia, având apostila din 03 decembrie 2012, tradusă şi legalizată de Notar Public M.G.O. I. Preambul 1. Având în vedere că între SC I. SpA şi T.E.M. şi A.M. s-a încheiat în data de 30 ianuarie 2007, respectiv 12 februarie 2007, un contract de cooperare şi promisoriu de vânzare, astfel cum acest contract a fost ulterior modificat prin actul adiţional din data de 22 iunie 2007. 2. Având în vedere că B.F., în calitatea sa de cel de-al treilea acţionar al SC C. SA, societate pe acţiuni românp, cu sediul în România, Constanţa, localitatea Corbu, nu a fost parte la contractul de cooperare şi promisoriu de vânzare. 3. Având în vedere că următoarele litigii între părţi sunt în curs de desfăşurare în faţa instanţelor cu privire la validitatea (fiind invocate atât cauze de nulitate relativă, cât şi de nulitate absolută), executarea şi caducitatea contractului de cooperare şi promisoriu de vânzare: 3.1. Dosarul nr. 4917/105/2010 înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi de contencios administrativ şi fiscal: Cauza a avut mai multe termene şi a fost soluţionată de către Tribunalul Prahova, secţia civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, în data de 21 aprilie 2011 prin sentinţa nr. 349 prin care a fost admisă excepţia lipsei procedurii prealabile a concilierii şi au fost respinse atât acţiunea, cât şi cererea reconvenţională, ca fiind inadmisibile. Împotriva sentinţei civile nr. 349 din data de 21 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 4917/105/2010 a fost declarat apel de către ambele părţi, respectiv A.M. şi T.E.M., pe de o parte, şi SC I. SpA, pe de altă parte, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia civila şi de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 4917/105/2010. La data de 11 octombrie 2011, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 99 a admis ambele apeluri, a desfiinţat sentinţa civilă nr. 349 din data de 21 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, şi a reţinut cauza în vederea soluţionării pe fond. La data de 16 octombrie 2012, conform deciziei nr. 89, Curtea de Apel a admis parţial cererea înregistrată de A.M. şi T.E.M., pronunţând rezoluţiunea contractului de cooperare şi promisoriu de vânzare şi acordarea de despăgubiri în valoare de 1.480.112 euro şi de cheltuieli de judecată în valoare de 991.083 RON (atât pentru fond, cât şi pentru apel) lui A.M. şi T.E.M. Instanţa a respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională înregistrată de SC I. SpA. Decizia este supusă recursului în termen de 15 zile de la data comunicării sale. 3.2. Dosar nr. 6430/204/2011, înregistrat pe rolul Judecătoriei Câmpina: Cauza a parcurs mai multe termene de judecată, iar la data de 14 noiembrie 2011, Tribunalul Prahova, secţia civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea de şedinţă nr. 638 din data de 14 noiembrie 2011 a admis excepţia necompetenţei materiale şi a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina cu nr. 6430/204/2011, iar în prezent se află în faza procesuală a administrării probatoriului. 3.3. Dosar nr. 5329/105/2011, înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal: În prezent, în baza prevederilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., dosarul este suspendat până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a Dosarului nr. 4917/105/2010 înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi de contencios administrativ şi fiscal. 3.4 Dosar nr. 1291/311/2012 înregistrat pe rolul Judecătoriei Slatina: Judecătoria Slatina a trimis dosarul Judecătoriei Campina unde cererea în instanţă a lui T.E.M. şi a lui A.M. menţionată la pct. 3.2 de mai sus este înregistrată în vederea discutării excepţiei conexităţii celor două dosare. Judecătoria Câmpina a respins excepţia şi a returnat dosarul Judecătoriei Slatina. În prezent, dosarul parcurge etapa administrării probatoriului, următorul termen fiind programat pentru data de 22 ianuarie 2013. 4. Având în vedere că toate părţile doresc să încheie amiabil, total, definitiv şi irevocabil, toate litigiile aflate pe rolul instanţelor la care sunt parte, litigii menţionate în Preambul sau nu, şi să prevină şi împiedice orice alte posibile dispute, curente sau viitoare, derivând din sau în orice mod legate de contractul de cooperare şi promisoriu de vânzare (inclusiv în ceea ce priveşte discuţiile avute anterior încheierii contractului de cooperare şi promisoriu de vânzare, încheierea, executarea, încetarea contractului de cooperare şi promisoriu de vânzare etc), fie că acestea au temei contractual, se întemeiază pe legea comercială sau civilă sau au temei delictual; 5. Având în vedere că, pentru uşurinţa citirii, părţile sunt de acord ca termenul „Prejudicii” folosit în acest document înseamnă orice prejudicii, incluzând fără a se limita la orice prejudicii directe şi/sau indirecte şi/sau speculative, pierderi de profit şi/sau de afaceri, pierderea clientelei, atingeri de imagine sau orice alte pierderi de orice fel, precum şi orice alte costuri şi cheltuieli părţile convin după cum urmează: II. Conţinutul drepturilor şi obligaţiilor asumate şi concesiile făcute 6. Părţile, în considerarea celor de mai sus, au convenit să încheie prezentul contract de tranzacţie, drepturile şi obligaţiile pe care le dobândesc ori şi le asumă şi concesiile reciproce fiind cele arătate în continuare. 6.1. În baza termenilor şi condiţiilor stabilite prin prezentul contract de tranzacţie, părţile (A.M. şi T.E.M. şi SC I. SpA), prin acordul lor de voinţă liber exprimat (mutuus dissensus), convin prin prezentul să înceteze contractul de cooperare şi promisoriu de vânzare şi orice eventuală modificare sau suplimentare ulterioară a acestuia. Pentru claritate, la data încheierii prezentului contract de tranzacţie părţile încetează prin prezentul, în mod definitiv şi irevocabil, contractul de cooperare şi promisoriu de vânzare, astfel cum acesta a fost modificat ulterior datei semnării sale, renunţând în mod expres la toate drepturile dobândite prin sau legate în orice mod de contractul de cooperare şi promisoriu de vânzare. 6.2. Părţile (A.M., T.E.M., B.F. şi SC I. SpA) prin prezentul, în mod expres, definitiv şi irevocabil, convin să nu mai fie ţinuţi răspunzători pentru şi convin în mod expres, cu aplicare imediată, să renunţe în mod necondiţionat şi irevocabil, la toate drepturile, obligaţiile, pretenţiile sau prejudiciile de orice fel în legătură cu sau derivând din contractul de cooperare şi promisoriu de vânzare (incluzând toate celelalte contracte, înţelegeri sau convenţii încheiate în legătură cu contractul de cooperare şi promisoriu de vânzare), fie că acestea au temei contractual, se întemeiază pe prevederile legii comerciale sau civile ori au temei delictual. Pentru claritate, această renunţare va cuprinde toate drepturile, obligaţiile, pretenţiile sau prejudiciile de orice fel derivând din conduita părţilor anterior încheierii contractului de cooperare şi promisoriu de vânzare, la încheierea contractului de cooperare şi promisoriu de vânzare, pe parcursul executării contractului de cooperare şi promisoriu de vânzare sau de la orice alt moment până la încheierea prezentului contract de tranzacţie, precum şi din orice acţiuni sau omisiuni ale părţilor de până la încheierea prezentului contract de tranzacţie fie că acestea derivă din contractul de cooperare şi promisoriu de vânzare şi executarea acestuia sau sunt în orice mod legate de contractul de cooperare şi promisoriu de vânzare, încheierea sa, executarea sa şi aşa mai departe, fie că acestea au temei contractual, se întemeiază pe prevederile legii comerciale sau civile ori au temei delictual. Renunţarea de mai sus include, de asemenea, toate celelalte contracte, înţelegeri sau convenţii încheiate în legătură cu contractul de cooperare şi promisoriu de vânzare. 6.3. T.E.M., A.M. şi B.F., în calitate de acţionari deţinând întreg capitalul social al SC C. SA, garantează prin prezentul că SC C. SA nu are şi nu va avea în viitor nicio pretenţie împotriva SC I. SpA, fie că aceasta are temei contractual, se întemeiază pe prevederile legii comerciale sau civile ori are temei delictual, cu privire la orice drepturi, obligaţii, pretenţii sau despăgubiri de orice fel derivând din conduita (acţiunile/inacţiunile) SC I. SpA în cursul încheierii contractului de cooperare şi promisoriu de vânzare, în cursul executării contractului de cooperare şi promisoriu de vânzare sau de la orice moment până la încheierea prezentului contract de tranzacţie şi T.E.M., A.M. şi B.F. se obligă prin prezentul, în mod irevocabil şi necondiţionat, să apere de răspundere şi să despăgubească pe SC I. SpA cu privire la orice astfel de pretenţie (fie că aceasta are temei contractual, se întemeiază pe prevederile legii comerciale sau civile ori are temei delictual, cu privire la orice drepturi, obligaţii, pretenţii sau despăgubiri de orice fel derivând din conduita (acţiunile/inacţiunile) SC I. SpA în cursul încheierii contractului de cooperare şi promisoriu de vânzare, în cursul executării contractului de cooperare şi promisoriu de vânzare sau de la orice moment până la încheierea prezentului contract de tranzacţie) pe care SC C. SA ar putea să o ridice în orice moment în viitor, dar numai atâta timp cât T.E.M., A.M. şi/sau B.F. sunt acţionari ai SC C. SA şi/sau au controlul asupra SC C. SA. Limitarea imediat anterioară nu se aplică dacă acţiunile şi/sau controlul asupra SC C. SA au fost transmise în orice mod către un afiliat al lui T.E.M., A.M. şi/sau B.F. şi/sau T.E.M., A.M. şi B.F. nu pot dovedi că acest transfer este real şi efectiv şi nu este simulat. Prin afiliat în înţelesul prezentului articol se înţelege, cu privire la o persoană fizică sau entitate, (a) orice persoană fizică sau entitate (i) controlată de, controlând sau sub control comun al acelei entităţi sau persoane fizice, sau (ii) cu privire la care acea persoană fizică sau entitate are un interes; (b) orice persoană fizică sau entitate care este sau a fost în ultimii cinci ani administrator, director, angajat, agent sau consultant al (i) acelei persoane fizice sau entităţi, sau (ii) al unei persoane fizice sau entităţi care se încadrează în definiţia de la lit. a) de mai sus; şi (c) orice persoană fizică având o relaţie de familie cu (i) o astfel de entitate sau persoană fizică sau (ii) cu o persoană fizică încadrându-se în definiţiile de la lit. a) sau b) de mai sus. 6.4. Părţile în mod expres convin, cu aplicare imediată, să renunţe în mod irevocabil şi necondiţionat la toate drepturile, pretenţiile şi/sau prejudiciile de orice fel, fie că acestea au temei contractual, se întemeiază pe prevederile legii comerciale sau civile ori au temei delictual (incluzând fără a se limita la toate prejudiciile, cheltuielile de judecată şi orice drepturi acordate de instanţă, incluzând fără a se limita la cele acordate prin decizia nr. 89 din 16 octombrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 4917/105/2010 de către Curtea de Apel Ploieşti astfel cum este descris în Preambul) invocate în sau în legătură cu: 6.4.1. Dosarul nr. 4917/105/2010 înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal; Pentru claritate, în vederea luării la cunoştinţă de către instanţă a contractului de tranzacţie, părţile convin ca SC I. SpA şi T.E.M. şi D.A. vor recura decizia nr. 89 din 16 octombrie 2012 şi vor transmite Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie tranzacţia pentru ca aceasta din urmă să pronunţe o decizie pe baza prevederilor prezentului contract de tranzacţie. Ambele părţi sunt de acord că recursul va genera costuri suplimentare (cu taxe de timbru, onorarii avocaţiale şi aşa mai departe) şi sunt de acord să şi le suporte în mod corespunzător fără a avea dreptul de a le recupera de la celelalte părţi. 6.4.2. Dosarul nr. 5329/105/2011 înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova; 6.4.3. Dosarul nr. 6430/204/2011 înregistrat pe rolul Judecătoriei Câmpina; 6.4.4. Dosarul nr. 1291/311/2012 înregistrat pe rolul Judecătoriei Slatina. Pentru claritate, aceasta este şi părţile intenţionează să fie o renunţare la drepturi în conformitate cu art. 247 C. proc. civ. 6.5. Părţile, de asemenea, prin prezentul, în mod expres, irevocabil şi necondiţionat renunţă la dreptul de a apela/recura deciziile pronunţate de instanţe in baza prezentului contract de tranzacţie (incluzând fără a se limita la deciziile instanţelor pronunţate în dosarele menţionate în art. 6.4. de mai sus, cu respectarea art. 6.4.1. de mai sus). 6.6. Pentru claritate, s-a convenit că părţile vor lua toate măsurile necesare, solicitate, recomandate sau care duc în orice mod la încetarea în mod oficial şi formal (definitiv şi irevocabil) a tuturor procedurilor legale de orice fel dintre părţi (incluzând dar fără a se limita la cele menţionate mai sus). S-a convenit, de asemenea, că părţile renunţă, în raport cu fiecare dintre ele, la orice pretenţii cu privire la orice cheltuieli, costuri, onorarii şi orice alte cheltuieli legale sau de judecată (incluzând taxe de timbru, onorarii ale experţilor, onorarii ale avocaţilor şi orice alte costuri sau chetuieli) pe care le-au suportat sau le vor suporta în orice moment cu privire la negocierea, încheierea, executarea, încetarea contractului de cooperare şi promisoriu de vânzare, soluţionarea disputelor dintre părţi şi negocierea, încheierea şi executarea prezentului contract de tranzacţie (incluzând fără a se limita la orice cheltuieli de judecată acordate de instanţe fie anterior, fie ulterior prezentului contract de tranzacţie). SC I. SpA se obligă prin prezentul să achite lui T.E.M., A.M. şi B.F. următoarele sume: 6.7.1. 219.500 euro se va achita lui T.E.M. în contul bancar deschis la Banca C. SA; 6.7.2. 219.500 euro se va achita lui A.M. în contul bancar deschis la Banca C. SA; 6.7.3. 11.000 euro se va achita lui B.F. în contul bancar deschis la Banca C. SA. SC I. SpA se obligă să-şi instructeze, în termen de 3 zile lucrătoare de la încheierea prezentului contract de tranzacţie, banca să efectueze plăţile de mai sus. Instrucţiunile acceptate de bancă vor fi transmise de către SC I. SpA fiecăruia dintre destinatarii sumelor la momentul primirii lor de la bancă. Destinatarii sumelor vor informa SC I. SpA imediat cu privire la primirea sumelor. 6.8. SC I. SpA se obligă prin prezentul să şteargă, în termen de maxim 3 zile lucrătoare de la încheierea prezentului contract de tranzacţie, toate înregistrările făcute la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare în legătură cu drepturile sau privilegiile sale născute din sau în legătură cu contractul de cooperare şi promisoriu de vânzare. În cazul în care orice documente sau acţiuni trebuie emise/prezentate/confirmate şi aşa mai departe sau luate de către T.E.M. şi/sau A.M. în vederea efectuării ştergerii, T.E.M. şi/sau A.M. vor acţiona în mod corespunzător imediat astfel încât SC I. SpA să poată în mod rezonabil respecta termenul menţionat mai sus sau acest termen se va extinde în mod corespunzător. De asemenea, SC I. SpA confirmă că nicio altă înregistrare nu s-a efectuat în alte registre publice sau private cu privire la drepturile sau privilegiile sale născute din sau în legătură cu contractul de cooperare şi promisoriu de vânzare. Ill. Încetarea 7.1. În cazul în care SC I. SpA nu îşi instructează banca în termenul mai sus menţionat la art. 6.7. să facă plata, atunci T.E.M. şi/sau A.M. şi/sau B.F. au dreptul de a declara rezoluţiunea prezentului contract de tranzacţie în conformitate cu prevederile art. 1552 C. civ., prin trimiterea unei notificări scrise celorlalte părţi la orice moment după expirarea termenului de 3 zile lucrătoare. 7.2. În cazul în care, din culpa SC I. SpA, ştergerea tuturor înregistrărilor efectuate la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare a drepturilor sau privilegiilor SC I. SpA născute din sau în legătură cu contractul de cooperare şi promisoriu de vânzare nu este efectuată în conformitate cu art. 6.8. de mai sus, atunci T.E.M. şi/sau A.M. au dreptul de a declara rezoluţiunea contractului de tranzacţie în conformitate cu prevederile art. 1552 C. civ., prin trimiterea unei notificări scrise celorlalte părţi la orice moment după expirarea termenului de 3 zile lucrătoare. IV. Prevederi finale 8. Legea aplicabilă prezentului contract de tranzacţie este legea română. Prezentul contract de tranzacţie se încheie în limbile română şi engleză. În cazul în care apare orice discrepanţă între cele două versiuni, versiunea în limba română a contractului de tranzacţie va prevala. 8.1. În cazul în care apar orice neînţelegeri între părţile la prezentul cu privire la interpretarea clauzelor acestuia, îndeplinirea obligaţiilor asumate sau cu privire la orice aspect rezultând din încheierea sau îndeplinirea prezentului contract de tranzacţie, aceste neînţelegeri se vor soluţiona amiabil. În cazul în care nu se poate ajunge la o soluţie amiabilă, toate disputele rezultând din sau în legătură cu prezentul contract de tranzacţie vor fi soluţionate în mod definitiv şi irevocabil de către instanţele de judecată competente din Bucureşti, România (în cazul în care disputa cade în competenţa judecătoriei, instanţa competentă va fi Judecătoria sectorului 1). 8.2. Prezentul contract de tranzacţie este confidenţial. Niciuna dintre părţi nu poate dezvălui total sau parţial prezentul contract de tranzacţie fără acordul scris al celorlalte părţi. Pentru scopul prezentei, dezvăluire înseamnă prezentarea documentului scris (instrumentum probalionis) al acestei tranzacţii, total sau parţial, oricărei persoane fizice sau juridice care constituie o terţă parte la prezenta tranzacţie sau oricăror autorităţi publice sau instituţii, cu excepţia instanţelor de judecată având competenţa de a soluţiona disputele care fac obiectul prezentei tranzacţii, orice autorităţi publice sau servicii publice în faţa cărora prezentarea prezentului contract de tranzacţie este necesară şi în scopuri de audit. De asemenea, părţile au dreptul de a prezenta contractul de tranzacţie oricărei terţe persoane sau instituţii legat de orice altă problema derivând din sau în orice mod legată de contractul de cooperare şi promisoriu de vânzare sau în legătură cu orice dispută care este sau va fi în viitor în orice mod legată de contractul de cooperare şi promisoriu de vânzare. 8.3. Părţile declară că au citit toate prevederile prezentului contract de tranzacţie pe care personal, asistaţi de avocaţi, le-au discutat, le-au înţeles şi le-au convenit şi că nu există niciun obstacol de niciun fel la încheierea în mod valabil a prezentului contract de tranzacţie sau care ar putea impiedica oricare dintre părţi să-şi asume obligaţiile care îi revin conform prezentului contract de tranzacţie. 8.4. Orice notificări şi alte comunicări impuse sau permise prin prezentul a fi transmise de către o parte vor fi în scris şi vor fi livrate personal, prin fax, prin curier sau poştp recomandatp şi vor fi adresate părţii la adresa de mai jos sau la o altă adresa comunicată în scris de aceasta conform prevederilor prezentei clauze. SC I. SpA: A.N. Director Legal, Bergamo (Italia), A.M. şi T.E.M. Câmpina, judeţul Prahova, B.F. Cabinet de Avocatură T.R.A.M., sector 5, Bucureşti. Comunicările transmise prin fax vor fi considerate primite în aceeaşi zi, dacă sunt transmise în cursul programului de lucru de la destinaţie (adică între 09:00 AM şi 06:00 PM) sau în ziua lucrătoare următoare dacă au fost transmise după închiderea programului de lucru de la locul de destinaţie (adică după 06:00 PM) sau în cursul unei zile nelucrătoare, cu condiţia ca o confirmare a transmiterii şi data şi ora transmiterii sa fie emisă de fax. 8.5. Părţile au convenit încheierea contractului de tranzacţie în faţa Notarului Public. Cheltuielile de autentificare se suportă de SC I. SpA. Prezentul contract de tranzacţie a fost redactat de SCA V.D.A., SCA S.A., C.I. T.R.A.M. şi s-a încheiat în 12 exemplare azi, 07 decembrie 2012, data autentificării sale. A.M. semnătură ss indescifrabil, T.E.M. semnătură ss indescifrabil, B.F. semnătură ss indescifrabil, SC I. SpA prin/by F.D. semnătură ss indescifrabil.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2566/2013. Civil  ICCJ. Decizia nr. 2580/2013. Civil →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2568/2013. Civil. Acţiune în anulare. Recurs